Categorie: buhusi Page 1 of 2

PRIMELE APARTAMENTE SUNT GATA ÎN CÂTEVA LUNI

On ianuarie 19, 2026

Un proiect foarte fain se apropie de finalizare și merită atenția noastră. În spatele grădiniței nr 6, grădinița de la centru, pe strada Ion Borcea, se ridică un bloc. Aș spune că este primul bloc privat din Buhuși de după 89 dar primul, teoretic, este blocul Covired de la elegant. Putem spune însă că vor fi primele apartamente private gata de vânzare din Buhuși de după 89, având în vedere situația.

Acest bloc are la parter 4 spații comerciale, perfecte pentru nevoile locatarilor. La subsol are buncăr antiatomic, are parcare pentru mașini, deci ai mașina în parcare la subsol, LUX, plus parcare în curte. dacă ai 2 mașini ai zero stres la parcare. Am urcat la primul etaj și apartamentele sunt de 2 sau 3 camere extrem de faine pentru că sunt la stadiul la care pot fi compartimentate de către cumpărător. Vrei open space? Ai open space. Genial. La etajul 1 apartamentele nu au balcoane… AU TERASE! Am fost pe o astfel de terasă… e genială. Terasa cred ca este cât apartamentul:)) Foarte tare. la etajul 2 sunt balcoane spațioase.

Geamurile sunt un mare plus fiind cu 3 straturi de sticlă. Calitate. Încălzirea este în pardoseală, distribuitoare de căldură, întrerupătoare cap scară, aerisire la băi, ce să vă spun? Este făcut totul cu simț de răspundere. Cred că de asta a și durat mai mult pentru că se face foarte bine. Ușile la apartamente vor fi uși serioase, nu coji de ceapă, adică nivel mare de siguranță.

Atenția la detalii, curățenia din șantier, parcarea, dispunerea apartamentelor.. toate aceste aspecte m-au convins că este un proiect extrem de bine gândit. Terasa de la ultimul etaj va avea panouri solare ce vor ilumina casa scării. Tare!

Dincolo de aceste aspecte tehnice și de faptul că nu toate aprtamentele sunt la fel, ceea ce dă senzația de unicitate și îmi place, un mare avantaj este poziția. Ești vecin cu grădinița, ai copil mic, îl timiți singur, îl vezi de pe geam, de aceea am și pus poză. Strada este (Doamne ajută) proaspăt asfaltată! Iar priveliștea… Nu am cuvinte! Poate pozele nu fac dreptate deoarece era nebulozitate în ziua în care am fost eu, dar vor fi niște poze instagramabile la asfințit deoarece se vede Ceahlăul de la aceste apartamente. Su-perb!

Am întrebat și de preț. Mie mi se pare un preț mic pentru ce oferă. Nu îl spun pentru că poate mai face ceva și mai adaugă la preț, dar aceste apartamente sunt apartamente în care s-a băgat banul cu simț de răspundere, eu asta am văzut, la cât mă pricep. Nu sunt agent imobiliar, pe mine nu mă plătește nimeni să scriu articolele. Tot ce am scris a fost mereu de la mine. Chiar eu l-am sunat pe Cludiu să-mi permită să vizitez tocmai pentru că mi se pare un proiect mișto și intuiesc că e un proiect în care s-a băgat vreun milion de euro la câte s-au făzut. Poate exagerez că nu mă pricep, dar de la pământ, autorizații, elevație, buncăr… etaje, geamuri, finisaje… e o muncă imensă și e de felicitat că există nebuni frumoși care au curajul să facă ceva la Buhuși. Să nu rămânem în urmă, să nu fie Buhuși-ul ultima gâscă.

Felicităr!

Nu știu dacă se pot face vizionări sau dacă sunt scoase apartamentele la vânzare, eu am dorit să văd apartamentele pentru curiozitatea mea. Merită văzute, vă spun. Uitați-vă la terase, la balcoane. Livingul open space e superb. Aveți multe de văzut. Luați legătura cu Claudiu și mergeți măcar de curiozitate pentru că veți vedea calitate, poziție bună, beneficiile de care vă spuneam cu parcarea și magazinele la parter, dar mai ales priveliștea. Priveliștea face toți banii. Blocul nu are nume dar eu i-aș pune numele „Belvedere” așa cum i-am zis de la primul articol. Că este o Belle-vedere.

Am urmărit cu interes acest proiect și pot spune că este unul extrem de bun și chiar esențial pentru dezvoltarea urbei. Orașul Buhuși nu merge înainte, vedem cu toții că populația este îmbătrânită, copii mai puțini la școli etc. Dacă și domeniul imobiliar stagnează sau i se tot pun bețe în roate de autorități, asta face ca orașul să fie din ce în ce mai neatractiv. Mulți au senzația greșită că în oraș locuiesc doar buhușeni. Fals. De curând în zonă s-a vândut o casă la un preț imens pentru un cetățean care face naveta la Piatra. Sunt oameni care ar face naveta la Bacau, la Piatra, la Roman. Doctori care sunt și la Buhuși la spital și la Bacău și la Piatra… Așa cum mai precizam, Buhuși preia funcția de oraș dormitor, dar are nevoie de 2 lucruri: infrastructură bună (străzi, apă, servicii) și de locuințe la nivel european. Ei bine, partea cu locuințele începe să se rezolve organic, indiferentr câte obstacole mai apar.

𝗟𝗜𝗖𝗘𝗨𝗟 „𝗜𝗢𝗡 𝗕𝗢𝗥𝗖𝗘𝗔❞ 𝗖𝗘𝗟 𝗠𝗔𝗜 𝗕𝗨𝗡 𝗟𝗜𝗖𝗘𝗨

By redactia

On ianuarie 12, 2026

In buhusi, dinoraș, Ștefan

Înainte de toate vreau să vă scriu că este un articol personal, nu pot să mă mai dedublez și să vorbesc din exterior. Liceul „I.Borcea” face parte din viața mea și nimic nu poate schimba asta. Sunt un mândru absolvent de Borcea. Am absolvit cel mai bun liceu, nu doar din Buhuși.

