Lună: martie 2025

Un articol al publicației Ziarul de Bacău (e acea publicație care face articole cu reclamă la videochatiste) a făcut vâlvă astăzi în mediul online băcăuan. Articolul de AICI spune că Ateneu, revista ce se ocupă de cultură în județ, are buget de la stat de 100.000 de euro anual și 9 angajați, dar se zbate în anonimat.

Interesat de subiect, am citit articolul și aș vrea să menționez câteva aspecte în calitate de cititor al revistei, dar și de deținător de publicație în online. Articolul este vădit tendențios. Să te miri că o publicație de cultură este finanțată de la bugetul de stat este de-a dreptul infantil. Dacă nu ar fi existat finanțări publice sau diverși mecena, nu am mai fi avut nici zece procente din ce numim noi artă sau cultură la nivel global. Sau voi credeți că Mozart trăia din dedicații la prăduitori, sau că da Vinci sculpta porți la interlopi ca să trăiască?

Arta și cultura trebuie finanțate. Asta este fără de tăgadă. Ce mi se pare interesant de comentat este atitudinea doamnei director Carmen Mihalache care a răspuns la câteva întrebări corecte ale publicației Ziarul de Bacău.

Doamna Mihalache spune că salarii sunt mici, așa este, sunt mici pentru că sunt mulți redactori. Numărul de redactori de la Ateneu este egal cu numărul de redactori de la restul publicațiilor la un loc, aș presupune.

Doamna Mihalache nu pare deloc afectată de faptul că pagina de Facebook a instituției are doar 1400 de aprecieri. Fraților, eu citesc ce scrie doamna Mihalache și sunt fanul ei, scrie foarte bine despre teatru, dar mi se pare inacceptabil ca un articol scris de mine despre o piesă de teatru de la Bacău să aibe mai mulți cititori decât un articol al dânsei. Modul în care generația dânsei și majoritatea oamenilor de cultură din Bacău se raportează la mediul online dovedește că nu sunt în pas cu timpurile. Nu ai cum să ai 1400 de aprecieri la o revistă de face anul acesta 100 de ani. Dar ce plan managerial ai? Sau ai avut vreodată un plan? Mi se pare absurd să vii atât de senin să spui că nu îți pasă. Că tu te adresezi cui? Posterității? Ateneu e o revistă ok, dar să nu ne iluzionăm că face găuri în cer. Deci dacă nu e citită acum, nu va fi citită nici peste zece ani…

Bugetul de 100.000 de euro este problema ziarului de Bacău dar bugetul, după părerea mea, este mic dacă revista ar avea ce îi trebuie. Dar cu 9 angajați, nu ai cum să faci performanță cu 100k de euro. Este foarte puțin.

În plus, dezinteresul și autosuficiența cu care răspunde doamna Carmen Mihalache la întrebări mă dezarmează. Pare un soi: „ziua trece, leafa merge”. Sau: „dacă a mers până acum, merge și în continuare…” cam asta e atitudinea. O atitudine eronată și total contraproductivă. Există instituții de cultură care au performanțe Extraordinare și fac profit cum este Ateneul Iași care cumpără cu banii din profit alte clădiri. Nu zic că revista Ateneu ar trebui să facă profit dar nici să sugă de la stat bani și să se lamenteze în bula intelectuală a Bacăului fără niciun plan. Revista Ateneu este încremenită în proiect, a rămas la stadiul de acum 100 de ani și acolo vrea să fie și în următorii ani. Câtă lume din Bacău a auzit de revistă aceasta, d-apoi să mai și citească? Asta spune multe…

Revista este susținută financiar de către Consiliul Județean, adică de PSD care știm cum numește directorii… Există atât de multe soluții de a transforma această revistă dintr-o anonimă pe care o citim 20 de amărâți, într-un far călăuzitor, un etalon cultural. Dar… se dorește asta?

Cred că este singura instituție unde mi-ar plăcea să concurez la post de director (aș avea șanse zero) pentru că mi-ar plăcea să transform ceva mort în ceva viu. Reformă și revoluție păstrând esența culturală dar cu adresabilitate mai mare și notorietate în județ și apoi la nivel național. Se poate dacă s-ar dori asta.

