Categorie: Uncategorized Page 1 of 11

Un articol al publicației Ziarul de Bacău (e acea publicație care face articole cu reclamă la videochatiste) a făcut vâlvă astăzi în mediul online băcăuan. Articolul de AICI spune că Ateneu, revista ce se ocupă de cultură în județ, are buget de la stat de 100.000 de euro anual și 9 angajați, dar se zbate în anonimat.

Interesat de subiect, am citit articolul și aș vrea să menționez câteva aspecte în calitate de cititor al revistei, dar și de deținător de publicație în online. Articolul este vădit tendențios. Să te miri că o publicație de cultură este finanțată de la bugetul de stat este de-a dreptul infantil. Dacă nu ar fi existat finanțări publice sau diverși mecena, nu am mai fi avut nici zece procente din ce numim noi artă sau cultură la nivel global. Sau voi credeți că Mozart trăia din dedicații la prăduitori, sau că da Vinci sculpta porți la interlopi ca să trăiască?

Arta și cultura trebuie finanțate. Asta este fără de tăgadă. Ce mi se pare interesant de comentat este atitudinea doamnei director Carmen Mihalache care a răspuns la câteva întrebări corecte ale publicației Ziarul de Bacău.

Doamna Mihalache spune că salarii sunt mici, așa este, sunt mici pentru că sunt mulți redactori. Numărul de redactori de la Ateneu este egal cu numărul de redactori de la restul publicațiilor la un loc, aș presupune.

Doamna Mihalache nu pare deloc afectată de faptul că pagina de Facebook a instituției are doar 1400 de aprecieri. Fraților, eu citesc ce scrie doamna Mihalache și sunt fanul ei, scrie foarte bine despre teatru, dar mi se pare inacceptabil ca un articol scris de mine despre o piesă de teatru de la Bacău să aibe mai mulți cititori decât un articol al dânsei. Modul în care generația dânsei și majoritatea oamenilor de cultură din Bacău se raportează la mediul online dovedește că nu sunt în pas cu timpurile. Nu ai cum să ai 1400 de aprecieri la o revistă de face anul acesta 100 de ani. Dar ce plan managerial ai? Sau ai avut vreodată un plan? Mi se pare absurd să vii atât de senin să spui că nu îți pasă. Că tu te adresezi cui? Posterității? Ateneu e o revistă ok, dar să nu ne iluzionăm că face găuri în cer. Deci dacă nu e citită acum, nu va fi citită nici peste zece ani…

Bugetul de 100.000 de euro este problema ziarului de Bacău dar bugetul, după părerea mea, este mic dacă revista ar avea ce îi trebuie. Dar cu 9 angajați, nu ai cum să faci performanță cu 100k de euro. Este foarte puțin.

În plus, dezinteresul și autosuficiența cu care răspunde doamna Carmen Mihalache la întrebări mă dezarmează. Pare un soi: „ziua trece, leafa merge”. Sau: „dacă a mers până acum, merge și în continuare…” cam asta e atitudinea. O atitudine eronată și total contraproductivă. Există instituții de cultură care au performanțe Extraordinare și fac profit cum este Ateneul Iași care cumpără cu banii din profit alte clădiri. Nu zic că revista Ateneu ar trebui să facă profit dar nici să sugă de la stat bani și să se lamenteze în bula intelectuală a Bacăului fără niciun plan. Revista Ateneu este încremenită în proiect, a rămas la stadiul de acum 100 de ani și acolo vrea să fie și în următorii ani. Câtă lume din Bacău a auzit de revistă aceasta, d-apoi să mai și citească? Asta spune multe…

Revista este susținută financiar de către Consiliul Județean, adică de PSD care știm cum numește directorii… Există atât de multe soluții de a transforma această revistă dintr-o anonimă pe care o citim 20 de amărâți, într-un far călăuzitor, un etalon cultural. Dar… se dorește asta?

Cred că este singura instituție unde mi-ar plăcea să concurez la post de director (aș avea șanse zero) pentru că mi-ar plăcea să transform ceva mort în ceva viu. Reformă și revoluție păstrând esența culturală dar cu adresabilitate mai mare și notorietate în județ și apoi la nivel național. Se poate dacă s-ar dori asta.

Acum că am deranjat și culturnicii băcăuani, revenim la programul normal. Sper să mă mai salute membrii echipei cu care am (sau aveam până la acest articol) o relație bună.

Am luat parte și eu la înmormântarea preotului Constantin Puiu. A fost foarte multa multă, peste 1000 de oameni, ceea ce arată cât de iubit a fost de oameni. Multi preoți, peste 33 am numărat eu, ceea ce a dat un aer aparte slujbei… Nu am mai văzut așa multi preoți la Buhuși iar în curtea bisericii ziceai că este Paștele și toți așteptam să iasă cu lumina.

