Duminica este zi de teatru pentru mulți băcăuani. De fiecare dată sala este plină. Am văzut, pare-se, cam tot ce era de văzut, așa că am rămas restant cu „Steaua fără nune”, piesă montată de Geo Balint pe scândura băcauană.
„Steaua fără nume” este una dintre piesele mele preferate. Este, din perspectiva mea, o piesă extrem de bine scrisă, bine echilibrată și cu un umor atât de bine ticluit, că nu ai cum să o greșești. Cu „Steaua”, ”Scrisoarea pierdută” și ”Gaițele” nu poți da greș pentru că textele sunt atât de bune. Capodopere.
Ei bine, nici nu știu cum să mă exprim, cum să scriu fără să deranjez, să supăr dar… ori aveam eu așteptări prea mari, ori am rămas cu o impresie prea bună de la ultimele spectacole, nu știu care este motivul dezamăgirii… dar un așa eșec răsunător ca „Steaua” de la Bacovia nu am mai văzut de mult.
Maestrul meu, Ogășanu, ne-a învățat așa: „la piesele proaste mergi de două ori, ca să înveți ce să nu faci”. Vă spun că e prima dată când voiam să cer banii înapoi, d’apoi să mai vin a doua oară la așa un dezastru…?
Cred că dacă piesa nu avea regizor, ieșea mai bine. Spun asta pentru că acolo unde actorii au improvizat câte o replica, publicul a râs. Dar la poantele bine scrise de autor nu râdea nimeni. Mă doare fizic să asist la un text pe care-l știu pe dinafară si…nu se întâmplă nimic pe scenă sau în sală. O turuială demnă de Căminul Cultural din Frunzeni.
Aș putea enumera atât de multe lucruri anapoda.. începând cu lipsa de savoare a șefului de gară, cel care nu cred ca știe că e mai bine să joci cu fața la public…Și așa dicțiunea sa e rivală cu cea a lui Mălăele, lipsește doar talentul maestrului din Moromeții. Așa Șăf de gară ce stă juma’ din text cu spatele și să nu puncteze nicio glumă, nicio subtilitate…eu nu am mai văzut.
Să nu mai vorbesc de efecte sonore sau muzică; păi muzica este de o tușă atât de groasă, de zici ca e pentru oameni care văd teatru pentru prima dată…(nu, nu mă refer la piesa lui Udrea care este o alegere discutabilă, dar nu dezastruoasă).
Mona… of! Pentru puținii care nu știu piesa, personajul Monei este o Bomba sexy de până in 20 de ani. Subliniez cuvântul „până „. O superbitate de femeie care este întreținută, fițoasă, superficială etc. În acest rol a fost distribuită Eliza Noemi Judeu… oare chiar nu mai avem actrițe de sub 25 de ani la Bacău? Este o greșeală de regie Monumentală! Duce în penibil totul, mai ales scena în care sunt comparate domnișoara Cucu cu Mona din care trebuia să reiasă că Mona e muult mai sexy și tânără decât domnișoara Cucu. Total invers. Sunt fericit că am văzut-o pe Eliza în Tiadora, cea mai bună piesa din repertoriul Bacovia din această stagiune. Mă bucur că am văzut-o în acea piesă de adevărat teatru, pentru că dacă o vedeam pentru prima dată în „Steaua fără nume” jucând Mona (și nu domnișoara Cucu, așa cum era normal), aș fi rămas cu un gust amar. Aș fi rămas în cap cu manierismele și pălmuțele aruncate în sus la fiecare replică nervoasă, într-un manierism zdrobitor…Dar știu de ce roluri puternice este capabila Eliza și cred că este greșeală de regie să fie distribuită în Mona, parcă cineva și-a propus să o pună in situația asta penibilă, jenantă..
Am ieșit la pauză să mă ventilez. In fața teatrului, mai mulți tineri comentau (dezamăgiți) cât de slabă este piesa. Printre acești tineri se afla și o adolescentă care a insistat: „lasă că partea a doua e mai bună”. Am fost curios și am revenit în sală și cu adevărat la partea a două au apărut două personaje care au mai salvat din acest accident feroviar: profesorul Udrea și Grig. Cel mai savuros a fost cel din urmă care, deși îmbrăcat de prost gust, ca un pimp din LA (deși e departe de textul original), a animat atât piesa, cât și sala care a râs, în sfârșit, la text. Același efect l-au avut în partea a doua: Domnișoara Cucu și Radu Udrea. Prea puțin, prea târziu.
Păcat de acești actori cu mare potențial. Am văzut asta în alte piese de teatru.. de adevărat teatru. Știu cât de important este să simți publicul.. să reacționezi la scenele tale, să râdă, să plângă cu tine…dar să nu se râdă la o piesă atât de mare.. să se râdă doar la improvizație sau sporadic la unele scene…Cred că doare și pentru actori…