Acum că am deranjat și culturnicii băcăuani, revenim la programul normal. Sper să mă mai salute membrii echipei cu care am (sau aveam până la acest articol) o relație bună.

Am luat parte și eu la înmormântarea preotului Constantin Puiu. A fost foarte multa multă, peste 1000 de oameni, ceea ce arată cât de iubit a fost de oameni. Multi preoți, peste 33 am numărat eu, ceea ce a dat un aer aparte slujbei… Nu am mai văzut așa multi preoți la Buhuși iar în curtea bisericii ziceai că este Paștele și toți așteptam să iasă cu lumina.

La stâlpi a fost prezent IPS Ioachim Băcăuanul, care a avut un cuvânt frumos. La fel de frumos a și scris despre preotul Puiu Constantin pe pagina de internet a protoieriei: https://protoieriabacau.ro/preotul-breahna-puiu…/

Mă intrigă diferența aceasta între cum a fost tratat preotul Puiu când era în viață și cum e tratat după moarte. Când era în viață, același IPS Ioachim o contribuit la o decizie prin care preotul Puiu era retrogradat din preot paroh, în preot slujitor si a fost adus al preot (popă) in loc. Atașez articol cu datele concrete:

https://ziaruldebacau.ro/revolta-bisericeasca

Nu vi se pare ușor ipocrit că acum se deplânge moartea unui om după ce în timpul vieții nu te-ai îngrijit de el? În aceeași măsură l-am văzut pe primar la înmormântare, cel care face parte din adunarea eparhială a arhiepiscopiei, are și funcție, este raportor la comisia juridica… Nu a luat NICIO atitudine Nimeni când preotul Puiu a fost înlăturat și apoi pensionat cu forța. Acum, aceeași oameni deplâng moartea acestui om cu mină de sfânt. Erau toți așa de îndurerați la poză în primul rând, sa-i vadă oamenii… repet, cred că e ușor ipocrit.

Oamenii nu sunt așa creduli sau prostuți precum ne cred „ei”. Cei prezenți știu exact cum s-au întâmplat lucrurile…

A luat cuvântul și IPS Teodosie, venit de la Constanța pentru înmormântare… Nu sunt un fan al excentricului prelat, dar prezența sa, predica de la final înduioșătoare, nu au rămas fără ecou. S-a văzut asta când IPS a ieșit din biserică și a fost înconjurat de oameni.

Fraților, concluzia mea este următoarea: nu ar fi mai normal sa ne prețuim oamenii din timpul vieții și nu după ce au plecat dintre noi? Cat trăiesc îi ignorăm, ne facem că nu vedem abuzurile și apoi plângem la înmormântare și ne afișăm atâta de afectați… Ipocrizie?

Am auzit astăzi o vorbă interesantă de la o cetățean „dacă astăzi sunt creștin, este datorita preotului Puiu care m-a atras spre biserică”. Câți preoți mai au aceasta magnet? Câți preoți, in ziua de azi, mai sunt așa iubiți? Oare nu ar fi ocazia perfectă, in semn de reparație morală, sa acordam, post mortem, titlul de cetățean de onoare acestui om? Nu cred că și-ar fi dorit acest titlul pentru că era un om modest, dar pentru faptul că a mișcat atât de tare un întreg oraș, consider că e pe deplin meritată o astfel de minimă recunoaștere.

Am mai avut astfel de propuneri față de oameni care erau în viața și primarul a acceptat 1 din 3 propuneri. La celelalte mi-a răspuns în scris „mă voi gândi”. Asta acum 3 ani. De 3 ani se gândește. Daca se gândește mult, eu cred că putem face și o petiție cu semnături. Ceva trebuie făcut pentru o minimă reparație morală pentru preotul care astăzi a fost condus pe ultimul drum.

Preot Puiu Constantin Breahnă – Cetățean de Onoare al localității Buhuși.