Categorie: #asada

DIRECTOAREA CARE A JAGUARIZAT ȘCOALA 4

On septembrie 10, 2025

În aceste perioade tulburi, mă tot întreb : „de ce ar vrea cineva să fie director de școală?” De ce? Salariu mare nu ai, zile libere nu ai, liniște sau statut nu ai… în schimb ai griji, acte, nopți pierdute, lupte nesfârșite cu Ministerul și ISJ ul, hârțogăraie și părinți diverși și (uneori) dificili. Ca să nu mai spun de profesorii care-s o tagmă (din care fac și eu parte) extrem de stresată. Deci, de ce ar vrea cineva să fie director de școală? Pentru că cineva trebuie să se sacrifice.

Ei bine, când cel care se sacrifică mai are și talent sau fler de manager, apar minunile. Școala nr 4 („Mihai Eminescu”) a fost mereu școala de centru. Cea mai mare, cea mai dotată etc. Doar că este printre școlile care nu au fost renovate din temelii de autorități, ca alte școli. Școala nu a primit un sprijin total, așa că a fost nevoită să se descurce cum poate. Acum vreo 2 ani scriam despre un apel de strângere de fonduri pentru școală. Ce să vezi? Cu banii strânși directoarea Oana Mălinici (că despre ea este vorba) a asfaltat toată curtea din spate. Singură! O femeie contra tuturor obstacolelor din România anului 2024. Într-un oraș în care asfaltul e o dată la patru ani, un om s-a enervat și, cu ajutorul comunitații, a asfaltat singur curtea școlii. Cred că e unic în România. Vezi că e greu cu autoritățile și… faci tu! Tare sau ce?

Dar nu doar atât. Ați vazut curtea interioară? Nici la București nu au așa spații: mese de tenis, șotron, baschet, porți de handbal/fotbal, terenuri peste terenuri. Școala este complet schimbată de ce știam de pe vremea domnului Fercu, acum e colorată, TOATE sălile renovate și colorate, mai mare dragul să mergi la școală!

În plus, laboratoarele sunt full, laptopuri, modele, machete, robotică, table interactive…TOT ce îți poți imagina, Școala nr 4 are. Lista de schimbări și dotări este Foarte lungă… Orice dotare ai crede că poate avea o școală, școala nr. 4 are de 3 ori acea dotare…

Un alt upgrade imens este spațiul verde ce înconjura școala pe 2 laterale: față și laterala dinspre parcul central. Curtea dinspre parc a fost regândită ca spațiu elegant pentru profesori și parcare corectă și europeană pentru navetiștii ce predau în școală. Locul de așteptare pentru părinți a fost lărgit și au fost montate mese de șah, toată zona fiind acoperită astfel că părinții nu stau în ploaie.

Șpațiul verde din fața școlii a fost regândit de la gard până la zonele de relaxare, cu aleea celebrităților, cu lumini, cu tot ce îți poți inchipui. Nici nu-mi imaginam ce ar mai putea construi doamna directoare și m-a surprins… din nou! Anul acesta școlar începe cu altă noutate marca Oana Mălinici: teren de fotbal sintetic. Mai știți acel impracticabil teren de zgură? A devenit un teren UTIL de sport în aer liber cu gard mare să nu mai spargem geamurile de la atelierul domnului Liciu (colegii de generație știu ce zic). Și toate astea cu un proiect scris de director cu echipa sa, fără a împovăra primăria. Un proiect PNRAS de vreo câteva miliarde. Acum elevii au teren afară, au sala de sport, au loc afară pentru recretia mare, au băi curate, au laboratoare, au săli frumoase și colorate, pe coridoare sunt desene și colantări diverse și educative… E o școală ce sfidează orice normă românească!
Am revăzut toate acest realizări astăzi și mi-am amintit de Insula Iubirii, așa că o spun altfel: „la început, școala nr. 4 era așa… mai călugăriț… dar acum este Jaguar Style!”. Școala nr. 4 s-a jaguarizat complet! Zici că ești în alt oraș când intri pe teritoriul ei (atât al școlii cât și al directoarei) deoarece toate aceste realizări de una singură nu rimează cu aspectul curent al orașului:D.