Am intrat într-a noua cu a 10-a medie pe oraș deși aveam 9.80 sau ceva de genul. În clasa mea eram a 8-a medie. Spun astea tocmai ca să subliniez ce concurență, ce colegi am avut. Beton armat. Toți au ajuns foarte bine și cred că liceul a avut o amprentă importanță în formarea lor. Pe vremea când am intrat eu la liceu, în ‘99, eram prima generație cu capacitate și admitere (capacitate la 4 obiecte). Pe atunci nu pleca nimeni la liceu la Bacău, liceul Vrânceanu era „doar încă un liceu”, iar la Borcea se intra greu…

Am avut nu doar cei mai buni colegi, cei mai ambițioși și cei mai smart, dar am avut cei mai buni profesori. Clar veți spune că au fost și alți profesori buni, desigur, dar pentru generația mea și pentru noi, am avut profesorii perfecți. Cred că cel mai important profesor la noi la clasa a fost chiar mama, adică profa de română, Carmen Zaharia. Toți am luat Bacu la română cu note bune. Maică-mea are marele meoit de a ne fi încurajat creativitatea și gândirea critică, să analizăm noi singuri. Tezele la română erau cu texte la prima vedere pe care să le comentăm. Eu luam 9.80 și îmi scădea 2 puncte că scriam urât. Ceea ce mă determina să nu mai duc gunoiul două săptămâni acasă, în semn de revoltă.Doar în semestrul II din clasa a 12-a mi-a pus 10. Trist.

La mate am avut un Ionuț Andrei proaspăt ieșit de pe băncile facultății. Un zbir. Mie nu mi-a plăcut Beleuz, era prea old school pentru mine. Ionuț Andrei a fost foarte bun pentru mine. La istorie pe doamna Dobroi care explica foarte bine. La engleză legendara deja Babi Sava la care recunosc că mai lipseam că mă duceam să ud buretele și dus eram că era ultima oră. Dar la câtă pregătire am făcut cu nenea Puiu… eram doxa.

La franceză am avut pe altă legendă, pe Monica Neagu. O profă la fel de bună ca profa din gimnaziu, doamna Iani. La chimie am avut (o să spun des asta) o legendă, pe doamna Rugină. Eu am fost paralel cu chimia de asta eram cam agitat la chimie, dar ea nu știa asta despre mine, sper. Însă, în clasă erau vreo 12 olimpici la chimie. 12… La fizică am avut unul dintre profesorii cu pedagogia unică: Viorel Ciorniciuc. Nu cred că am învățat fizică de la dânsul. Dar am învățat să pun altfel întrebările și să găsesc soluții la chestiuni fără de soluție. Aici trebuie un articol separat că-s multe de spus. Oricum, legendar și nea Viorel și Dacia lui roșie.
La sport am avut pe nimeni altul decât domnul Dantz. Aici nu am nimic de adăugat că e „larger than life personajul”. La filosofie am avut pe domnul Pescaru cel care avea un discurs extrem de fain la ore și cu un simț al umorului pe gustul meu. Mi-a pus 8 la primul test si 8 a rămas până-ntr-a 12-a, la orice materie am făcut cu dânsul.

La geografie am avut pe legendarul Calu, Cătălin Macovei, și, ca absolvent de Geografie, omul era doxă de carte. Și preda la nivel de facultate. Chiar preda… mult și aprofunda materia mai ceva ca la GFR- ul cu Rusu (pentru cunoscători).

Sigur am uitat pe cineva și îmi cer scuze dar amintirile sunt multe și am tot felul de flash back- uri cu pozne pe care le-am făcut în liceu sau momente faine cu trupa de umor (teatru) 4 amigos din care făceau parte și Adrian Rotaru, Adrian Podoleanu, Alex Tiron, ulterior și Vlad Clapon. Trupă cu un real succes în județ și nu numai. Multe amintiri frumoase.

Au existat profesori legendari pe care nu i-am avut și sunt foarte ok cu asta, erau poate prea „legendari” pentru mine. Dar clar pentru alte generații dinaintea mea au fost importanți cum sunt doamna Dumitroaia Stela, domnul Ioan Ivan, domnul Beleuz, domnul Roșca, de istorie, domnul Andrei, de matematică, domnul Petrucă Botezatu (pe care l-am avut prof la mate până să se facă inspector), doamna Mișca, de biologie, doamna Bârlădeanu și domnul Lazăr (de chimie) etc

Sau chiar o generație mai în urmă: domnii Balter, Macovei și Ciubotaru (română), domnul Engler (franceză), doamna Pintescu (rusă), doamna Dima și doamna Gligor (biologie), domnul Vasiliu (istorie), domnii Dinco și Ingel (fizică), doamna Farcaș (chimie), domnii Aciobăniței, Alexandrescu și Antonovici (matematică), domnul Șentea (geografie), Domnul Pintesu (sport), domnul Drîmbe (muzică), domnul Negură (filosofie). Ursache Gheroghe de Geografie pe care l-am și avut prof un an. Cred că am omis pe unii profesori și regret. Puteți adăuga în comentarii.

𝙇𝙄𝘾𝙀𝙐, 𝘾𝙄𝙈𝙄𝙏𝙄𝙍 𝘼𝙇 𝙏𝙄𝙉𝙀𝙍𝙄𝙏̗𝙄𝙄 𝙈𝙀𝙇𝙀 (𝙊𝘼𝙍𝙀❓)
𝙇𝙄𝘾𝙀𝙐𝙇 𝘼𝙎𝙏𝘼̆𝙕𝙄

Cred că eram în clasa a 9-a când am auzit acest vers al lui Bacovia la ora de limba și literatură română. Pot să vă spun cu certitudine că nu sunt de acord cu el. La orice podcast, cu orice om vorbesc spun că Liceul „Ion Borcea” este cel mai bun liceu din Buhuși și nu este o ironie. Având în vedere că este singurul, automat este cel mai bun, nu?