La stâlpi a fost prezent IPS Ioachim Băcăuanul, care a avut un cuvânt frumos. La fel de frumos a și scris despre preotul Puiu Constantin pe pagina de internet a protoieriei: https://protoieriabacau.ro/preotul-breahna-puiu…/

Mă intrigă diferența aceasta între cum a fost tratat preotul Puiu când era în viață și cum e tratat după moarte. Când era în viață, același IPS Ioachim o contribuit la o decizie prin care preotul Puiu era retrogradat din preot paroh, în preot slujitor si a fost adus al preot (popă) in loc. Atașez articol cu datele concrete:

https://ziaruldebacau.ro/revolta-bisericeasca

Nu vi se pare ușor ipocrit că acum se deplânge moartea unui om după ce în timpul vieții nu te-ai îngrijit de el? În aceeași măsură l-am văzut pe primar la înmormântare, cel care face parte din adunarea eparhială a arhiepiscopiei, are și funcție, este raportor la comisia juridica… Nu a luat NICIO atitudine Nimeni când preotul Puiu a fost înlăturat și apoi pensionat cu forța. Acum, aceeași oameni deplâng moartea acestui om cu mină de sfânt. Erau toți așa de îndurerați la poză în primul rând, sa-i vadă oamenii… repet, cred că e ușor ipocrit.

Oamenii nu sunt așa creduli sau prostuți precum ne cred „ei”. Cei prezenți știu exact cum s-au întâmplat lucrurile…

A luat cuvântul și IPS Teodosie, venit de la Constanța pentru înmormântare… Nu sunt un fan al excentricului prelat, dar prezența sa, predica de la final înduioșătoare, nu au rămas fără ecou. S-a văzut asta când IPS a ieșit din biserică și a fost înconjurat de oameni.

Fraților, concluzia mea este următoarea: nu ar fi mai normal sa ne prețuim oamenii din timpul vieții și nu după ce au plecat dintre noi? Cat trăiesc îi ignorăm, ne facem că nu vedem abuzurile și apoi plângem la înmormântare și ne afișăm atâta de afectați… Ipocrizie?

Am auzit astăzi o vorbă interesantă de la o cetățean „dacă astăzi sunt creștin, este datorita preotului Puiu care m-a atras spre biserică”. Câți preoți mai au aceasta magnet? Câți preoți, in ziua de azi, mai sunt așa iubiți? Oare nu ar fi ocazia perfectă, in semn de reparație morală, sa acordam, post mortem, titlul de cetățean de onoare acestui om? Nu cred că și-ar fi dorit acest titlul pentru că era un om modest, dar pentru faptul că a mișcat atât de tare un întreg oraș, consider că e pe deplin meritată o astfel de minimă recunoaștere.

Am mai avut astfel de propuneri față de oameni care erau în viața și primarul a acceptat 1 din 3 propuneri. La celelalte mi-a răspuns în scris „mă voi gândi”. Asta acum 3 ani. De 3 ani se gândește. Daca se gândește mult, eu cred că putem face și o petiție cu semnături. Ceva trebuie făcut pentru o minimă reparație morală pentru preotul care astăzi a fost condus pe ultimul drum.

Preot Puiu Constantin Breahnă – Cetățean de Onoare al localității Buhuși.

În cele 4 decenii de viață, la Buhuși am locuit pe strada Tineretului, chiar la statuie acolo, pe strada Republicii, lângă bibliotecă și pe strada Florilor. Deci am viețuit pe 3 străzi diferite și pe fiecare stradă pe care am locuit am avut o problemă aparent banală: praful. Ca astmatic, vă pot spune că deși pare o problemă banală, nu este… De când nu mai locuiesc la Buhuși, folosesc mai puțin inhalatorul deoarece am parte de mai puțin praf inhalat.

Praful de pe străzi, cel care se vede pe mașina din poza 1, este același praf pe care îl inhalăm zilnic și reprezintă un pericol pentru sănătatea noastră. Nu sunt medic, nu am o expunere exhaustivă, pot spune pe baza experiențelor mele, empiric, faptul că acest praf este mult mai grav și trebuie luat mai în serios.

Problema prafului nu este actuală, este o problemă mai veche. Nici șantierele (începute și abandonate) din Buhuși nu ajută deoarece se ia noroi pe roți și se depune pe străzi, vine căldura, se usucă și așa avem plămânii plini. Iar dacă scoatem rufele la uscat e și mai și. Dacă ne uităm pe asfalt observăm o pâclă urâtă în tot orașul, asfaltul nu e negru, e maro… este este plin de mâl, de noroi și… ce credeți că se va întâmpla când dă căldura?