Am evitat subiectul acestei școli până acum deoarece și eu sunt găzduit într-o sală ce ține de Școala nr. 4, dar cred că acea sală intră și ea în renovare, deci nu mai am de ce să mă abțin din a scrie. Am scris fix ce cred, ca de obicei, având în vedere că șederea mea acolo se apropie de final. Vă rog să vă uitați la toate pozele pe care le atașez și să spuneți ce recunoașteți din vechea Școala nr. 4. În plus, aceste fotografii nu le veți vedea în vreo campanie electorală, ca la alte terenuri de sport folosite pe post de combustibil în soba electorală. Pentru că-s făcute de școală… singurică. Elegant!

Foto credit Diana Roxana.

În concluzie: cine vrea să mai fie director de școală în 2025? Nimeni! Dar avem mare nevoie de acești oameni care se sacrifică pentru comunitate, deoarece câștigurile materiale sau de alt fel nu există! Eu sper că doamna director Oana Mălinici să renunțe la funcție și să meargă și în altă parte să schimbe. Nu, nu la primărie… că e prea ușor, e mic orașul asta! ceva mai sus pe la Guvern, Ministrul Educației. Ba nu! Oana Mălinici Premier! NU! Știu! Oana Mălinici Președinte. DA! da! De oameni așa avem nevoie, de încăpățânați care nu acceptă înfrângerea și nu suportă expresia „lasă că merge și așa!” Avem nevoie de mai mulți Mălinici în toate domeniile.

Țineți minte 3 cuvinte
Oana Mălinici Președinte!

Jaguar Style!

HAI ÎN ORAȘ (3) – MONTE CARLO

By redactia

On iunie 12, 2025

In #asada, buhusi, dinoraș, hai in oras, maidanul de altadata

Nu am crezut că o simplă cafenea mă poate emoționa. Uite că se poate! Am citit deunăzi pe Buhuși.net că se deschide o cafenea nouă în oraș: Monte Carlo. Am stat și am calculat și am realizat că de fapt este mai mult decât o simplă cafenea, este o bucată de istorie locală, este o bucurie pentru sentimentalii ca mine.

Să explic! Cred că aveam vreo 8-10 ani (anii 90) când urcam cu tata de la prietenii de familie Sava spre casă și, undeva pe la Fata cu Ulciorul, îi spun lui tata că aș cam vrea la baie și am mers cu el la barul Monte Carlo. Pentru cei mai tineri, trebuie să vă spun că unde este acum magazinul Penny era o pădurice. Acea pădurice plină de pini, avea niște poteci mici și lungi pe care noi ne dădeam cu sania. Nu prea erau norme de protecție, putem lejer să luăm în brațe un copac, dar alea erau vremurile. Păduricea aceea se numea „Rădulița” iar la capătul ei era această construcție de lemn, o căbănuță care era un băruleț pe nume Monte Carlo. Cei mai de un 45-55 de ani știu bine despre ce vorbesc. Avea un altfel de aer acel local. Nu era Cireșica, bar de zi sau orient. Era Altceva!

Cumva toată nostalgia m-a luat de jos în sus când am realizat că noua cafenea ce se află chiar pe locul fostului bar se numește tot Monte Carlo, ca o reverberație în prezent a unui trecut din vremuri mai așezate, vremuri în care puteai sta la un șpriț fără să îl programezi cu o lună înainte pe calendar google sau pe watsapp.

Am mers și eu să văd locul și mă așteptam să văd un bar cu podea de lemn lipicioasă, un bar cu tejghea înaltă și o baie mirositoare. Ei bine … noua cafenea nu are nicio legătură cu vechea locantă. O, dar cât de departe este… Pot spune, fără să supăr pe nimeni, că este cea mai mișto cafenea, nu doar din oraș, cred că rivalizează, fără exagerară cu orice cafenea din județ.

Trebuie să mergi să vezi, nu am ce să descriu. Finisajele sunt deosebite. Nu există niciun soi de discuție sau argument. Fraților… e TOP! Dacă descriu, stric impresia pe care o veți avea când veți intra, trust me!

Cât despre cafea… aș vrea să comentez dar eu nu beau cafea. Uite mâine o să cer una dar tot nu înseamnă că pot comenta pentru că nu mă pricep. Ce pot comenta și mi-a plăcut este asocierea atât cu numele vechiului loc: Monte Carlo, dar și micile easter egs postate pe polițe cu circuitul de F1 de la Monte Carlo. Smart.

Partea cu adevrat misto este afară, la terasă. Dacă prinzi o zi faină, se vede toată valea Bistriței, un soi de pansament pentru orice suflet obosit, așa cum este al meu. Am zăcut pe un scaun, afară, în briza de vară și mi-am odihnit neuronii cu privirea pierdută hăt, departe. M-am deconectat complet. Și cred că asta este avantajul acestei cafenele, că are această poziție strategică. Parcarea este mare și verde, ai unde să parchezi și să stai, ferit de trafic și ochii lumii, să bei o cafea sau un ceai și pur și simplu să exiști. Să ai acel dolce far niente, să nu ai zgomot de mașini, de drujbe, de motocoase, de vecini, de bârfe, nu vezi gropi, gunoaie… vezi o mare de verde și … la un moment dat, aș fi vrut un hamac acolo în spate să mă întind jumătate de oră, adevărat!

Dacă în centru, la bulevard, avem cafeneaua orașului, cafeneaua omului care se grăbește și își ia o licoare neagră cu caimac și pleacă la muncă, în partea de jos avem alt fel de cafenea. Una mai cu tihnă, fără trafic și unde poți discuta despre „cuceririle” culturale grecești față de romanii mai vulgari. Mi se pare fantastic că există cafenele pentru toate momentele zilei. Aceeași clienți, stări diferite, zile diferite, momente diferite.

Eu am fost cucerit de noua cafenea prin design-ul interior, prin amplasarea cu acea vederea superbă asupra văii Bistriței și (mai ales) de numele ales. Sunt totalmente înamorat de lovitura de geniu alegând un nume ce te face să fii nostalgic de la prima gură de cafea: Monte Carlo.

𝐍𝐔 𝐓𝐎𝐓𝐈 𝐄𝐑𝐎𝐈𝐈 𝐏𝐎𝐀𝐑𝐓Ă 𝐂𝐀𝐏Ă

By redactia

On ianuarie 27, 2025

In #asada, buhusi, dinoraș, maidanul de altadata, strazi

Acum vreo 2 luni am făcut pană în centrul orașului, chiar la profi in față. Nu, nu despre asta e subiectul ci despre oameni și omenie. M-am dat jos din mașină să constat situația iar afară ploua, urât, rece… Nașpa! Din altă mașină a ieșit un cetațean care s-a oferit să mă ajute. A scos lichidul pentru pană și compresoprul de la mașina mea. Este un lichid special în loc de rezervă iar eu nu l-am mai folosit iar el m-a ajutat. Degeaba, nu se lipea pana așa că ne-am gândit că e veche soluția. Cetățeanul (eroul 1) s-a oferit să folosim soluția lui de la mașină. Tot nu se lipea.

