Nu mai spun bancul cu „și noi, belgienii?”, dar mă simt belgian de vreo 6 luni încoace. Nu vreau să votez, nu sunt de acord cu niciun candidat și asta mă transformă în ținta perfectă pentru fanaticii/talibanii Nicușoriști sau Simioniști.
Deși unii îmi spun că-s tânăr, mă simt foarte îmbătrânit mai ales când vine vorba de politica românească. Am trecut prin multe, mai ales că îmi păsa. Referendum anulat, pixelul albastru, paltonul pe mașină he, he… de la Năstase încoace le-am cam trăit pe toate. Cumva m-am desensibilizat în așa hal, că eu nu mai cred în nimeni din politică, de aceea nici nu am votat (în general). Am considerat că e rău oricum și refuzam să votez, ca un simț civic de a răspunde la bluful politic făcut de „Partidele mari”. Adică îți dădea mereu două soluții de rahat și trebuia să alegi „răul mai mic”. Și ei știu că propun la vârf lichele, adică e un bluf pe față. Ca atunci când în turul 2 erau Viorica și Iohannis, ca să fie siguri că iese dulapul. Dacă politica ar funcționa pe bază de mai multă răspundere, ar fi ceva, ar fi altceva. Adică politicenii să răspundă cu funcția pentru „eșece”.
Abia acum a realizat mesajul domnul Ciolacu și a demisionat. Cred că alta era rezoluția dacă Ciolacu își dădea demisia în decembrie, aveau timp să caute un candidat mai fresh. Poate pierdeau alegerile, dar era altceva. Acum sunt în gaura neagră pentru că se cred jupâni și țin de scaune. Nu mai există puterea partidului, acum câștigă cine se marketează mai bine.
Mulți insistă, mă întreabă, alții mă acuză pentru că nu iau nicio parte în această câineală politică dintre cele două „tabere” ale României. Nu vi se pare că sună radical „tabere”… ?
De vreo 5-6 ani, de când există Munikipiul, am preferat ca în campaniile electorale să nu scriu. Mai deloc. Cumva cred că nu ăsta este rolul paginii. Pe de altă parte nu am fost de mult așa hăituit. Ambele tabere își varsă nervii pe aia care nu votează: „din cauza voastră, bă, s-a ajuns aici!”. Nu boss, noi suntem ăia care până acum chiar ne-am dus la vot și am ieșit în stradă la proteste. Acum accept orice decide acest popor. Mă supun majorității pentru că știu că orice aș vota, va fi rău. Dacă iese Nicușor e rău, că e Nicușor… E o conjunctură hiper spectaculoasă ca un om cu problemuțele sale a ajuns până aici într-o cursă electorală cu miză așa mare… Simion este Călin Gerogescu de pe Temu. În condițiile în care Călin Gerogescu e reptilian. Am văzut eu. Omu e trezit în conștiința cosmosului. Mai e cineva de luat la rost, sau i-am frăgezit pe toți?:)) Fraților, toți sunt praf și pulbere. Voi vreți ca fix eu să decid cu cine să-mi fie rău? Mi se par literalmente la fel de incompetenți în a fi președinți de țară. Oricum ar fi, outcome-ul e penibil.
Dar dacă avem o discuție în modul, ca la matematică pentru că tot e la modă matematica, dacă iau absurdul în care e egalitate de voturi și fix votul meu ar decide cine iese… ei bine atunci cred că aș analiza cine e lângă ei (candidați) și cred că dacă viața pe Terra, Universul și Sfântu Petru ar depinde fix de votul meu, aș vota cu cine e mai apropiat de Ministrul de la Educație și Cercetare, de domnul David Daniel. E doar un exemplu, aș putea continua dar nu pot cu POT. Cum nu pot nici cu AUR sau USR. Nu pot! Acești candidați nu prezintă soluții reale, îi văd ca pe niște oportuniști care au convins niște fraieri să „pună botul”:).
Cu toate astea, nu consider că cei care votează cu vreunul dintre candidați este mai prost, sau mai needucat, sau mai deștept, sau superior etc. Fiecare „tabără” are niștre frustrări reale și sunt alimentate de terți. Oricine crede cu adevărat că Nicușor sau Simion reprezintă răspunsul pentru „Salvarea României, gen că ei chiar sunt competenți… Pe cei care chiar cred… eu nu-i înțețeleg. Cum să pui botu la ăștia doi? Cum?
Eu sper că majoritatea celor care votează sunt unii care înțeleg că iarăși votăm răul mai mic, că bine nu va fi:)))
Pe final, mă gândesc la Nuțu Anghelina, că el a candidat la Președenție și aplicăm filosofia Nanei Olga: „ce-o face o lume, voi face și eu!”. Adică… scapă cine poate, fiecare pentru el. Aici s-a ajuns.
Dacă simt că Sfântu Petru depinde de votul meu, voi vota duminică, dar slabe șanse că voi simți nevoia. Cred e decisă treaba și va fi un sentiment de falsă recladire și revenire la normalitate după aceste alegeri. Cred că „agenturile” străine își fac treabă. Boborunv a fi speriat cu economia, cu războiul, va fi ars la buzunar până va vota ce ni s a decis. Bruxelles ul e mai aproape decât Washington-ul.
Dacă ar exista și o a 3-a opțiune, aș vota. Opțiunea: Niciunul dintre cei 2. Alt tur I cu alți candidați. Democrația e proastă, e grea, e scumpă dar e cea mai ok formă de guvernare din câte știm.