Vara, când dă verdeața și mai dă și o ploaie, se mai spală orașul. Un soi de autoregenerare a orașului, parțială. de aceea când plouă noi nu avem pe străzi apă de ploaie ci mici fluvii maro cu apă mâloasă…

Dar soluția aceasta pe bază de apă de ploaie și copaci va exista atât timp cât vom avea copaci. Poza 2 ne prezintă modul în care sunt „curățați” copacii în oraș… Nu mă pricep, probabil așa trebuie, dar observ un trend la Buhuși, un trend ”anti copaci”. Cu toții știm câți copaci erau în anii 90, cum arăta, spre exemplu, Nicolae Bălcescu… Sau alte zone verzi..

Acum 20-30 de ani, orașul era supranumit „orașul-parc”. Era atât de mult verde că aveai senzația că ești într-un parc ce începe la gară, treceai pe lângă păduricea Rădulița, apoi tei, magnolii etc. Veneau rude pe la noi și dormeau așa bine pentru că le ziceam „ei, e aerul mai curat, de aceea vă odihniți așa bine..”. Probabil asta era avantajul orașului: „noi nu avem poluare, trăim mai curat”. Aveam fabrica ce angaja 10.000 de oameni dar aerul era mai curat, un paradox, nu?

Dacă ne uităm ce trafic avem în 2025, cumulat cu praf, noxe și un pic de nămol… am spune că am pierdut acest avantaj al orașului „mic și curat cu aer de munte”. Nu văd nicio diferență între aerul poluat la amiază din Bacău sau Buhuși. Poate că la Buhuși e puțin mai mult praf.

Nu știu dacă sunt soluții, nu mă pricep și nu vreau să mai stârnesc valuri. Doar constat, ca orice alt cetățean, că am pierdut de mult, încet dar sigur, aspectul unui oraș curat, cu aer pur și spații verzi atractive pentru locuit… Este un contrast imens între panseluțele proaspăt plantate și nămolul de pe străzi. Ușor anacronic. Ca o fată care se machiază dar nu e spălată pe față și se dă cu rimel peste puchini.

O fi bine, o fi rău?…

Recunosc, sunt un nostalgic incurabil! Mă uit cu mare drag la poze mai vechi, pe hârtie sau digitalizate, poze din anii 80, 90 sau chiar 2000, anii copilăriei mele, cei mai frumoși ani, cei petrecuți la Buhuși. Mă impresionează și mă bucură enorm să văd că sunt postate mai multe poze pe paginile orașului, poze alb negru cu sportivi și mă gândesc la sportivii, la talentele din perioada mea.

Am scos, din cutia cu amintiri, acestă poză cu echipa de fotbal de la Liceul „Ion Borcea”/Școala 4. Fraților, ce jucători, ce talente! Știu că a existat mereu o echipă de fotbal Textila, o echipă de fotbal cu nume mari, cu talente, dar eu mă raportez la cei pe care i-am prins eu când eram puști. Mi se păreau senzaționali de cum atingeau mingea. Frații Grigoraș, frații Gangan, talente! Gangan dădea vinclu de mijlocul terenului! Andrei Butuc avea torpile, nu picioare. Adrian Acatrinei „Mija”, „Jardel”, Bobec, Bitu (ceva mai târziu) etc… ce talente! Din mine și Tudorel sărea mingea ca din colțul scaunului, dar când atingeau mingea cei citați mai sus… se făcea loc. Se vedea talentul din cum puneau un stop, din cum se demarcau, driblau sau șutau.

Ei bine, poza aceasta cu echipa de fotbal are mai multe vedete ale fotbalului școlar de la finele anilor 90. Clar că îi vedeam ca pe niște titani cu ochii mei de copil, dar erau cu adevărat talente doar că au avut ghinionul de a fi talentele de care nu a avut nimeni nevoie. Mă uit la echipele de tineri de astăzi și nu vreau să fiu răutăcios, dar ei știu mai multă tactică decât și-au șlefuit talentul. Aleargă frumos, se demarcă dar… lipsește ceva și cred că are legătură cu locul în care generațiile anterioare ne întâlneam zilnic pentru fotbal: maidanul.

Exista un teren de fotbal pe care noi îl numeam „terenul de iarbă” în spatele școlii 4. Acolo mergeai oricând să joci, la fel și pe terenul de „pământ” care se afla unde este acum sala de sport de la liceu. Era un teren de baschet cu 2 coșuri și la dimensiuni corecte tot în acea zonă… Plus alte maidane, cele dintre blocuri. Toate erau pline de copii care se jucau de dimineața până seara. Ba chiar riscai să și se taie mingea… Acum suntem moderni, acum, dacă vrei să bați mingea poți DOAR la terenul de fotbal de la spital unde tre să fii la o echipă. Sau la Marginea. Nu mai există acel liant al copilăriei, acel loc unde să bați mingea cu regulile tale, unde să înveți o schemă, unde să te joci până apunea soarele, unde îți făceai prieteni…

Poate par un nostalgic după tinerețea mea. Poate! Dar perspectiva mea acum se schimbă deoarece mă gândesc unde duc eu copilul să se joace? Trebuie să planific cu alți părinți ca niște copii să se joace? Copilul nu mai are unde ieși la maidan să bată mingea.

La Bacău s-a dat un HCL și toate școlile au porțile deschise atfel că terenurile de sport sunt publice. Acolo merg copiii și se joacă. Cam mult ciment dar mai bine decât să stea în casă la PC și tabletă.

O consecință a dispariției maidanul este apariția unui număr mare (și în creștere) de copii obezi. În poza atașată vedeți vreunul plinuț? Eram toți slabi și nu doar de foame că unii din poze aveau carmangerie, aveau ce mânca:))) Eram slăbuți de la bătut mingea toată ziua pe maidan.

Cred că asta ar trebui să fie adevărata temă de campanie pentru 2028: o discuție despre viitor. Nu doar asfalt, că ăsta se pune la alegeri, e ok. Dar ce facem cu viitorul nostru, cu copiii? Îi restrângem la 2 parcuri micronice și un teren de fotbal? E nevoie de un plan serios, de o viziune astfel ca orice cartier să aibe „maidanul” lui, loc de joacă pentru toți!

Să știți că erau multe talente în acei ani. Multe! Din păcate Niciunul nu a ajuns la nivelul la care trebuia, la care talentul lor i-ar fi dus. A fost crunt să trăiești în România la început de 2000 când fabrica murise și toți erau șomeri. Ce echipă să te ia? Nu te lua nimeni! Am pierdut generații întregi de mega talente, depinde de noi cum va arăta viitorul sau vom trăi din amintirile maidanului.

PS: scuze pentru multele talente pe care nu le-am numit cum ar fi Roșcatu… și restul băieților. Să-mi fie cu iertare!

„Din startul începutului”, cum zicea Divertisul pe vremuri și Oprișan azi, vreau să clarificăm ceva, să începem cu o concluzie, cu un „deci”: cel mai bun politician local din ultimii 10 ani este primarul Vasile Zaharia. Încep cu această afirmație pentru că ce voi scrie va ajunge la această concluzie.

Acum vreo 2-3 ani, consilierii din CL, majoritari din opoziție, au cerut modificarea Organigramei și au jucat bluf-ul primarului care nu a cedat și a urmat celebrul anunț: „am fost nevoit să închid biblioteca”. Consilierii s-au speriat și… au cedat. Au votat ce a spus primarul și Organigrama e neschimbată. Evident că biblioteca nu era închisă ci oamenii erau în concediu. Iată, așadar, cât de abil politician este dl primar. Pentru că este!

Acum avem de a face cu un alt caz „Biblioteca”. Dl. primar a cerut niște fonduri pentru a completa cheltuielile neeligibile din proiectul de pe Mihai Viteazul. Consilierii au refuzat dar domnul primar a început un alt tertip foarte fain, de fapt cred că le-a intins capcana: dacă opoziția nu votează sunt considerați impotriva dezvoltării, dacă votează pentru – îl acoperă. Oricum ar fi procedat, tot rău era.

După părerea mea, consilierii vor ceda și vor da acceptul pentru acele cheltuieli, dar dl primar se va folosi de această întârziere pentru a justifica orice propblemă apărută înainte și după. În realitate, chiar dânsul spunea la ședință că de fapt constructorul vrea „să mai rupă ceva”.

Întrebările reale ar fi fost: „dacă se alocă fondurile, în cât timp e gata proiectul?”. Nu de alta dar are deja întârzieri de peste 6 luni despre care consilierii nu au spus nimic.

O altă întrebare ar fi fost despre calitatea lucrărilor și despre faptul că sunt date prost cotele, că au rămas casele în aer… dacă se votează pentru , se rezolvă situația? iată cum Opoziția putea juca ea la Bluf, la fel cum o face și dl. Primar.

Ultima întrebare ar fi fost despre asfaltările din campanie, mai ales despre parcarea de vis a vis de Gold, de pe langă strada Florilor. Din ce bani s-a făcut? A avut acceptul Consiliului Local? Există proiect? de ce acolo s-a făcut și acum nu?… iată o altă abordare ratată.

Din păcate aceste întrebări nu au fost puse. S-a votat împotrivă ca o „palmă” dată modului de lucru a actualului executiv, dar palma s-a întors pentru că nu s-au folosit întrebările și argumentele corecte. A fost un vot fără miză/argument. Sunt absolut sigur că acest CL va vota pentru și banii vor fi alocați. Sunt la fel de sigur că toate întârzierile de peste 6 luni deja, vor fi puse pe seama unui vot din iunie.

Din păcate nu există o opoziție care să pună întrebările reale, concrete și nici Răzvan Rotaru, oaza de lumină din CL, nu era la ședință. Așadar, rămânem cu o mutare de șah bine executată de primar. Cel mai mare politician local din ultimii 10 ani, dar la drept vorbind nici nu are partener real de joc.

Aș mai menționa faptul că lumea care se uită la ședința este dezgustată și comentează ca atare la circul făcut de Viceprimarul Teslariu și consilierul Turcea. Ușor jenant cum cei doi știu să reprezinte buhușenii.

PSD este un mamut cu picioare de sârmă?

Pe vremuri, pe când democrația se instala in urbea noastră, exista o anumită erarhie a lucrurilor. Dacă voiai să faci politică, intrai într-un partid. Îți arătai meritele și erai promovat pe linie de partid. Apoi ajungeai la votul cetățeanului și de acolo intrai în administrarea urbei.

Așa a ajuns și dl Zaharia în funcția de primar. Este in PSD de la început. A rămas în partid și a demonstrat ceva. Mai nou, după 2020, nu se mai ține cont de vechimea din partid. Nu! Mai nou se ține cont de ce se scrie pe o foaie într-un birou.

Daca ne uităm la listele PSD ului de la alegerile locale, cel mai mare și puternic partid local și județean, observăm că listele sunt făcute pe bază de cumetrii și toate au legături cu o firmă a sârmei.

Cazul cel mai nou este cel al ginerelui lui Adrian Ichim, dl. Burhui. Cel care abia intrat în PSD, a ajuns pe liste la locale. Este interesant că dl. Burhui este angajat al firmei Intertranscom și a și votat în CL pentru ca firma să poată cumpăra in hectar de teren de la primarie… cu preț redus.

Coincidențele nu se opresc aici. Dl Burhui este finul viceprimarului Dan Teslariu zis și Covrigel. Adică lista PSD nu mai este lista PSD. Înțelegeți cum spun?

Ca tabloul sa fie complet, ne uităm la cine este propus la Viceprimar… Tot Covrigel, cel care s-a impus cu forța (la propriu) in fața altor membri PSD poate mai cu carte decât el. Pe principiul „pumnii mei minte nu are” , Covrigel a eliberat cu forța biroul primarului și s-a impus, cu ajutorul sârmei, ca viceprimar 4 ani. Din cei 4 ani, vicele a muncit 1, apoi a zis peste tot că, citez: „nu sunt lăsat să fac mai multe că eu as face dar nu mă lăsa”, insinuând că primarul e de vina și nu lipsa sa de chef de muncă și apetența pentru bârfă și șpriț (poate citește asta și primarul Vasile Zaharia ca să știe ce crește la sân…).

Dar cine ar putea fi propus la funcția de vice dpdv al partidului și nu impus de sârmă? Primul pe lista, pe bază de vechime și implicare, ar putea fi Giani Șerban. Al doilea, cel care punctează mai mult la implicare, mai ales pentru partid, ar fi Adrian Păduraru. Lista de membri cu state vechi în partid e lungă, dar se mai ține cont de ea sau de dorința sârmei?…

De ce nu sunt susținuți nici Giani și nici Adrian? Pentru că, spre exemplu, este adevărat că nu se mai vând așa mulți covrigi și Dănuț e disperat, ar rămâne fără pâine dacă i se ia postul de vice . Practic, acest post devine o sinecură nu de partid ci de cumetrie. Este un post cerut pe bază de sârmă (la pachet cu postul de consilieră).

Știm cu toții cu ce implicații majore s-a obținut postul de vice pentru Covrigel… Doar că acest viceprimar și-a ratat șansa. În loc să muncească, el s-a ocupat cu bârfe și mai ales cu dezbinarea. A reușit să injecteze atât de mult venin in urechea primarului despre trădări și altele.. încât primarul e gata de război și răzbunare împotriva angajaților care, paradoxal, l-au ajutat cel mai mult în acești 8 ani.

De ce vrea să întrețină acest război Dănuț? Pentru că are interese? Din modul în care și-a inserat finul pe liste, cred că mai sunt mulți fini și fine de adus în primărie. Așadar, scopul este de a divide și stăpâni. El este ULTIMUL (la propriu și figurat) care a ajuns in primărie. Cum se poate ca înainte să fie el vice toți se înțelegeau bine în primărie, era armonie și toți se respectau și de când este el în primărie există tensiuni și este o atmosferă irespirabilă? Oare domnul primar chiar nu realizează cât rău poate face această bârfă continuă? Această intrigă sădită artificial?

Depinde doar de PSD dacă va reuși să-și impuna un candidat propriu, real, la funcția de vice sau va accepta numele în plic venit pe sârma. Depinde doare de angajații din primărie dacă se vor proteja între ei și dacă vor face totul pentru a-și păstra funcțiile sau vor accepta remanierea pe bază de cumetrii. Deja sunt posturi vizate, de exemplu consilier ești pe 4 ani și e nevoie de ceva permanent…nu? E nevoie sa spun mai mult sau s a înțeles?

Daca PSD e slab, va pierde mult teren și în maximum 8 ani va ieși din consiliu. Va fi minoritar tare. Pentru că nu dorește să aducă oameni tineri, implicați… Dacă oamenii din primărie nu sunt uniți, unul câte unul vor fi înlocuiți. Nu vă încredeți când vă promite vicele că postul vostru e safe… nu e… sunt 10 fini și fine la poartă… așteaptă un loc cald…

În imagine avem un elefant, un colos care este PSD si care acum merge pe … sârmă… Oare sârma va dicta orașul în următorii ani, sau deja dictează?

De când am început să scriu în acest mediu online, am plecat de la premiza că încerc, pe cât pot, să fiu corect și echidistant. Am scris acum o săptămână despre niște proiecte începute de fostul manager al spitalului din Buhuși, dr. Toron. Acum este momentul să scriu și despre primul proiect al managerului dl. Poiană.

Ei bine dacă primele proiecte indicate de mine sunt scrise de departamentul specializat din cadrul primăriei, acum este vorba despre un „proiect” care este realizat direct cu ministerul, adică o finanțare pe care chiar dl. Poiană a adus-o, mai exact Ministerul Sănătății a aprobat înființarea liniei de gardă continuă în specialitatea pediatrie și a liniei de gardă la domiciliu în specialitatea radiologie și imagistică medicală. Dl Poană a mai scris pe fb despre solicitarea de la minister că: „Dotările CPU sunt cele necesare, cu acces la analize medicale non-stop (analizoare point of care), imagistică (RX digital și ecografie), precum și acces la investigații de înaltă performanță CT 12 ore pe zi/ 5 zile pe săptămână.”

Ce înseamnă toate acestea? Păi înseamnă că pentru prima dată în 5 ani vedem roadele investiției noastre din bugetul local în conferințele domnului Poiană. Știm că anual are loc o conferință „națională” la Buhuși. Acea conferință este importantă pentru că are niște credite, dar mai puțin importantă pentru buhușeanul de rând, până acum.

Dacă e să mă întrebați pe mine, abia pentru asta este bun domnul Poiană, deoarece abia acum se văd rezultale anilor de investiții făcute de CL în imaginea dânsului. Așa îmi convine și mie să știm că turnăm 40.000 sau 60.000 ron anual pentru o conferință ce aduce indirect dotărie la spital cu ajutorul relațiilor create… Pe mine nu mă deranjează această suveică atât timp cât spitalul dar și orașul au de câștigat. Chiar dacă roadele vin mai târziu decât mă așteptam, cred că și pandemia a întârziat, e bine că există ceva, un rezultat. Nu îmi pasă dacă acele contracte ajung cu dedi-kiss, sau cine le face, sau cine plătește atât timp cât va exista aparatură care va SALVA vieți la Buhuși.

Aș mai putea scrie și despre alte proiecte ale domnului Poiană dar o capelă la spital nu mi se pare la fel de importantă ca acest proiect de dotare. Deși… la drept vorbind. nici acesta nu e chiar „proiect”… dar este o metodă prin care orașul nostru câștigă ceva concret din imaginea și relațiile pe care și le face dl. Poaină de când a fost numit manager la spital. Despre alte subiecte discutăm separat:D.

Am urmărit cu surprindere modul în care un articol (link mai jos) despre doctorul a fost distribuit și crescut în media localăp și județeană. Articolul mi se pare .. cum sa mă exprim elegant?: „la comandă”, la cerere… la pont? Unde este știrea din articol? Se presupune că mi se relatează acest caz pentru că are un impact, o relevanță că există Știrea, nu? Deci doctorul Toron este anchetat pentru că ar fi luat „șpagă” 50 de lei și 100 de lei? Asta este miza articolului? Realizați ce e aia o mită? Adică articolul nu spune nimic despre, de exemplu, vânzarea de 14 hectare de teren ce se încearcă a fi vândute. Sau despre străzi amânate, bani cheltuiți stupid… Deci e mai grav și important că Toron ar fi luat cât? Care e suma totală? 500 de lei? 1000 de lei și 2 borcane de marmelada? Credeți că glumesc? Nu! Toron e acuzat că a primit șpagă niște costiță de porc afumată. Doctorul este musulmani nu mănâncă deloc carne de porc… sesizați absurdul situației? E doar începutul.

Hai să ne interesăm mai bine ca să înțelegem…deci doctorul Toron nu voia să facă gărzile cum zice dl Poiană. Poiană este sunat de Diaconu și este amenințat. „Întâmplător” apelul este înregistrat de Poiană (cine înregistrează apelurile telefonice?) și imediat (ca răzbunare?) îi face plângere la parchet doctorului Toron? Eu asta am înțeles. Apoi, timp de un an, doctorul Toron este înregistrat audio-video… Un an. Știți cât costă un an de înregistrări?… Milioane. Pentru ce? Care e miza? 1.000 de lei și 3 pârjoale?

Deci procurorii, polițiștii, cei de la servicii.. toți au anchetat la denunțul dl. Poiană, – au montat camere pentru atât? Pai asta ar veni nici 0.000001 % dintr un hectar pe care vrea Vasile Zaharia să-l vândă. D”apoi 14 hectare. Despre asta nicio anchetă, niciun denunț. nicio luare de poziție… nicio tehnică de înregistrare?

Daca Toron a luat banii și e vinovat, asta va decide instanța. Dar oamenilor, să ne revenim… Chiar distrugem un chirurg? Gata? Îl anulam? Pedeapsa capitală pentru 3 cârnați și 50 de lei? Eu am mers la dl. doctor Toron de 3 ori ca pacient. Niciodată nu mi-a cerut un leu. Habar nu avea cine sunt. Am citit comentariile oamenilor la articolul din Libertatea. Toți comentatorii spuneau ca nu au dat și nu li s-a cerut bani niciodată. Or fi și care au dat, asta decide Onorata Instanță. Dar de ce merită umilit așa dl Toron? De ce acum? De ce un ziar important dă acest articol (zic eu la comandă) preluat Doar de o anumită parte a presei locale?

Dacă e sa mă intrebați pe mine, răspunsul vine în a doua parte a articolului în care aflăm că de fapt cel care l-a denunțat/turnat a fost dl. Poiana, actualul manager. Nasol!

Cred că, deși se dorea ca acest articol să fie în favoarea domnului Poiana, va avea efectul invers. Citesc și eu comentariile, vorbesc cu oamenii, mă uit în glob.. e nasol. Vă dați seama că articolul e citit de doctorii din spital, de colegii doctorului Toron? Ce înțeleg ei de aici? Că dl Poiana, fost angajat la spital, l-a turnat pe fostul său șef? Cred că tocmai a crescut gradul de frică și paranoia în spiltal. Se înțelege că oricine îl supără pe domnul Poiana așa pățește? Sincer, mă tem și eu acum să-l supăr pe dl. Poană că eu merg des gol prin casa și dacă pun ăia camere sa mă filmeze poate mna… Mă prind nasol… Am și pus puțină burtică .. n-aș cam vrea sa fiu filmat atâtea luni.

Nu știu cine a solicitat acest articol cu miza 150 de lei și 4 eugenii, dar lumea de rând, aia operata de medic, aia te-a pierdut de la inimă. Când lovești într-un chirurg iubit (cu bune și rele), lovești in toți pacienții lui și când la articol scrie că dl. Poiană a făcut denunțul… Asta face ca omul de rând să ia partea doctorului Toron, iar colegii doctori… Ei bine vorba aia „sângele apă nu se face” și „corb la corb nu și scoate ochii”. Colegii doctori care au văzut articolul și cine a denunțat… Repet, e nasol articolul are doar efecte negative pt denunțător. Dacă nu era iubit Toron, era foarte ușor. Dar e iubit de oameni că a făcut mult bine, spre exemplu i-a făcut mult bine domnului Poiană… a uitat?…

N-aș fi scris nimic despre articolul din Libertatea, știu de conflict de ani de zile, dar nu am vrut sa scriu despre o luptă de orgolii până când am văzut ultima postare a dl Poiana pe Facebook cu deviza: „vrem o țară că afară”… Deci dl. Poiană ne explică faptul că a făcut denunțul din simț civic? Acolo este simțul? Să fie turnat și anchetat omul care l-a ajutat și a cărui funcție de manager i-a luat-o? Dar dl Constantin Poiană nu a făcut niciodată o luare de poziție (nu zic despre denunțuri) despre situația critică a orașului, străzi, lipsa apei, proiecte amânate, angajări la comandă etc. Ba mai mult, este al doilea om în PSD și a mai și fost pe listele PSD la alegeri… NIMIC din orașul acesta dezastru nu l-a deranjat ani de zile… adică tot orașul este „ca afară” mai puțin doctorul Toron ?… din cauza lui nu avem „o țară ca afară”? Dar ani de zile cât dl. Poiană a fost subalternul dl. Toron, de ce nu l-a denunțat? De ce a stat complice ani de zile dl Poiană și nu a zis nimic? De ce despre starea orașului nicio postare, dar a făcut plângere împotriva lui Toron, omul care l-a luat de la centrale termice și l-a adus unde este acum..? Sunt absolut uluit și mâhnit să văd așa ceva și sincer…sunt și temător de răzbunarea dl. Poiană asupra mea, dacă-l supăr..

Simt… dezamăgire. Mizele pentru care este distrus un chirurg foarte bun sunt meschine și nu au nicio legătură cu o „țară ca afară” decât dacă țara aceea este Congo…

Pe final vă întreb: care este este miza articolului (că miza denunțului e de necomentat, e micronică)? O miză ar putea fi să se dea în PNL, deși PNL e mort, doar că primarul e disperat să lovească în PNL oricând mai ales acum că nu s-au votat pământurile. A doua miză ar fi să se lovească în Toron deoarece e iubit de doctori și să „ne” asigurăm că nu se întoarce la direcțiune, mai ales că urmează alegerile de primar și nu se știe dacă nu cumva se mută dl Poiană la primărie… după ultimul său articol despre „o țară ca afară” cred că sună a politică. Deci a treia miză ar fi campania electorală care începe cu capul lui Moțoc, pardon.. Toron. Am găsit marea corupție: 400 de lei și 5 biscuiți…? Dacă nu ar fi salvat niște sute de vieți dl doctor Toron, era ușor… dar dai într-un om care a salvat oameni, care te-a ajutat, care te-a format, care a muncit… Un om care acum, sub atâta stres mediadiatic și atacat, pus sub urmărire, anchetat, mers în tribunale.. mai poate opera la fel? Oare tot stresul ăsta nu-l afectează … asta nu face ca un chirurg bun care ar ajuta oamenii din oraș în loc să opereze este târât prin tribunale? Ajută asta orașul cu ceva? De ce lovim atât de tare într-un om care e iubit, care e ceva ce nu poți fi niciodată… Doctor… dureros.

https://www.libertatea.ro/stiri/chirurg-filmat-cand-lua-spaga-pachete-de-tigari-sau-sacose-cu-alimente-de-la-pacienti-desi-avea-un-salariu-de-4-000-de-euro-4788110?fbclid=IwAR2mrwUCS2iboycVUtBRgqrh8eUsp6nsd-_Sf2BvzAvyQSXzUdyNWkNjEZ0

Sâmbătă, 16 decembrie, la luxosul restaurant Lotca, a avut loc un pre-revelion aparte. O petrecere cu 200 de invitați, spuma orașului. La această petrecere au participat circa 150 de angajați din spital și 50 din UAT. Acestea sunt informațiile oficiale de la organizator. Am întrebat cine este persoana care a decis cine sunt cei 50 din partea primăriei și răspunsul a fost: „domnul primar”.

Așadar, în an pre-electoral, domnul primar invită 50 de oameni din primărie la o chermeză. Cine plătește? Normal ar fi ca atunci când angajații primăriei (funcționari publici) sunt invitați la o petrecere, să fie public cine plătește, nu? Ei bine petrecerea a fost organizată de un ONG care a primit o sponsorizare. Așadar ONG-ul „Prietenii spitalului” a primit o donație pentru un pre-revelion cu 200 de persoane. Nu am reușit să aflăm cine a donat banii pentru o asemenea petrecere dar știm că primarul a decis cei 50 de invitați și a și invitat în nume personal cetățeni (atât angajați ai UAT cât și din afară) la petrecere. Chiar a sunat dânsul să invite…

Faptul că un ONG organizează o petrecere cu 200 de persoane la cel mai luxos restaurant de pe o rază de 20 de km este decizia ONG-ului, fiecare face ce vrea cu banii primiți din donații, în limita statutului depus la judecătorie, dar faptul că primarul a decis pe cine invită… asta îmi miroase a campanie electorală. Așa îmi miroase mie, voi ce ziceți?

Interesant este și locul de desfășurare: Lotca. Oare la următoarea ședință primarul va pune pe ordinea de zi să fie vândute cele 14 hectare către Rustrans? Sau nu a apărut în discuție subiectul la petrecerea moca?

Întrebarea legitimă (fiind vorba de funcționari publici) este : cine a plătit? Follow the money, cum zice americanul. Știu multe ONG-uri care se chinuie. Sunt două doamne care au un ONG cu care au ridicat un spital de copii din donațiile oamenilor. Nu am auzit, în cei peste 20 de ani de când lucrez în ONG-uri, de firme care să doneze sume așa mari pentru un pre-revelion… Mai ales firme ale căror nume nu le poți afla. Dacă eram la București, probabil Recorder ar fi sunat și aflat mai multe:).

Desigur că am verificat toate informațiile înainte de a posta și, la final, am zis să-l sun și pe viceprimar să îl întreb ce părere are. Nu am crezut că poate fi un personaj atât de mic, de speriat și de neasumat (să nu zic mincinos). Știam de la sursa zero că dl. primar a ales oamenii, dar când l-am întrebat pe vice: „cine v-a invitat” a răspuns: „un prieten, nu pot să spun, am mers acolo ca un prieten”. Evident că a refuzat să răspund la orice întrebare. Ceva mai penibil, neasumat și lipsit de bărbăție ca apelul cu viceprimarul, nu am întâlnit.

În concluzie: cine face așa donații țintite? Cum a ales dl primar cei 50 de participanți din primărie și din afara ei? Când va pune primarul pe ordinea de zi cele 14 hectare? și: Unde este bărbăția vicelui? Dacă o găsește cineva, să i-o pună în cafeaua pe care o duce zilnic, ca un cățel fidel, consilierei (cea mai importantă atribuție a sa).

Tu ai fost invitat la chermeză?:)) Înseamnă că nu faci parte din „spumă”:*.