Să fim sinceri, să ne uităm în urmă și să recunoaștem: la Buhuși, la liceu se face carte, fraților! Fiind singurul liceu putea să se plafoneze, putea fi „încă un liceu de provincie”, dar nu! Deloc. S-a ambiționat să fie un liceu bun, unde se făcea și se face carte și astăzi. Un liceu pe care, dacă îl termini, poți spune cu mândrie că ai fost elev la Borcea.

Deși mare parte dintre profesorii menționați sunt la pensie, sau o parte sunt deja plecați dintre noi, acum există o generație nouă de profesori, majoritatea sunt cam de-un leat cu mine. Ceea ce înseamnă că au avut aceeași profesori ca mine. Spiritul liceului, cel creat de profesorii din generația veche, s-a transmis mai departe prin profesorii care sunt acum la catedră. Cred că asta este cel mai mare avantaj al liceului: mulți profesori de aici au fost elevi ai liceului și au preluat din stilul predecesorilor sau au dus mai deoparte spiritul liceului dat de profesorii din generația pe care și eu am prins-o. Spiritul Borcea merge mai departe. În continuare liceul nu se mulțumește cu a fi „doar un liceu de provincie” și se încăpăținează să rămână relevant, să facă activități extrașcolare mișto, să meargă în Erasmusuri, să facă spectacole mișto, să facă și carte la nivel de oraș mare, să aibe rezultate la olimpiade. Profesorii de azi, foști elevi de ieri, printre care enumăr pe: Ionuț Andrei, Andrei Sebastian, Andreea Cojocaru, Adina Călugăru, Izabela Dănilă, Daniela Mihai (actualul director), Țaga Ionela, Manuela Borceanu etc.

Și aspectul liceului s-a schimbat. Nu mai este sobrietatea și răceala (uneori la propriu) din liceu. Acum atmosfera e mai caldă, există dotări mișto, sală de sport de la Năstase, WC uri curate, o cancelarie care a dat praful jos și arată la nivel de 2026, sălile sunt mult mai faine decât mi le amintesc eu. Pe vremea mea era un lambriu urât și aveam bănci de alea de la clasa I. De nu le puteai muta și aveam parchet de ăla vechi cu covor pe mijloc. Dar uite că am ajuns oameni mari și așa fără termopane. Bine că acum liceul are toate dotările fără să-și piardă sufletul sau identitatea.
Liceul Borcea e cel mai bun liceu din Buhuși, da!?

14 POSTURI DE LA PRIMĂRIA BUHUȘI TĂIATE DE BOLOJAN?

By redactia

On septembrie 20, 2025

In buhusi, Ștefan, Vasile Zaharia

Bolojan, acest copil teribil al Bihorului, taie în stânga și dreapta, comasează, impozitează, taxează orice amărât, scuipând apoi în sân și blestemând DEFICITUL și clamând „Reforma”.

Acum, la câteva luni de când „Reforma” a început, putem recunoaște cu toții că ce face Bolojan e orice numai reformă nu. La educațe este prăpăd și rezultatul se va vedea peste nici 2 ani, la pensii.. se impozitează tot și cu o economie de 0.007% din PIB, mamele ce au copii primesc mai puțini bani (și așa erau puțini, vă spun sigur)… lista poate continua.

În același timp, tot Bolo este cel care a renunțat la colectarea de 1% din cifra de afaceri a marilor firme, undeva la 1 miliard de euro, bani siguri.

Acum, Bolo are ochii pe UAT-uri. La Buhuși se pare că se dorește să se desființeze cele mai multe posturi din județ: 14. Asta înseamnă aproximativ 10% din angajați.

Nu cred că există cineva din Buhuși să fie mulțumit 100% de cum arată orașul, parcurile, de timpul în care se implementează proiectele și așa mai departe. Când afli că de fapt la Buhuși sunt cei mai mulți angajați care vor fi dați afară, realizezi ca acest UAT are cei mai mulți angajați per capita din județ, nu? Sau au fost măriri de salarii prea mari în ultima perioadă și bugetul pentru salarii depășește plafonul stabilit de Bolojan? Sau ambele?…

Deși am scris de multe ori că aparatul domnului primar e cam stufos, cred cu argumente solide că dacă se va ajunge la disponibilizarea celor 14 oameni asta va însemna servicii mai slabe și orașul va arăta mai rău. Disponibilizarea nu înseamnă reformă!

Fraților, trebuie să fii nebun să te bucuri că (în teorie) se vor disponibiliza 14 posturi la UAT Buhuși deoarece și așa, cu cei aproape 160 de angajați, lucrurile merg greu. Nu cred că reforma se va face așa cu heirupisme de astea. Nu se oferă mijloace ci doar se impun tăieri de sus. Și soluția?

În plus, din experiența celor 35 de ani de democrație știm că atunci când se fac disponibilizări nu pleacă cei care nu fac treabă. Exclus, sunt dați afară (conform grilei – sanchi) ei incomozi, cei care nu sunt prieteni cu partidul sau șeful, cei care au venit ultimii. În general (aici nu vorbesc de UAT Buhuși), pilele rămân. De multe ori pleacă ăia care mai au și rezultate. Dau exemplul meu, ca să nu avem discuții, dacă mâine se taie 10 posturi la „Palace”, eu sunt primul pe listă care e dat afară pentru că nu am nici carnet și am și gura mare:))). Nu contează DELOC ce grade am, realizări, evenimente etc. La fel și la orice UAT din țară.

Un alt argument este cel economic. 14 familii rămân fără venit fix când e mai greu. 14 familii se vor chinui pentru „reforma” prin tăieri, care de fapt nici nu e reformă…

Acum sunt 160 (aprox.) de angajați dar nu există unul dedicat pentru parcul central care a ajuns un soi de maidan… tocmai pentru că nu există un angajat dedicat pentru acel parc. Că așa este legea, așa e infrastructura, așa e meteahna la noi în România.

