Pamflet pe pâine

Lună: ianuarie 2025

𝐍𝐔 𝐓𝐎𝐓𝐈 𝐄𝐑𝐎𝐈𝐈 𝐏𝐎𝐀𝐑𝐓Ă 𝐂𝐀𝐏Ă

Acum vreo 2 luni am făcut pană în centrul orașului, chiar la profi in față. Nu, nu despre asta e subiectul ci despre oameni și omenie. M-am dat jos din mașină să constat situația iar afară ploua, urât, rece… Nașpa! Din altă mașină a ieșit un cetațean care s-a oferit să mă ajute. A scos lichidul pentru pană și compresoprul de la mașina mea. Este un lichid special în loc de rezervă iar eu nu l-am mai folosit iar el m-a ajutat. Degeaba, nu se lipea pana așa că ne-am gândit că e veche soluția. Cetățeanul (eroul 1) s-a oferit să folosim soluția lui de la mașină. Tot nu se lipea.

Bref, am scos roata, am pus-o în mașină la tata, am lăsat mașina pe cric în față la Profi și am mers la vulcanizare. Acolo am constatat cât de gravă era tăietura. Practic nu era pană, era tăiat cauciucul – ireparabil… O pană am făcut cu toții dar să-ți tai așa cauciucul în centrul orașului? În centru?… Mă rog. Am vrut să cumpăr un cauciuc și nu aveau la vânzare la vulcanizare. Aparent, nici un cauciuc SH cât să ajung acasă nu aveau. Eram așa trist, plouat, obosit, mă uitam la pană, mă gândeam cu ce duc copilul acasă… cum fac naveta etc și discuția e auzită de alt client de la vulcanizare care se oferă să-mi dea el un cauciuc pe care-l avea acasă. Am mers la om acasă cu mașina lui tata, mi-a dat cauciucul, am schimbat, am mers, am pus roata și am ajuns acasă.

De ce am povestit toate astea? Nu, nu ca să scriu ceva de domnul primar că mi-am tăiat cauciucul în centru, i-am băgat carnea binemeritată în frigider … a avut de sărbători carne:))) am povestit pentru a sublinia că doi buhușeni m-au ajutat fără să mă cunoască, fără să cer… Există acești oameni. Acești eroi fără capă. Rămâneam cu mașina pe cric și cu copilul în maxi taxi… dar nu m-au lăsat. În 2025 mai există oameni!

Am mers cu cauciucul de la Vasile, numele eroului nr 2, timp de o săptămână până a ajuns comanda de cauciucuri pentru că a trebuit să le schimb pe toate 4 (altă carne în frigider la primar:))) ).

Între timp au trecut sărbătorile și am comandat de pe net o sticlă nouă de soluție și am scris articolul pentru că vreau să dau de domnul care și-a folosit sticla sa de soluție pe pana mea. Aș vrea să i-o înapoiez. Cum pot da de dânsul dacă nu prin pagina aceasta? Îl rog, pe această cale, dacă poate să-mi scrie în privat pentru a ne întâni să-i dau sticla pentru rezervă, chiar îl rog să mă caute!! Cât despre Vasile, eroul 2, caut momentul să-i dau o sticla de șampanie (fără alcool, desigur:)) ).

Concluzia este că la Buhuși există oameni. Mai există oameni pentru care merită să se întâmple ceva!

Poza este cu tăietura din cauciuc făcută pe străzile din centrul orașului… semnificativă.
PS: Mulțumesc! Am ajuns acasă cu bine dupa 4 ore de peripeții.

