Am luat parte și eu la înmormântarea preotului Constantin Puiu. A fost foarte multa multă, peste 1000 de oameni, ceea ce arată cât de iubit a fost de oameni. Multi preoți, peste 33 am numărat eu, ceea ce a dat un aer aparte slujbei… Nu am mai văzut așa multi preoți la Buhuși iar în curtea bisericii ziceai că este Paștele și toți așteptam să iasă cu lumina.

La stâlpi a fost prezent IPS Ioachim Băcăuanul, care a avut un cuvânt frumos. La fel de frumos a și scris despre preotul Puiu Constantin pe pagina de internet a protoieriei: https://protoieriabacau.ro/preotul-breahna-puiu…/

Mă intrigă diferența aceasta între cum a fost tratat preotul Puiu când era în viață și cum e tratat după moarte. Când era în viață, același IPS Ioachim o contribuit la o decizie prin care preotul Puiu era retrogradat din preot paroh, în preot slujitor si a fost adus al preot (popă) in loc. Atașez articol cu datele concrete:

https://ziaruldebacau.ro/revolta-bisericeasca

Nu vi se pare ușor ipocrit că acum se deplânge moartea unui om după ce în timpul vieții nu te-ai îngrijit de el? În aceeași măsură l-am văzut pe primar la înmormântare, cel care face parte din adunarea eparhială a arhiepiscopiei, are și funcție, este raportor la comisia juridica… Nu a luat NICIO atitudine Nimeni când preotul Puiu a fost înlăturat și apoi pensionat cu forța. Acum, aceeași oameni deplâng moartea acestui om cu mină de sfânt. Erau toți așa de îndurerați la poză în primul rând, sa-i vadă oamenii… repet, cred că e ușor ipocrit.

Oamenii nu sunt așa creduli sau prostuți precum ne cred „ei”. Cei prezenți știu exact cum s-au întâmplat lucrurile…

A luat cuvântul și IPS Teodosie, venit de la Constanța pentru înmormântare… Nu sunt un fan al excentricului prelat, dar prezența sa, predica de la final înduioșătoare, nu au rămas fără ecou. S-a văzut asta când IPS a ieșit din biserică și a fost înconjurat de oameni.

Fraților, concluzia mea este următoarea: nu ar fi mai normal sa ne prețuim oamenii din timpul vieții și nu după ce au plecat dintre noi? Cat trăiesc îi ignorăm, ne facem că nu vedem abuzurile și apoi plângem la înmormântare și ne afișăm atâta de afectați… Ipocrizie?

Am auzit astăzi o vorbă interesantă de la o cetățean „dacă astăzi sunt creștin, este datorita preotului Puiu care m-a atras spre biserică”. Câți preoți mai au aceasta magnet? Câți preoți, in ziua de azi, mai sunt așa iubiți? Oare nu ar fi ocazia perfectă, in semn de reparație morală, sa acordam, post mortem, titlul de cetățean de onoare acestui om? Nu cred că și-ar fi dorit acest titlul pentru că era un om modest, dar pentru faptul că a mișcat atât de tare un întreg oraș, consider că e pe deplin meritată o astfel de minimă recunoaștere.

Am mai avut astfel de propuneri față de oameni care erau în viața și primarul a acceptat 1 din 3 propuneri. La celelalte mi-a răspuns în scris „mă voi gândi”. Asta acum 3 ani. De 3 ani se gândește. Daca se gândește mult, eu cred că putem face și o petiție cu semnături. Ceva trebuie făcut pentru o minimă reparație morală pentru preotul care astăzi a fost condus pe ultimul drum.

Preot Puiu Constantin Breahnă – Cetățean de Onoare al localității Buhuși.