Mai corect mi se părea să debirocratizeze TOT, să se vină cu măsuri și apoi să fie reduse TOATE salariile până când se atinge plafonul. Măsura primarului Zaharia de acum un an de a mări salariile tuturor angajaților cu 10% este DIRCT responsabilă pentru aceste posibile tăieri. Am fost înjurat atunci pentru acel articol, ne-a dat la ziar la Digi… a vuit târgul și acum? Acum tăiem posturi pentru că salariile reprezintă o cotă prea mare din buget.

În concluzie: sper că aceste tăieri vor fi evitate, sper că dl. primar și consilierii vor vota diminuarea salariilor pentru a menține oamenii pe posturi, sper că se va face reformă REALĂ și nu o tăiere arbitrară și adesea (ca peste tot la noi) după regulile pe care le-am descris mai sus.

Aparte:

Urmărind „reforma” lui Bolojan, mă felicit și astăzi că nu am votat nici în decembrie și nici în mai. Era evident că va ieși duo-ul Nicu-Bolo, dar și mai evident era că va fi rău după alegeri, indiferent de cine va fi căștigător. Am luxul de a spune că măcăr nu îmi vor face rău cu votul meu. Știu, o bucurie infantilă… dar o accept și pe aceasta, la momentul dat.

Primarul și Insula Iubirii

By redactia

On august 12, 2025

In buhusi, dinoraș, PSD Buhusi, strazi, Vasile Zaharia

Citesc postările făcute de dl. primar Zaharia și mă gândesc la Insula Iubirii. Nu, dânsul nu este concurent și nici nu cred că se uită la Insula, pentru dacă s-ar fi uitat, ar fi știut despre expresia „să fim asumați!”.

Intr-o postare recentă, dl. primar spune că se termină, cu mare dificultate, străzile Mihai Viteazul și Ion Ionescu de la Brad (Bărc). Trecem peste faptul că proiectul a fost unul micronic, sunt străzi mici, nu trimitem rachete pe lună, nu se face o autostradă. Trecem peste faptul că a durat enorm până să le facă și că centrul orașului a arătat ca o zonă bombardată din Ucraina timp de 3 ani… Dar faptul că domnul primar este neasumat și dă vina exclusiv pe constructor, asta e ceva halucinant. De parcă e la primul proiect și noi, cetățenii, suntem complet trepanați, de parcă am uitat toate intârzierile de până acum.

Pai hai sa va postez o imagine cu domnul primar înainte de campanie în care ne spunea ce constructor bun, ce lucrări bune va face, că le urmărește indeaproape etc. Apoi tot domnul primar a cerut amânarea lucrării, recunoscând public că nici măcar nu exista contract pentru acele străzi, a zis-o intr o ședință de CL. Cu toate acestea, neasumarea este demnă de Insula Iubirii (aia din Spania:)) ).

Citesc ce scrie dl. primar și parcă aud o vrăjeală ieftina a unei ispite masculine cu mușchi. Iar noi suntem un soi de concurente naive care credem orice? Ex-clus!

Fraților, majoritatea lucrărilor făcute de dl primar în cele x mandate plus viceprimar x mandate… Majoritatea au avut întârzieri ENORME și mereu altcineva a fost de vina. Dar noi toți știm, din experientele anterioare, că nu e chiar așa. Cum a fost pe Florilor? Lucrare incepută în 2016 și terminată de alegeri in 2020.. fix de alegeri… Tot vina constructorului? Nu cred, pentru că era firma de casă RusTrans (nu degeaba e invitat la ziua de naștere a șefului )… Să mai spun de rețeaua de apă pe care primarul a refuzat să o înlocuiască apoi a dat vina pe CRAB apoi a recunoscut că trebuie să o înlocuiască dânsul? Sau să vorbim despre Bd. N. Bălcescu care a fost întârziat enorm pentru 300 de metri de asfalt… Să mai zic de stadion, de Sala Polivalentă? Că despre Bodești nu mai am sănătate și energie să vorbesc… Deci toate exemplele duc la un singur cuvânt: neasumare!

Cred că o știu și buhușenii care nu mai sunt ușor de prostit. Cu tot aparatul de propagandă, cu toate postările, share-urile de partid, cu toți banii și like-urile false, dl primar nu mai este în formă pe net. Se vede că oricât ar promova postările, oamenii nu mai „pun botul”…

Hai cu asumarea. Macar acum, că tot e la pensie, să recunoască faptul că și el are o bucată (mare) de vină pentru halul în care a arătat centru orașului atâția ani pentru o lucrare care trebuia să țină 3 luni… și a durat 3 ani…

Oare vreți și despre „pușculița primarilor” numită Anghel Saligny un articol? Sau ne oprim aici?:))

HAI ÎN ORAȘ (3) – MONTE CARLO

By redactia

On iunie 12, 2025

In #asada, buhusi, dinoraș, hai in oras, maidanul de altadata

Nu am crezut că o simplă cafenea mă poate emoționa. Uite că se poate! Am citit deunăzi pe Buhuși.net că se deschide o cafenea nouă în oraș: Monte Carlo. Am stat și am calculat și am realizat că de fapt este mai mult decât o simplă cafenea, este o bucată de istorie locală, este o bucurie pentru sentimentalii ca mine.

Să explic! Cred că aveam vreo 8-10 ani (anii 90) când urcam cu tata de la prietenii de familie Sava spre casă și, undeva pe la Fata cu Ulciorul, îi spun lui tata că aș cam vrea la baie și am mers cu el la barul Monte Carlo. Pentru cei mai tineri, trebuie să vă spun că unde este acum magazinul Penny era o pădurice. Acea pădurice plină de pini, avea niște poteci mici și lungi pe care noi ne dădeam cu sania. Nu prea erau norme de protecție, putem lejer să luăm în brațe un copac, dar alea erau vremurile. Păduricea aceea se numea „Rădulița” iar la capătul ei era această construcție de lemn, o căbănuță care era un băruleț pe nume Monte Carlo. Cei mai de un 45-55 de ani știu bine despre ce vorbesc. Avea un altfel de aer acel local. Nu era Cireșica, bar de zi sau orient. Era Altceva!