O MINTE SCLIPITOARE

𝐎 𝐌𝐈𝐍𝐓𝐄 𝐒𝐂𝐋𝐈𝐏𝐈𝐓𝐎𝐀𝐑𝐄

Astăzi am fost extrem de afectat când am aflat de moartea domnul profesor Andrei. Profesorul de matematică al meu și a multor generații de școala nr 4, „Mihai Eminescu”.
Acum mai puțin de două luni, un prieten mi-a scris în privat fix așa:

„Azi… un moment frumos din viata mea, intalnindu-l azi pe acest om din copilaria/ preadolescenta mea. Și, deși nu am fost foarte bun la matematica, mi-a fost tare drag sa vorbesc cu el cam jumătate de ora, dupa care am dus amândoi o lumânare la mormântul soției lui și totodata doamna mea de ,,geogra” din gimnaziu, dna prof. Andrei Rodica!!!
Dl profesor Andrei Vasile , cel care mai strecura câte o povestioara hazlie în seriozitatea orelor de matematica și care nimerea la fix cu creta obraznicul din ultima bancă. Are 80 de ani , scrie povestioare frumoase care reprezinta ele insele probleme de matematica pentru gimnaziu, dar varianta care sa te atragă. Mi-a zis și mie una-doua cât am vorbit pe aleea din cimitir, iar la finalul povestii știai și rezultatul problemei.” Nu am cerut acordul prietenului să-i public textul dar mi s-a părut atât de sincer și direct că nu mă pot abține să nu-l împărtășesc cu voi.

Domnul profesor era o fire tare aparte, o minte sclipitoare, un om care, e adevărat, îți mai țintea o cretă-n cap dacă făceai gălăgie la ore dar asta pentru că el trăia matematica și erau ore unde problemele de geometrie în spațiu ne țineau pe toți atenți. Vă spun, nu se auzea nimic în clasă, toți ne gândeam ce diagonală sau ce ipotenuză etc să facem-trasăm ca să rezolvăm problema. Când totul părea fără soluție, Vlad Clapon era cel care găsea rezolvarea.

Dădeam teză și a doua zi erau corectate și discutate tezele. Nu avea preferați, nu punea note aiurea și Toți din clasă am luat Capacitatea. Oare de ce?… Țin minte că o dată nu avea compas și a trasat un cerc folosind… scaunul… Noi am râs și la finalul orei Tudorel Boatcă a spus că „faza cu scaunul a fost cea mai interesantă”. Proful s-a supărat dar apoi s-a gândit și ne-a spus „are dreptate, de fapt asta era partea practică, faptul că putem folosi și alte obiecte pentru a trasa elemente de geometrie. Apoi a folosit un șiret de la pantof și a trasat alt cerc perfect.

Vedeți voi, matematica e grea, dar profu” avea mereu o mică povestioară, o pildă, o ceva cu care ne făcea ora mai plăcută. Avea mereu gluma aia de final: „hai măi nici acum nu ați înțeles, că acum am înțeles până și eu”.

Regret nu doar că domnul profesor nu mai este. Regret și mă simt vinovat că în acești ani am pierdut prea mult timp și prea multă energie pe nimicuri. Pe situații de nimic, oameni de nimic… de parcă dacă eu scriu săptămânal că nu sunt străzi, că e mizerie și că unii au salarii nesimțite se schimbă ceva? Nu! Eu trebuia în aceste 2 luni să merg la proful, să vorbesc cu el, să îl întreb de acele povestioare cu tâlc pe care le-a scris, să-l ajut să publice… Trebuia să mă ocup de aceste comori ale orașului nu de niște nimeni și nimicuri…

Unii profesori se umplu de gloria partidului fiind numiți în funcții și premiați pe când alții sunt pomeniți de generații și generații. Mulți ne vom aminti cu drag peste ani de dl profesor Andrei… așa cum ne amintim de doamna Roșca, așa cum ar trebui să o prețuim mai mult pe profesoara Tinca Vârlan ce încă predă! Nu există vreun elev să spună că nu a placut-o pe doamna Vârlan! Așa cum trebuia prețuită mai mult profesoara Carmen Zaharia (da! mama) care a ghidat generații. Sunt comori, sunt adevărate tezaure pe care le uităm prea ușor și mă simt vinovat că nu am mers la domnul Andrei în această perioadă. La fel cum am amânat să mă văd cu domnul Sarchis și… l-am pierdut. Avem un tezaur la Buhuși, ce facem cu el?

Condoleanțe familiei dar spun condoleanțe și nouă, elevilor, miilor de elevi care acum ne aducem aminte cu drag de profu. A fost o fire rezervată, discretă, sensibilă și o minte sclipitoare.