Bref, am scos roata, am pus-o în mașină la tata, am lăsat mașina pe cric în față la Profi și am mers la vulcanizare. Acolo am constatat cât de gravă era tăietura. Practic nu era pană, era tăiat cauciucul – ireparabil… O pană am făcut cu toții dar să-ți tai așa cauciucul în centrul orașului? În centru?… Mă rog. Am vrut să cumpăr un cauciuc și nu aveau la vânzare la vulcanizare. Aparent, nici un cauciuc SH cât să ajung acasă nu aveau. Eram așa trist, plouat, obosit, mă uitam la pană, mă gândeam cu ce duc copilul acasă… cum fac naveta etc și discuția e auzită de alt client de la vulcanizare care se oferă să-mi dea el un cauciuc pe care-l avea acasă. Am mers la om acasă cu mașina lui tata, mi-a dat cauciucul, am schimbat, am mers, am pus roata și am ajuns acasă.

De ce am povestit toate astea? Nu, nu ca să scriu ceva de domnul primar că mi-am tăiat cauciucul în centru, i-am băgat carnea binemeritată în frigider … a avut de sărbători carne:))) am povestit pentru a sublinia că doi buhușeni m-au ajutat fără să mă cunoască, fără să cer… Există acești oameni. Acești eroi fără capă. Rămâneam cu mașina pe cric și cu copilul în maxi taxi… dar nu m-au lăsat. În 2025 mai există oameni!

Am mers cu cauciucul de la Vasile, numele eroului nr 2, timp de o săptămână până a ajuns comanda de cauciucuri pentru că a trebuit să le schimb pe toate 4 (altă carne în frigider la primar:))) ).

Între timp au trecut sărbătorile și am comandat de pe net o sticlă nouă de soluție și am scris articolul pentru că vreau să dau de domnul care și-a folosit sticla sa de soluție pe pana mea. Aș vrea să i-o înapoiez. Cum pot da de dânsul dacă nu prin pagina aceasta? Îl rog, pe această cale, dacă poate să-mi scrie în privat pentru a ne întâni să-i dau sticla pentru rezervă, chiar îl rog să mă caute!! Cât despre Vasile, eroul 2, caut momentul să-i dau o sticla de șampanie (fără alcool, desigur:)) ).

Concluzia este că la Buhuși există oameni. Mai există oameni pentru care merită să se întâmple ceva!

Poza este cu tăietura din cauciuc făcută pe străzile din centrul orașului… semnificativă.
PS: Mulțumesc! Am ajuns acasă cu bine dupa 4 ore de peripeții.

La mulți ani cu artificii!

By redactia

On ianuarie 1, 2022

In #asada

Pe 31 dec, pe la ora 21, am ieșit prin oraș cu ultimele detalii organizatorice pentru noaptea de Anul Nou și orașul era pustiu. Mi-am dat seama că toți erau(m) la petrecerea lui Dan Negru. Pe la la 11.50 m-am dus spre centru și inima mea s-a umplut de bucurie. Nu știu cine a avut ideea cu artificiile dar îl felicit din toată inima. În sfârșit am văzut pâlcuri de oameni fericiți, oameni care ieșeau din apartamente, îl părăseau pe Dănuț la TV ca să vadă artificiile din centru orașului. Același lucru am făcut și eu cu ai mei.

Așa frumos a fost să văd buhușenii adunați la un loc.. de parcă erau zilele orașului. Se simțea fericirea, energia pozitivă. Se puteau vedea oameni realmente fericiți că pot ieși din case la ora 12 pentru artificii.

Și ce artificii… Ca în fiecare an, Buhuși-ul are artificii șmechere, deoarece sunt date de pe Casa de Cultură și sunt de înălțime medie, așadar – se pot vedea foarte fain artificiile. Și au și durat mult, cam 9-8 minute ceea ce e foarte mult! Dacă în primul minut toată lumea se pupa și ciocnea șampanie, ultimele minute deja toată lumea era atentă la SPECTACOLUL DE ARTIFICII! Vedeți, dragi prieteni, omul este o ființă socială, are nevoie de „spectacol”, de entertainment! Așa suntem noi creați! Avem nevoie de supape de ventilare prin care să eliberăm presiunea, tensiunile acumulate. iată de ce este nevoie de spectacole la Buhuși. De activitate! Iar spectacolul de artificii a fost pe măsură. Vă spun că eu la ultimele 2 minute nici nu mă mai puteam uita, am o sensibilitate la lumină și erau așa puternice și faine că voiam să mă bucur de ele și nu puteam dar mă bucuram de energia frumoasă din stradă. Oamenii filmau, sunau cu video în Italia sau la rude să le arate artificiile. Mulți erau îmbrăcați special, doamnele cu paiete, domnii la costum.