Cumva toată nostalgia m-a luat de jos în sus când am realizat că noua cafenea ce se află chiar pe locul fostului bar se numește tot Monte Carlo, ca o reverberație în prezent a unui trecut din vremuri mai așezate, vremuri în care puteai sta la un șpriț fără să îl programezi cu o lună înainte pe calendar google sau pe watsapp.

Am mers și eu să văd locul și mă așteptam să văd un bar cu podea de lemn lipicioasă, un bar cu tejghea înaltă și o baie mirositoare. Ei bine … noua cafenea nu are nicio legătură cu vechea locantă. O, dar cât de departe este… Pot spune, fără să supăr pe nimeni, că este cea mai mișto cafenea, nu doar din oraș, cred că rivalizează, fără exagerară cu orice cafenea din județ.

Trebuie să mergi să vezi, nu am ce să descriu. Finisajele sunt deosebite. Nu există niciun soi de discuție sau argument. Fraților… e TOP! Dacă descriu, stric impresia pe care o veți avea când veți intra, trust me!

Cât despre cafea… aș vrea să comentez dar eu nu beau cafea. Uite mâine o să cer una dar tot nu înseamnă că pot comenta pentru că nu mă pricep. Ce pot comenta și mi-a plăcut este asocierea atât cu numele vechiului loc: Monte Carlo, dar și micile easter egs postate pe polițe cu circuitul de F1 de la Monte Carlo. Smart.

Partea cu adevrat misto este afară, la terasă. Dacă prinzi o zi faină, se vede toată valea Bistriței, un soi de pansament pentru orice suflet obosit, așa cum este al meu. Am zăcut pe un scaun, afară, în briza de vară și mi-am odihnit neuronii cu privirea pierdută hăt, departe. M-am deconectat complet. Și cred că asta este avantajul acestei cafenele, că are această poziție strategică. Parcarea este mare și verde, ai unde să parchezi și să stai, ferit de trafic și ochii lumii, să bei o cafea sau un ceai și pur și simplu să exiști. Să ai acel dolce far niente, să nu ai zgomot de mașini, de drujbe, de motocoase, de vecini, de bârfe, nu vezi gropi, gunoaie… vezi o mare de verde și … la un moment dat, aș fi vrut un hamac acolo în spate să mă întind jumătate de oră, adevărat!

Dacă în centru, la bulevard, avem cafeneaua orașului, cafeneaua omului care se grăbește și își ia o licoare neagră cu caimac și pleacă la muncă, în partea de jos avem alt fel de cafenea. Una mai cu tihnă, fără trafic și unde poți discuta despre „cuceririle” culturale grecești față de romanii mai vulgari. Mi se pare fantastic că există cafenele pentru toate momentele zilei. Aceeași clienți, stări diferite, zile diferite, momente diferite.

Eu am fost cucerit de noua cafenea prin design-ul interior, prin amplasarea cu acea vederea superbă asupra văii Bistriței și (mai ales) de numele ales. Sunt totalmente înamorat de lovitura de geniu alegând un nume ce te face să fii nostalgic de la prima gură de cafea: Monte Carlo.

𝐍𝐔 𝐓𝐎𝐓𝐈 𝐄𝐑𝐎𝐈𝐈 𝐏𝐎𝐀𝐑𝐓Ă 𝐂𝐀𝐏Ă

By redactia

On ianuarie 27, 2025

In #asada, buhusi, dinoraș, maidanul de altadata, strazi

Acum vreo 2 luni am făcut pană în centrul orașului, chiar la profi in față. Nu, nu despre asta e subiectul ci despre oameni și omenie. M-am dat jos din mașină să constat situația iar afară ploua, urât, rece… Nașpa! Din altă mașină a ieșit un cetațean care s-a oferit să mă ajute. A scos lichidul pentru pană și compresoprul de la mașina mea. Este un lichid special în loc de rezervă iar eu nu l-am mai folosit iar el m-a ajutat. Degeaba, nu se lipea pana așa că ne-am gândit că e veche soluția. Cetățeanul (eroul 1) s-a oferit să folosim soluția lui de la mașină. Tot nu se lipea.

Bref, am scos roata, am pus-o în mașină la tata, am lăsat mașina pe cric în față la Profi și am mers la vulcanizare. Acolo am constatat cât de gravă era tăietura. Practic nu era pană, era tăiat cauciucul – ireparabil… O pană am făcut cu toții dar să-ți tai așa cauciucul în centrul orașului? În centru?… Mă rog. Am vrut să cumpăr un cauciuc și nu aveau la vânzare la vulcanizare. Aparent, nici un cauciuc SH cât să ajung acasă nu aveau. Eram așa trist, plouat, obosit, mă uitam la pană, mă gândeam cu ce duc copilul acasă… cum fac naveta etc și discuția e auzită de alt client de la vulcanizare care se oferă să-mi dea el un cauciuc pe care-l avea acasă. Am mers la om acasă cu mașina lui tata, mi-a dat cauciucul, am schimbat, am mers, am pus roata și am ajuns acasă.

De ce am povestit toate astea? Nu, nu ca să scriu ceva de domnul primar că mi-am tăiat cauciucul în centru, i-am băgat carnea binemeritată în frigider … a avut de sărbători carne:))) am povestit pentru a sublinia că doi buhușeni m-au ajutat fără să mă cunoască, fără să cer… Există acești oameni. Acești eroi fără capă. Rămâneam cu mașina pe cric și cu copilul în maxi taxi… dar nu m-au lăsat. În 2025 mai există oameni!

Am mers cu cauciucul de la Vasile, numele eroului nr 2, timp de o săptămână până a ajuns comanda de cauciucuri pentru că a trebuit să le schimb pe toate 4 (altă carne în frigider la primar:))) ).

Între timp au trecut sărbătorile și am comandat de pe net o sticlă nouă de soluție și am scris articolul pentru că vreau să dau de domnul care și-a folosit sticla sa de soluție pe pana mea. Aș vrea să i-o înapoiez. Cum pot da de dânsul dacă nu prin pagina aceasta? Îl rog, pe această cale, dacă poate să-mi scrie în privat pentru a ne întâni să-i dau sticla pentru rezervă, chiar îl rog să mă caute!! Cât despre Vasile, eroul 2, caut momentul să-i dau o sticla de șampanie (fără alcool, desigur:)) ).

Concluzia este că la Buhuși există oameni. Mai există oameni pentru care merită să se întâmple ceva!

Poza este cu tăietura din cauciuc făcută pe străzile din centrul orașului… semnificativă.
PS: Mulțumesc! Am ajuns acasă cu bine dupa 4 ore de peripeții.

O MINTE SCLIPITOARE

By redactia

On ianuarie 23, 2025

In buhusi

𝐎 𝐌𝐈𝐍𝐓𝐄 𝐒𝐂𝐋𝐈𝐏𝐈𝐓𝐎𝐀𝐑𝐄

O MINTE SCLIPITOARE

Astăzi am fost extrem de afectat când am aflat de moartea domnul profesor Andrei. Profesorul de matematică al meu și a multor generații de școala nr 4, „Mihai Eminescu”.
Acum mai puțin de două luni, un prieten mi-a scris în privat fix așa:

„Azi… un moment frumos din viata mea, intalnindu-l azi pe acest om din copilaria/ preadolescenta mea. Și, deși nu am fost foarte bun la matematica, mi-a fost tare drag sa vorbesc cu el cam jumătate de ora, dupa care am dus amândoi o lumânare la mormântul soției lui și totodata doamna mea de ,,geogra” din gimnaziu, dna prof. Andrei Rodica!!!
Dl profesor Andrei Vasile , cel care mai strecura câte o povestioara hazlie în seriozitatea orelor de matematica și care nimerea la fix cu creta obraznicul din ultima bancă. Are 80 de ani , scrie povestioare frumoase care reprezinta ele insele probleme de matematica pentru gimnaziu, dar varianta care sa te atragă. Mi-a zis și mie una-doua cât am vorbit pe aleea din cimitir, iar la finalul povestii știai și rezultatul problemei.” Nu am cerut acordul prietenului să-i public textul dar mi s-a părut atât de sincer și direct că nu mă pot abține să nu-l împărtășesc cu voi.

Domnul profesor era o fire tare aparte, o minte sclipitoare, un om care, e adevărat, îți mai țintea o cretă-n cap dacă făceai gălăgie la ore dar asta pentru că el trăia matematica și erau ore unde problemele de geometrie în spațiu ne țineau pe toți atenți. Vă spun, nu se auzea nimic în clasă, toți ne gândeam ce diagonală sau ce ipotenuză etc să facem-trasăm ca să rezolvăm problema. Când totul părea fără soluție, Vlad Clapon era cel care găsea rezolvarea.

Dădeam teză și a doua zi erau corectate și discutate tezele. Nu avea preferați, nu punea note aiurea și Toți din clasă am luat Capacitatea. Oare de ce?… Țin minte că o dată nu avea compas și a trasat un cerc folosind… scaunul… Noi am râs și la finalul orei Tudorel Boatcă a spus că „faza cu scaunul a fost cea mai interesantă”. Proful s-a supărat dar apoi s-a gândit și ne-a spus „are dreptate, de fapt asta era partea practică, faptul că putem folosi și alte obiecte pentru a trasa elemente de geometrie. Apoi a folosit un șiret de la pantof și a trasat alt cerc perfect.

Vedeți voi, matematica e grea, dar profu” avea mereu o mică povestioară, o pildă, o ceva cu care ne făcea ora mai plăcută. Avea mereu gluma aia de final: „hai măi nici acum nu ați înțeles, că acum am înțeles până și eu”.

Regret nu doar că domnul profesor nu mai este. Regret și mă simt vinovat că în acești ani am pierdut prea mult timp și prea multă energie pe nimicuri. Pe situații de nimic, oameni de nimic… de parcă dacă eu scriu săptămânal că nu sunt străzi, că e mizerie și că unii au salarii nesimțite se schimbă ceva? Nu! Eu trebuia în aceste 2 luni să merg la proful, să vorbesc cu el, să îl întreb de acele povestioare cu tâlc pe care le-a scris, să-l ajut să publice… Trebuia să mă ocup de aceste comori ale orașului nu de niște nimeni și nimicuri…

Unii profesori se umplu de gloria partidului fiind numiți în funcții și premiați pe când alții sunt pomeniți de generații și generații. Mulți ne vom aminti cu drag peste ani de dl profesor Andrei… așa cum ne amintim de doamna Roșca, așa cum ar trebui să o prețuim mai mult pe profesoara Tinca Vârlan ce încă predă! Nu există vreun elev să spună că nu a placut-o pe doamna Vârlan! Așa cum trebuia prețuită mai mult profesoara Carmen Zaharia (da! mama) care a ghidat generații. Sunt comori, sunt adevărate tezaure pe care le uităm prea ușor și mă simt vinovat că nu am mers la domnul Andrei în această perioadă. La fel cum am amânat să mă văd cu domnul Sarchis și… l-am pierdut. Avem un tezaur la Buhuși, ce facem cu el?

Condoleanțe familiei dar spun condoleanțe și nouă, elevilor, miilor de elevi care acum ne aducem aminte cu drag de profu. A fost o fire rezervată, discretă, sensibilă și o minte sclipitoare.

Sper din inimă să schimb ceva din noul an 2025 și să găsim posibilitatea de a promova mai bine oamenii care merită și evenimentele importante. Merită de 1000 de ori mai mult decât politica mediocră de la noi.

Partidul își premiază tovarășii

By redactia

On ianuarie 11, 2025

In buhusi, dinoraș, Ion Fercu, Politice, PSD Buhusi, Vasile Zaharia

O știre ce a trecut pe sub radarul local este aceea că „filosoful” Ion Fercu a fost făcut cetățean de onoare la nivel de județ. Într-un articol elogios din Deșteptarea, „filosoful”, „scriitorul” și fostul director Fercu este periat prin „marile” reușite la nivel local, spre exemplu reușita de a ajunge de la învățător la Balcani, la director la Liceul „Ion Borcea”, fiind chiar premiat de Asociația „Renașterea” cu un premiu inexistent în anul 1996. Cam acesta este CV-ul pe scurt.

