Am observat, de-a lungul acestor ani, un „modus operandi” al echipei manageriate de domnul primar Zaharia. „Ne apucăm în forță, luăm fața la oameni (la fraieri), apoi ne ducem acasă învingători, fără să mai și muncim…”
Cazul Cojocaru este specific și endemic Buhușiului. Pe scurt, avem un cetățean în oraș pe nume Cojocaru. El este mistuit de mai multe afecțiuni printre care și de „hordism”. Astfel că el adună de la gunoaie tot felul de lucruri și le duce acasă. Casa de pe strada Vaioagă, lângă nea Ilie Mecanicul, la doar 100 de m de casa domnului primar.
Pe 8 aprilie 2021 am scris articolul postat mai jos, articol în care lăudam inițiativa de a face curat în această zonă ce a devenit un pericol public. A început domnul primar și a curățat timp de maximum… câteva ore… apoi.. pauză.
Pauza a durat aproape un an. Deși domnul primar a promis în ședință publică, pe video înregistrat, că va curăța zona, suntem pe 22 februarie 2022 și arată mai rău. Domnul Cojocaru nu mai stă acolo de ceva vreme, iar cazul său este reprezentativ. Așa am fost obișnuiți de administrația locală să ni se promită, să înceapă în forță și să termine precoce la doar 10% din treaba făcută. Sunt străzi la fel începute și abandonate… sau proiecte tărăgănate de ani deoarece, se pare, avem o problemă la finalizare… Totul este cu finalizare precoce la noi… Impotența aparatului administrativ a domnului primar a depășit de mult limitele unui simplu Prostamol Uno.
Mie mi-ar fi rușine ca primar să am așa o mizerie, așa o infecție pe strada unde locuiesc, la doar 100 de m de casă. Mi-ar crăpa obrazul de rușine. Ce fel de primar sunt dacă nu sunt în stare nici măcar lângă mine să fie curat?… Iată, deci, oglinda acestui oraș, mărimea impotenței de a acționa real, eficient și sigur, dintr-o singură intervenție.
Atât s-a putut și atât merităm, se pare. Hai! Somn ușor națiune, alături de noi dorm și „autoritățile”. Dar, în somn, gândiți-vă că somnul lor e mai bine plătit ca somnul vostru.