Chiar aveam nevoie de un astfel de moment în care pur și simplu să uităm de toate greutățile aduse de ultimii 2 ani pandemici!

Desigur au existat și mici incidente, izolate, cu câteva petarde date aiurea dar mna… sunt inevitabile. Eram eu la Innsbruck de Revelion acum ceva ani și erau astfel de elemente. Deci să nu-i lăsăm să ne strice petrecerea și energia asta frumoasă!

LA MULȚI ANI, dragi prieteni! Să avem un an 2022 mai bun decât 2021! Vă urez sănătate, fericire, spor în toate și împlinirea tuturor dorințelor pozitive! Să aveți parcare, asfalt și apă non stop! Dar să avem și spectacole în viața noastră! Vă pup și vă îmbrățișez.

Avem cea mai bună infrastructură educațională din județ!

By redactia

On iunie 10, 2021

In #asada, dinoraș, Ștefan

Cred că cea mai mare realizare a primarului Zaharia ține de educație. Să explic.

Am fost invitat la premierea elevilor de clasa a XII-a. Pe scenă a fost invitat și domnul primar care a avut un discurs extrem de bun. De altfel, cred că asta a fost atuul mereu, discursul, e un primar intelectual, poate cel mai din ce am avut noi la Buhuși. Aici.. ce e a lui, e a lui. Deci discursul a fost bun, a punctat corect, a fost afabil și motivațional, dar mai cu seamă a fost modest. Mi-a plăcut foarte foarte mult și am ascultat cu atenție. Poate îl dă la TV Buhuși și veți vedea dacă zic bine sau nu.

Am fost și eu puțin pe scenă să acord un premiu și, spre mirarea multora, am fost de acord cu discursul domnului primar. Avem, în prezent, cele mai faine școli pe care le-a avut vreodată orașul. 90% din elevii ce participă la cursuri în sistemul formal, au parte de condiții demne de 2021. Nu am avut niciodată școli atât de frumoase, dotate, la zi cu toate. Nu am cuvinte să-mi exprim bucuria când văd ce proiecte au ieșit. Da! Au fost mici întârzieri, mici adaosuri la cheltuieli, dar toate sunt normale. Oricine a muncit și a construit ceva va înțelege când apare și neprevăzutul în construcții. Așadar, sper ca noile generații de elevi să conștientizeze ce oportunitate au și să utilizeze la maximum toate resursele pe care le au. Pe vremea mea… ploua în sălile de clasă și iarna nu era căldură și ne dădea seara la știri la TVR1 la telejurnal… alte vremuri… Dar acu, acum putem spune că școlile din formal sunt în anul 2021 (90%). BRAVO!!!

Sper, din toată inima, că domnul primar își va apleca privirea acum și asupra non-formalului – Palate și Cluburi. Și noi facem educație, și noi același beneficiar final: copilul. Poate că un copil nu va ține minte teorema lui Pitagora, dar vă spun sigur că ține minte când a urcat pe o scenă la 13 ani să spună o poezie în fața a 300 de oameni. Asta îl va marca, poate, mai mult. Trecem peste faptul ca CL a avizat planul din care și Clubul Copiilor face parte… Adică nu există doar învățământ formal, există și non formal. Sperăm că vom putea face față să ținem pasul cu investițiile din formal în cazul în care în continuare vom fi uitați pe ultimul loc, oaie neagră:)