Cu ce s-a remarcat tovarășul Fercu, zis și „karatistul de copii” prin anii 90, în ultima perioadă de a fost așa premiat? Păi a lucrat pentru partid. Necontenit. Prima dată a fost „premiat” cu un post de la Biblioteca locală de unde coordona ideologia de partid pentru oraș și județ. Dânsul este un soi de „filosof”, dar nu ca din cei pe care îi citează deoarece nu are filosofie… este un soi de „filosof de partid”, un fel de Dughin pentru Voievod. De altfel, asta m-a și luat de ochi în primul articol de la Deșteptarea, articol pe care îl puteți citi AICI, apelativul de „filosof”…

Faptul că la decernarea acestei distincții, la un ateu convins, au cântat niște popi, mă amuză teribil. De când a luat interviul lu Cozma Jr. am simțit că partidul i-a cerut tovarășului Fercu să o cotească spre înalții prelați, dar așa o surpriză… m-am bucurat ca un copil:))) În loc să-i cânte Internaționala, să-l ungă pe suflet pe bătrânul tovarăș, ei i-au pus colinde de popi, urât! Nu se face!:))

Revenind la cel din urmă articol, observăm că de față la eveniment a luat parte și nelipsitul Voievod care: „a evidenţiat activitatea de dascăl, manager de şcoală, om al cetăţii, jurnalist curajos şi profesionist” (am citat din articol). Îmi puteți da exemplu de un singur articol curajos al tovarășului Fercu? Măcar unul. A fost toată viața omul sistemului, omul partidului, de aceea a și primit mereu funcții de condurece. De unde până unde zice Voievodul că tovarășul Fercu este un „jurnalist curajos”? Știți cum e să fii jurnalist curajos? Mergeți în Rusia să vedeți acolo oameni amenințați, bătuți că relatează adevărul… curajul înseamnă să spui ce nu are nimeni curajul a spune deși toți știu că e adevăr, e curajul de a pune pe tavă dovezi, de a ancheta, nu de a lăuda un singur partid… dincolo de faptul că un jurnalist nu ar trebui să fie membru de partid! În realitate tovarășul Fercu a avut mereu curajul unei găini speriate de artificiile de Revelion.

Remarc, totuși, un premiu important, aș zice unicul, din cariera de scriitor (exclus filosof) al tovarășului: premiul Academiei Române. Am și scris la momentul dat. Dar întrebarea rămâne: a fost tovarășul Fercu turnător la Securitate? Sau (mai nou) se pot acorda astfel de titluri și dacă ai semnat și ai dat în gât oameni? E o întrebare legitimă având în vedere trecutul tovarășului. Și încă o întrebare pentru cunoscători: care este titlul lucrării de diplomă a tovarășului? Credeți-mă că dacă aflați asta… pfff.. înțelegeți de ce e tovarășul și nu „filosoful” pentru mine și pentru mulți…

Felicitări PSD că își susține ideologii, lacheii, „intelectualii” de casă etc.

PS: ați citit vreodată o poezie de Fercu. Eu da. Mai multe. E pe ultimul loc după Ion Iovian și cumătrul Dinvale:*. Din păcate, talentul nu se poate monta pe bază de partid, cu el te naști sau nu, dar sigur… siguuuur mori fără el… Noapte Bună!
Pozele preluate din articolele citate anterior.

SPORTUL ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATE

By redactia

On noiembrie 11, 2024

In buhusi, dinoraș, maidanul de altadata, sport, Ștefan

Mai schimbăm puțin registrul de la politică pentru că și așa nu se întâmplă nimic notabil în urbe. E la fel, aceeași direcție: în jos.

Nu cred că este un secret, sau nu am ascuns niciodată faptul că sunt pasionat de diverse sporturi și că încerc să practic sporturile preferate. Ba chiar am și o licență în domeniu, susținută din pură pasiune și fără a o folosi practic la ceva.

Când eram prin clasa a 4-a am aflat de la colegii Radu Gangan și Tudorel că duminica dimineața, la Sala Sporturilor (RIP) se țineau cursuri de tennis de câmp. L-am bătut pe tata la cap și m-a lăsat să mă înscriu. De la ora 10 era antrenamentul începătorilor (je) cu domnul inginer Dornescu. De la 11 erau avansații cu Mirel Caea. Ei bine, după vreo 2 luni am primit de la Codru Sava o rachetă Yamaha de aluminiu (cu husă orijinală). Eu aveam rachetă de lemn Reghin fraților. Deci primisem o rachetă. Atunci am prins curaj și l-am rugat pe Mirel Caea să mă primească la grupa de vansați. Mă lăsa să stau, nu cred că am prins un minut în teren, dar eram fascinat.

După vreun an sau 2 lucrurile s-au dus la vale. Sala era neîncălzită și a urmat o paragină accentuată până în ziua de azi. Cam de prin 96 (aproximez) am văzut că orice revirement se încerca cu acea sală era sortit ețecului.

Mereu mă gândeam că odată cu paragina Sălii Sporturilor a urmat și declinul total al unui sport elegant. Salvarea a venit de la guvern și un pariu a lui Țiriac. Bref, pentru liceu a fost construită o Sală de Sport decentă, ca vreo alte 200 din țară. Cu acea sală a reînviat sportul buhușean, atât cât s-a putut… dar avem, de bine de rău, sport! Dacă sala dispare, dispare și sportul. Unul dintre sporturile ce au revenit spectaculos la Buhuși este Tennisul de câmp. Sunt extrem de încântat când văd că același antrenor din 95-96 Mirel Caea încă predă și pune bazele sau primii pași unor copii ce nu mai stau la PC sau pe tabletă ci fac un sport elegant, fac ceva pentru sănătate!

Acum că Mirel este antrenor e una, dar fiți atenți că e antrenor care și joacă! Uite aici un concurs de nivel național la nivel 6 +50 unde Mirel Caea, la Brașov ia locul 2. Boșilor joacă cu oameni care au jucat în viața lor, nu cu mine care țin racheta ca pe sapă. Un atrenor care nu a rămas sedentar ca unii antrenori ce nu mai joacă nimic, pun burtă și asudă când mănâncă.

Pun poze mai jos cu sala unde s-a jucat, cupa, diploma și pot spune că mă înclin în fața fostului meu antrenor și că abia aștept să ne vedem în concursuri să mă bată cu un nesurprinzător 6-0, 6-0. Promit să scriu și atunci:))

Dragi copii, părinți și bunici, dacă aveți posibilitatea (financiară, timp, dispoziție) duceți copiii la tennis. E dovedit că oamenii care practică tennis trăiesc cu 10% mai mult, sunt mai frumoși, mai inteligenți și sunt și modești. Hai cu un Ace!

PS: vedeți ce important este să ai o bază solidă? Niște investiții în comunitate… Ce-ar fi însemnat ca Sala Sporturilor să fi fost renovată de vreo 20 de ani..? Poate cu renovarea vechiului stadion Textila și a noului stadion Andreea Lăiu (sper) vor avea acces și oamenii la un loc unde să mai faci un sport. Sau cum ar fi 2-3 terenuri de tennis cu zgură. Aur! Sau vreo 2-3 maidane… uh!

𝐏𝐑𝐈𝐌𝐀𝐑𝐔𝐋 𝐙𝐀𝐇𝐀𝐑𝐈𝐀 𝐂𝐄𝐑𝐄 𝐌Ă𝐑𝐈𝐑𝐄𝐀 𝐒𝐀𝐋𝐀𝐑𝐈𝐈𝐋𝐎𝐑 𝐃𝐈𝐍 𝐏𝐑𝐈𝐌Ă𝐑𝐈𝐄 𝐂𝐔 𝟏𝟎%!!!!! Ș𝐎𝐂 Ș𝐎𝐂 Ș𝐎𝐂!!!!

By redactia

On septembrie 24, 2024

In achiziții nesimțite, buhusi, dinoraș, Politice, PSD Buhusi, Ștefan, Trist, Vasile Zaharia

Pentru ședința de Consiliu Local ce va avea loc pe data de 26 septembrie, la punctul 8, dl primar Vasile Zaharia cere Consiliului Local să aprobe o creștere salarială a angajaților din primărie cu 10%. Conform memoriului depus de angajați, cică atât e inflația:10%, iar salariile sunt mici, ei necăjiți și merită 10% la salariu. Fraților… s-a ieși în stradă la proteste pentru 3%… ei vor dintr-un Tun 10% așa… din pix???

Știu că îmi voi face mulți dușmani în primărie cu acest articol dar sincer, vouă vi se pare că acest oraș arată atât de bine, că proiectele merg strună și bugetul primăriei își permite să susțină această creștere imensă?

Apropo de buget, acum o lună primarul a spus public, parafrazez: „domnilor, dumneavoastră credeți că bugetul primăriei este așa mare, nu avem bani, voi credeți că bugetul acesta este un sac fără fund?”. Păi dacă nu sunt bani de un AC la copii, de unde mama naibii doamna Pahoncea scoateți 130.000 ron pe lună? Așa scrie dânsa în ăroiectul trimis de primar că impactul bugetar este de 130.000 lei pe lună. Adică va fi o cheltuială suplimentară de 26.000 euro pe lună, adică 312.000 euro pe an sau 1,5 milioane lei noi… 15 miliarde vechi. Doamna Contabil Șef Carmen Pahoncea de unde scoateți acești bani că din referat nu reiese că îi aveți? Că dacă se vrea să se facă ceva în oraș spuneți la unison cu primarul că „nu sunt bani!!” de unde scoate 300.000 de euro pe an? Și așa bugetul local e 50% salariile din primarie. O să ajungeți la 60% și investinții din ce?

Fraților, este greu să scriu eu acum „să nu se mărească salariile” că e dreptul lor să aibe salarii cât se poate de mari dar mi se pare rușinos să ai un oraș care arată ca după bombardament, cu locuitori săraci și speriați și tu să vrei să-ți mărești leafa aia grasă… Dacă ar fi zis că se măresc salariile mici, adică a celor amărâți din primărie, ăia cu salarii mizere… ok… dar când ai suta de milioane și beneficii și mai vrei 10 milioane pe lună taxă de smecher… Fraților e aberant!

Deci e foarte probabil că este ULTIMA ședință a acestui consiliu local în această formă. Clar consilierii PSD au demonstrat că nu au pic de rușine personală, clar toți vor vota pentru deși ei știu că este o aberație să mărești din pix salarii fără o acoperire… Că nu au de unde… Clar Giani Șerban, cel care ia atitudine când sunt probleme, acum va tăcea și va băga capul jos votând pentru, deși și el știe că este o anomalie… Cum dorm oamenii ăștia noaptea știind că iau de la investiții și dau la salarii? Cum?

Oare Opoziția va avea curajul să se opună acestei prostii? Și să nu uităm că salariile au fost deja mărite… mai ales a primarului care și așa s-a scutit singur de la plata impoiztului pe 5 ani… mi se pare de-a dreptul culmea tupeului această propunere pe care Vasile Zaharia o face la ultima ședință a CL-ului. Dacă toți consilierii PSD vor băga capul în pamânt și vor vota cu da, îi voi pomeni încă 4 ani ca fiind cei care au îngropat orașul. Odată votat acest drept el nu se mai poate întoarce. Și așa salariile (unora) din primărie sunt mai mari decât cele ale altor primărie iar numărul de angajați merge spre maximum posibil deși știm și noi (și ei) că unii împing aerul prin primărie, începând cu Vicele, marele adormit trezit doar când trebuie să voteze sau când ia salariul.

Voi ce părere aveți despre o mărire de 10% așa.. din pix. V-ar plăcea și vouă?

În poză este primarele Zaharia care aruncă cu bani că-s ai lui, moția lui, domnia lui… tupeul lui:)