Sper din inimă să schimb ceva din noul an 2025 și să găsim posibilitatea de a promova mai bine oamenii care merită și evenimentele importante. Merită de 1000 de ori mai mult decât politica mediocră de la noi.

Partidul își premiază tovarășii

O știre ce a trecut pe sub radarul local este aceea că „filosoful” Ion Fercu a fost făcut cetățean de onoare la nivel de județ. Într-un articol elogios din Deșteptarea, „filosoful”, „scriitorul” și fostul director Fercu este periat prin „marile” reușite la nivel local, spre exemplu reușita de a ajunge de la învățător la Balcani, la director la Liceul „Ion Borcea”, fiind chiar premiat de Asociația „Renașterea” cu un premiu inexistent în anul 1996. Cam acesta este CV-ul pe scurt.

Cu ce s-a remarcat tovarășul Fercu, zis și „karatistul de copii” prin anii 90, în ultima perioadă de a fost așa premiat? Păi a lucrat pentru partid. Necontenit. Prima dată a fost „premiat” cu un post de la Biblioteca locală de unde coordona ideologia de partid pentru oraș și județ. Dânsul este un soi de „filosof”, dar nu ca din cei pe care îi citează deoarece nu are filosofie… este un soi de „filosof de partid”, un fel de Dughin pentru Voievod. De altfel, asta m-a și luat de ochi în primul articol de la Deșteptarea, articol pe care îl puteți citi AICI, apelativul de „filosof”…

Faptul că la decernarea acestei distincții, la un ateu convins, au cântat niște popi, mă amuză teribil. De când a luat interviul lu Cozma Jr. am simțit că partidul i-a cerut tovarășului Fercu să o cotească spre înalții prelați, dar așa o surpriză… m-am bucurat ca un copil:))) În loc să-i cânte Internaționala, să-l ungă pe suflet pe bătrânul tovarăș, ei i-au pus colinde de popi, urât! Nu se face!:))

Revenind la cel din urmă articol, observăm că de față la eveniment a luat parte și nelipsitul Voievod care: „a evidenţiat activitatea de dascăl, manager de şcoală, om al cetăţii, jurnalist curajos şi profesionist” (am citat din articol). Îmi puteți da exemplu de un singur articol curajos al tovarășului Fercu? Măcar unul. A fost toată viața omul sistemului, omul partidului, de aceea a și primit mereu funcții de condurece. De unde până unde zice Voievodul că tovarășul Fercu este un „jurnalist curajos”? Știți cum e să fii jurnalist curajos? Mergeți în Rusia să vedeți acolo oameni amenințați, bătuți că relatează adevărul… curajul înseamnă să spui ce nu are nimeni curajul a spune deși toți știu că e adevăr, e curajul de a pune pe tavă dovezi, de a ancheta, nu de a lăuda un singur partid… dincolo de faptul că un jurnalist nu ar trebui să fie membru de partid! În realitate tovarășul Fercu a avut mereu curajul unei găini speriate de artificiile de Revelion.

Remarc, totuși, un premiu important, aș zice unicul, din cariera de scriitor (exclus filosof) al tovarășului: premiul Academiei Române. Am și scris la momentul dat. Dar întrebarea rămâne: a fost tovarășul Fercu turnător la Securitate? Sau (mai nou) se pot acorda astfel de titluri și dacă ai semnat și ai dat în gât oameni? E o întrebare legitimă având în vedere trecutul tovarășului. Și încă o întrebare pentru cunoscători: care este titlul lucrării de diplomă a tovarășului? Credeți-mă că dacă aflați asta… pfff.. înțelegeți de ce e tovarășul și nu „filosoful” pentru mine și pentru mulți…

Felicitări PSD că își susține ideologii, lacheii, „intelectualii” de casă etc.

PS: ați citit vreodată o poezie de Fercu. Eu da. Mai multe. E pe ultimul loc după Ion Iovian și cumătrul Dinvale:*. Din păcate, talentul nu se poate monta pe bază de partid, cu el te naști sau nu, dar sigur… siguuuur mori fără el… Noapte Bună!
Pozele preluate din articolele citate anterior.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén