Munikipiul Buhusi

Pamflet pe pâine

Cine vine la alegeri? ep. 1. PSD Buhuși

Peste un an vom avea alegeri locale la Buhuși. Așadar, intrăm în linie dreaptă pentru campania electorală. Facem o analiză sumară pentru a vedea ce alegere vom avea de făcut în cabina de vot.

Încep seria cu PSD deoarece este partidul „la guvernare” având atât primarul cât și viceprimarul. Despre primarul Zaharia am spus tot ce era de spus. Știe toată lumea părerea mea despre #voievod. Având în vedere vizita șefului de la Bacău, este FOARTE probabil ca voievodul să candideze din nou. De altfel se vede în oraș o lene generalizată a construcțiilor oprite intenționat pentru a termina „previzibil”… fix la alegeri. Scehma „clasică” de prostire pentru voturi.

Cine vine din spate? Mi s-a atras atenția că Adrian Păduraru, zis și Tzintzi, se pregătește, așa cum de altfel singura se lăuda online, pentru campania de primar. Mi-a fost arătată pagina sa de FB și cam așa văd și eu. Clar omulețul este în campanie. Nu știu dacă are aprobare de la șefu mare, dar ambițiile politice sunt străvezii. Nu cred ca PSD Buhuși a ajuns atât de rău/jos încât chiar să-l considere pe Tzintzi candidat la primar. Imaginați-vă un discurs public sau în ședință a domnului… e de Doamne ferește… nu există logoped în lumea asta să rezolve așa probleme iar primarul, prin definiție, este un comunicator.

Ca idee, când interesul este să fie votat un om trecut de pensie, se pune placa „avem nevoie de continuitate și experiență”, Când e nevoie să votăm unul de 40jde ani, se pune placa „să vină un tânăr”. Da, să vină un tânăr, da nu un sinecurist care nu e în stare să realizeze nimic fără partid sau fonduri cu care cumpără serviciile și apoi să laudă că a organizat dânsul. Dânsul nu a fost în stare de nimic fără susținere gravă de la partid. Adică chiar se dorește un primar a cărui singură realizare pe CV înainte de a fi membru PSD este aceea de fi fost angajatul lunii la Intersport? Atât?:))) Nu e destul că vânzătorul de teniși conduce „cultura” buhușeană? Se mai vede și primar? A ajuns rău tare PSD Buhuși dacă a ajuns la așa oameni…

Ba ARE! PSD are cel mai de succes buhușean: Constantin Poiană. Să pui pe Tzintzi la același nivel pe listă cu dl. Poiană… Scuzați.. dar dl. Poiană nu are niciun rival pe o rază de 80 de km… Este național, nu local sau județean… Hai să ne uităm că PSD mai are niște nume mari. Trebuie doar lăsate să prindă aripi.

La alegeri, dacă se merge iarăși cu Zaharia, sunt șanse de 54% să iasă primar, dacă este un singur tur de alegeri. Consilieri nu văd mai mulți de 6. Cu mari eforturi și asfaltări pe ultima sută… Hai un 7 consilieri, asta doar dacă numărul consilierilor este același ca acum. Altfel.. se mai schimbă numărătoarea. Pe scurt, nu cred că PSD va avea majoritate în Consiliul Local, deci se redeschide discuția despre viceprimar.

Despre dl. Teslariu voi scrie un articol aparte. Merită:*.

E amuzant sloganul dl. Zaharia: „pe drumul cel bun”… care drum? Ca noi nu avem drumuri, aia e problema majoră!:))))) Clar „a demonstrat” ce drumuri NU face:))))

Ziua Eroilor

Astăzi, 25 mai, deodată cu sărbătoarea creștină a Înălțării, celebrăm și memoria eroilor ce au luptat pentru această patrie. Oare dacă știau ei pe ce mâini lasă orașul, se mai jertfeau?

Tot astăzi am participat pentru prima dată la o astfel de acțiune. Îmi aduc aminte, când eram mic, îl vedeam pe tata cum depune coroane de flori la astfel de ocazii. Era consilier local și era (încă) independent. De altfel, independența sa politică din acea perioadă m-a influențat mult în dezvoltare. De aceea nu am fost vreodată membru de partid și nici nu cred că voi fi.

Cu toate acestea, la această zi de sărbătoare, am participat alături de un grup de consilieri locali din opoziție la depunerea de coroane. De ce? În primul rând pentru că am fost invitat. E o onoare că după aproape 40 de ani de existență în urbe sunt invitat ca profesor de teatru la o așa manifestare. Credeam că doar „lumea bună”, doar anumiți profesori sunt invitați. Sper că nu sunt și eu din acea categorie acum:). Bref, alături de două eleve de care sunt și foarte mândru, am depus un buchet frumos de flori și mă uitam în public să-l văd pe micul Ștefan… așa cum eram eu la 10 ani în public și mă uitam la tata. Am sesizat că nu prea era public. Păi la 10 ani erau 4.000 de oameni la o astfel de manifestare.

Răutăcioșii ar spune că cei 4.000 au fost plecați alături de AUR. „Cel mai” patriot partid a lipsit astăzi. La fel cum a lipsit primarul de 1 Decembrie? Nae nu e, nici Pascăluță, susținătorul AUR de la gazetă nu au fost. Cu siguranță au fost undeva unde erau mai patrioți decât aici, la amărâtul de Buhuși. Miau!

Ca să nu vă încurc, le spun pe rând: ca profesor am venit la orice activitate de gen, indiferent cine ne invită, exemple avem. Ca cetățean… sunt gata să votez orice candidat care are șanse împotriva lui Zaharia. Dacă va candida un Ficus și e în turul 2 cu Zaharia, votez Ficusul. Pe persoană fizic nu mai pot cu acest domn, monument de impotență administrativă dar politruc desăvârșit.

Ultima instanță este… Munikipiul, cel care a scris mereu just, imparțial, lovind cu putere de fiecare dată când derapajele au devenit de-a dreptul drifturi penibile. Munikipiul nu va susține niciodată un candidat. Este apolitic și va fi. Ba mai mult, la fiecare campanie electorală pagina va fi închisă. Cred că am muncit prea mult pentru acest brand recunoscut până și de cei mai aprigi contestatari pentru echidistanță. Doar frustrații se fac că văd doar când critic o parte (puterea)…

Deși mutrele din față păreau triste și plictisite, au fost aceleași evenimente seci și lipsite de consistență cu un discurs scris de chat gpt… well… fost o zi super. A fost soare, m-am gândit la bunicu și cum s-a prăbușit el cu avionul (în mintea mea și el e erou)… m-am gândit la tata și cum era el independent pe vremuri… a fost o zi memorabilă. Fără AUR.

Verde de Bohoș

Domnul primarele a intrat in campania electorala. Bine, el nu a ieșit niciodată din ea de 7 ani, dar acum e la fel de activ în a se lăuda cu nimic, mai – mai zici ca duminică-s alegerile. Ce vedem noi în ultima sa postare? Că este „verde” la Buhuși. :))) am ras, mult! Pe scurt, a trebuit sa treacă atât timp ca să taie toți copacii și sa toarne 3 alei strâmbe? Asta a fost? Asta e marele proiect? Pentru acest micronic parc?:)))) nu există ceva mai penibil! Deci a venit o firma care a pus gazon rulou intr-o zi. Alta a turnat Strâmb 3 alei. Asta e tot? Asta a durat 3 ani de la alegeri? Atât a reușit sa facă domnul Zaharia? Scuze dar asta trebuia sa facă in primul mandat in primele 2 săptămâni, dacă era gospodar adevărat. Sau am uitat că e prinar de 7 ani și vice vreo 12?:))) E un parc cat 2 apartamente… i-au trebuit 7 ani?Hai sa vă spun una mai buna. Acum 12 ani am mers in CL cu o propunere pentru ca o bucată din acel parc să devină trotuar lățit, pentru siguranța cetățenilor. S-a votat in unanimitate proiectul și viceprimarul de atunci, dl Zaharia, a promis ca face el proiect de HCL și il depune dânsul. Hopa.. a mințit? A uitat? S-au i-au luat 12 ani sa facă asta? Ne dezvoltam cu viteza melcului. Important este ca buhuseanul e mulțumit. Primarul mai anunță ca asfaltează 1.1 km iar asta va fi fix la alegeri, în campanie, ca data trecută… iar oamenii il vor alege din nou. Din zecile de km de străzi distruse in Buhusi, daca oamenii vad 1 km asfaltat, gata, e bun de inca 4 ani de stat degeaba intr-un scaun prea mare pentru ritmul sau Iohanisian. Din perspectiva mea, e un dezastru la Buhuși tocmai pentru ca dl Zaharia nu are ce căuta în nicio funcție publică deoarece e prea lent, sau incapabil de a face lucruri. Dar dacă buhușenii sunt fericiți cu 10m patrati de gazon rulou, fără copaci si 1 km de asfalt, atunci de el sa aveți parte încă 20 de ani:)))) Poza este cu alt spațiu verde inaugurat de primar de la începutul mandatului pana azi. 7 ani de incapacitate!

Orasul mort și politrucul mincinos

Tot aud în Buhuși promisiuni electorale că se vor construi blocuri, stadioane, complexe, parcuri… urmează autostrăzile suspendate. Pe hârtie și la promisiuni suntem Campioni mondial. La muncă e mai greu. Nu sunt in stare sa termine o stradă de 7 ani, dar se laudă că vor face orașe întregi… a început campania, e clar!

Din punctu meu de vedere, orașul este grav bolnav iar boala este „politrucism acut”. Este nevoie de o operație prin care să fie stârpită această tumoră beningă numită Zaharia. Cred că toți primarii mint, dar să te mintă public, în față, de față cu zeci de oameni, asta e oau!

Mii de buhușeni au plecat și nu se mai întorc acasă… nu se vor mai întoarce din cauza acestui politruc plăvan, acestui mincinos care promite dar nu este in stare de absolut nimic fără ca interesul să fie puțină campanie electorală. Cei care au rămas sunt blazați. Puțini, prea puțini realizează in ce mocirlă sunt ținuți de cel mai puturos primar din istoria acestui oraș. Cei ce rămân se mulțumesc să supraviețuiască de la o zi la alta prin glod, fără apă curentă și mințiți zilnic de către omul partidului unic.

Politrucul s-a folosit de scaunul pe care a aterizat din greșeală pentru a se răzbuna pe rivali, lovind in elevi, copii și oameni simpli fără milă dar mai ales.. fără scrupule. Un om fără inimă și fără Dumnezeu, care a descoperit biserica doar după ce a ajuns primar. Pupă orice icoană îi păstrează scaunul ce nu poate fi ținut mult, in primul, din cauza vârstei.

ORICE om va veni după acest primar va fi o schimbare în bine deoarece toată ura si frustrarea acestui mic, mic om.. toate acestea vor pleca odată cu el și va fi un nou inceput. Se va incheia, în sfârșit, o etapă neagră a Buhușiului numită hegemonia Turcea-Zaharia… doi penali, anchetați în același dosar, au loc doar în negrele pagini de istorie.

#opriticancerul #lagunoi

Ciolpani de ieri și de azi

Cred că eram în clasa a 3-a deci cam 1993 sau 1994… nu mai știu exact, dar era acum 30 de ani, știu sigur că eram în clasele primare când bunica mea Nuța, cea care m-a și crescut, mi-a spus într-o seară că dimineață ne trezim devreme pentru că vom merge la Mănăstirea Ciolpani. A doua zi, pe la 6, am plecat pe jos spre mănăstire… Era important pentru bunica să mergem în acea zi deoarece era Pogorârea Sf. Duh sau Rusaliile, deci o zi de sărbătoare aparte.

Ajunși la Ciolpani, am rămas impresionat de dimensiunea mănăstirii… o biserica mică, mică.. din lemn. Era multă lume și toți stăteam afară. Eu am găsit loc undeva la umbră, lângă un mormânt cu gard de metal alb-crem. Bunica m-a pus să stau în genunchi și ascultam slujba unui preot cu barbă albă și lungă, iar bătrânul preot slujea din pragul bisericuței. Când a inceput partea specială a slujbei, bunica mi-a atras atenția: „aici să te rogi să primești și tu har de foc”. Imi explicase că la acea sărbătoare ne amintim de momentul în care apostolii au primit darul de a vorbi in limbile pământului. Si că, dacă ma rog, voi primi și eu un talant. Cum stăteam în genunchi, cu ochii inschiși și ascultam slujba bătrânului preot ce nu avea microfoane sau boxe, la acea bisericuță de lemn, îmi imaginam cum se coboară peste noi niște limbi de foc, de sus, din ceruri și ne sfințesc pe toți acolo, printre morminte. Am deschis ochii și am vazut cum ninge… era cald, foarte cald și totuși, în acel moment, fix în acel moment, a început să ningă cu petale albe. Copacii infloriți iși scuturau petalele si totul părea aievea, părea ca o minune pe care mi-o imaginam. Sau poate o imagine de film japonez… sau nu știu ce era în acea adiere a vântului… Dar nu era imaginație, era suprarealismul unui moment în care am simțit că Dumnezeu ne ascultă, că acel preot foarte bătrân avea un har aparte. Când slujba s-a oprit, s-au oprit și copacii din binecuvântarea lor. Pe jos erau milioane de petale albe. Preotul a mai ținut o scurtă cuvântare în care ne-a explicat semnificația acelei zile și toți ne-am ridicat și… parcă totul fusese un vis. Doar petalele pe care călcam ne confirmau că totul chiar avusese loc.

Drumul de întoarcere a fost superb. Bunica m-a dus pe alt drum. Am coborat o pantă, o râpă de lângă mânăstire și am mers pe marginea unui pârâu, pârâul Bodesti, unde am întâlnit niște poienițe.. cum mi le imaginam pe cele descrise de Sadoveanu. Acolo am mancat, am aflat mai târziu că se numește picnic ce făceam noi acolo, pe păturică. Eram extrem de obosit de toate elementele senzoriale care mă bombardau și abia așteptam să ajung acasă și să las să intre in mine toate acele trairi, să le pot procesa și absorbi prin toți porii.

Nu am mai mers la Ciolpani mai bine de 25 de ani. După acești ani am revenit și am intrat să caut acea bisericuță de lemn. Dar nu se mai vedea. În jurul ei erau ziduri mari, de beton și piatră, „împodobite” hidos cu cioburi de sticla sus, pe metereze, ca la o carceră piteșteană. Am trecut de ziduri și am văzut schele și cum se construiește o nouă mănăstire lângă alta mai mică, adică era deja una de betoane și se contruia una și mai mare… O mînăstire, care era mai mult o catedrală, mare, din beton gri și fără petale… Peste tot era piatra rece si beton. La mănăstirea ajungeam acum cu mașina si totul era bine ingrădit, iar singura metoda de a intra era să suni la un clopot.

Din acel an, 2007 cred, nu am mai intrat la noua manastire Ciolpani. Am vrut să rămân cu acea amintire divina pe care am avut o cu bunica Nuța.

Documentându-mă pentru a scrie „Prima monografie a orașului Buhusi”, am aflat de ce acel deal, dar și mănăstirea și catunul poartă numele „Ciolpani”. Este numele sulițașului care acum mai bine de 400 de ani a intemeiat locașul de cult (1602) pe un vârf de deal unde adesea intalnești caprioare…

Am aflat, zilele acestea, că „autoritățile” locale doresc schimbarea numelui străzii din „Ciolpani” în „Arhimandrid Emilian”. O fi bine, o fi rău… nu știu. Știu sigur că numele Ciolpani e printre cele mai vechi câteva nume ale zonei printre care mai enumăr: Theodor Buhuși, Bodești sau Runcu.

În SUA, mișcarea „woke” cere schimbarea numelor, dărâmarea statuilor sau șteregea istorie ce nu convine convingerilor actuale (sau doctrinelor actuale). Se pare ca la noi avem parte de alt tip de miscare Woke, una în care încercăm să uitam de istorie pentru a face loc interesului local actual. Spun asta pentru ca singura dată când văd maicuțele de la Ciolpani în Buhuși este la alegeri, atunci când sunt aduse cu maxi taxi la Buhuși să voteze, ordonat și încolonat. Orice vot contează… dar cu ce preț.

Arhimandritul, cel care a plecat la cele veșnice acum 4 ani, nu poate fi întrebat dacă el vrea ca strada să nu mai fie denumită Ciolpani, așa cum este cunoscută de 400 de ani, ci să-i poarte numele… Modestia și pioșenia, zic eu, l-ar face să refuze. Nu vom ști asta niciodată. Ce știm este că Arhimandritul a fost persecutat de Securitate. Dar nici asta nu mai contează deoarece aceeași primărie a scos paragraful care nu dădea voie turnătorilor la securitate sau chiar torționarilor să fie denumite Cetățeni de Onoare. Noua mișcare woke de Buhuși funcționează.:)

Sunt, totuși, un fericit pentru că fac parte din generația care a prins mănăstirea Ciolpani atunci când ea era plină de har și mai puțin… privatizată.

Cum a fost la seara de scurtmetraje românești

După ce s-a terminat evenimentul, o doamnă (nu dau nume), îmi spune: „Acum ar trebui să scrii pe Munikipiu cum a fost, dar să scrii cum scrii tu…”. Cred că are dreptate, dacă tot scriu despre orice și pretind că sunt just, ar trebui să scriu la fel și despre evenimentul ăsta, ca și cum ar fi orice event, nu unul pe care l-am organizat. Așadar… schimb locul de scris ca Disney, pun pălăria pe cap și mângâi Globul de Cristal și scriu, ca și cum aș fi fost un simplu participant:


„Ieri, la Casa de Cultură „Elisabeta Bostan”, a avut loc un eveniment interesant, o seară de scurtmetraje românești și o lansare de scurtmetraj filmat în târg, acum ceva ani. Am primit o invitație și m-am prezentat la ora 18 la adresă, că neinvitat nu merg. De la intrare am fost întâmpinat de niște liceence cu ecusoane scrise de mână („Voluntar 3”) ce mi-au dat o broșură. Atât intrarea, cât și broșura, au fost moca ceea ce eu nu prea agreez, evenimentele gratuite sunt moartea artei dar mna, așa a decis, să fie primit! După ce am luat broșurica, am fost invitat să fac o poză lângă un panou cu o siglă.. cam sarakie, dar am făcut poza, mai ales că era puțină lume. Puțină lume și în sală. Pe film de scurtmetraj.. mai greuț.

Nu am reușit să număr bine dar aș aproxima sub 100 de oameni în sală, cu voluntari cu tot, cu organizatori și 3 pisici. S-a stins lumina la 18 si 10, nu prea îmi place lipsa de punctualitate, dar merge că și la București începe la și 20 pe motiv că „nu are lumea unde parca”. La început a vorbit organizatorul, Ștefan Zaharia. Se vedea că are emoții pentru că i s-au ridicat pantalonii peste gleznuțe, de-l bătea cu pietre Dănuța, dacă ar fi fost în sală. A explicat de organizatori și despre „Grupul de Acțiune” despre care nici acum nu am înțeles ce e, a spus cine face parte, dar nu am înțeles ce este mai exact. După scurta introducere au început și filmele. Am deschis fluturașul primit la ușă, era de fapt un Caiet Program cu cele 6 filme, o idee interesantă dar cam costisitoare pentru un public destul de mic. M-am uitat repede în sală, părea că au venit doar prietenii regizorului. Cred că și el a remarcat cine a venit și sigur i-a trecut la caiet ca „preteni”:)). De remarcat că nu erau așa mulți. Oare acum vreo 5 ani ar fi umplut sala? Nu vom afla niciodată.

Selecia de filme mi s-a părut ok, bine echilibrată. Nu prea apucai sa te plictisești că începea altul. Ceva copii gălăgioși pe sus dar nu îi auzeai că era sunetul foarte tare. Asta ca să se audă în spate, sonorizarea de cinema costă și sala oricum e cam mare pentru cinema. Poate dacă se termină Cinema-ul o sa fie și o sală de 200 de locuri acolo, gen Moinești – Lira. Om vedea.

Ca Munikipiu, filmul preferat a fost „Tuns, ras și Frezat”. Singura dramă din selecție. A fost răscolitor subiectul, mai ales în Casa de Cultură…

Ultimul din seria celor șase proiecții, a fost chiar lansarea, adică scurtmetrajul „Apelul”, cel mai scurt dintre ele, ca o pastilă despre fariseim cu un twist final de reflecție (ca să-l parafrazez pe actorul Vali). După film, pe scenă, pe o canapea cu o cusătură ruptă, s-au așezat în ordine: regizorul, cei doi actori (Vali și Delia) și sunetist/producătorul Andrei. A avut loc un soi de discuție care seamănă mai mult cu un podcast despre film. Fiecare a vorbit despre experiența de la filmarea scurtmetrajului „Apelul”, despre preferințe cinematografice, despre teatru (cei doi actori). Delia, actrița, nu semăna deloc cu fetița din film. Au trecut 4 ani de când a fost făcută înregistrarea și abia acum a fost lansat filmul. Oare de ce, asta nu a fost foarte bine explicat? De altfel, nici din public nu au fost întrebări – le-aș fi pus eu dar… Delia a făcut o impresie foarte bună, refreshing pentru tineretul actual. Interesantă a fost abordarea lui Andrei care a spus ceva simplu, punând punctul pe i: „investiți în tineri, în educație”.

Toate ca toate, fost o seară interesantă, cu aspecte interesante ca organizare, cu public mic și inimos. Un eveniment vizitat, din ce am văzut în sală, de mai mulți băcăuani care au sesizat unicitatea evenimentului: se lansa unul dintre puținele filme produse in județ (dacă nu singurul, după cum spunea și Andrei).

Dacă se mai fac astfel de evenimente, mă mai duc și o să completez și declarația 230, azi mă grăbeam.

Cum a deraiat o „Stea fără nume” pe peronul teatrului băcăuan

Duminica este zi de teatru pentru mulți băcăuani. De fiecare dată sala este plină. Am văzut, pare-se, cam tot ce era de văzut, așa că am rămas restant cu „Steaua fără nune”, piesă montată de Geo Balint pe scândura băcauană.

„Steaua fără nume” este una dintre piesele mele preferate. Este, din perspectiva mea, o piesă extrem de bine scrisă, bine echilibrată și cu un umor atât de bine ticluit, că nu ai cum să o greșești. Cu „Steaua”, ”Scrisoarea pierdută” și ”Gaițele” nu poți da greș pentru că textele sunt atât de bune. Capodopere.

Ei bine, nici nu știu cum să mă exprim, cum să scriu fără să deranjez, să supăr dar… ori aveam eu așteptări prea mari, ori am rămas cu o impresie prea bună de la ultimele spectacole, nu știu care este motivul dezamăgirii… dar un așa eșec răsunător ca „Steaua” de la Bacovia nu am mai văzut de mult.

Maestrul meu, Ogășanu, ne-a învățat așa: „la piesele proaste mergi de două ori, ca să înveți ce să nu faci”. Vă spun că e prima dată când voiam să cer banii înapoi, d’apoi să mai vin a doua oară la așa un dezastru…?
Cred că dacă piesa nu avea regizor, ieșea mai bine. Spun asta pentru că acolo unde actorii au improvizat câte o replica, publicul a râs. Dar la poantele bine scrise de autor nu râdea nimeni. Mă doare fizic să asist la un text pe care-l știu pe dinafară si…nu se întâmplă nimic pe scenă sau în sală. O turuială demnă de Căminul Cultural din Frunzeni.

Aș putea enumera atât de multe lucruri anapoda.. începând cu lipsa de savoare a șefului de gară, cel care nu cred ca știe că e mai bine să joci cu fața la public…Și așa dicțiunea sa e rivală cu cea a lui Mălăele, lipsește doar talentul maestrului din Moromeții. Așa Șăf de gară ce stă juma’ din text cu spatele și să nu puncteze nicio glumă, nicio subtilitate…eu nu am mai văzut.

Să nu mai vorbesc de efecte sonore sau muzică; păi muzica este de o tușă atât de groasă, de zici ca e pentru oameni care văd teatru pentru prima dată…(nu, nu mă refer la piesa lui Udrea care este o alegere discutabilă, dar nu dezastruoasă).

Mona… of! Pentru puținii care nu știu piesa, personajul Monei este o Bomba sexy de până in 20 de ani. Subliniez cuvântul „până „. O superbitate de femeie care este întreținută, fițoasă, superficială etc. În acest rol a fost distribuită Eliza Noemi Judeu… oare chiar nu mai avem actrițe de sub 25 de ani la Bacău? Este o greșeală de regie Monumentală! Duce în penibil totul, mai ales scena în care sunt comparate domnișoara Cucu cu Mona din care trebuia să reiasă că Mona e muult mai sexy și tânără decât domnișoara Cucu. Total invers. Sunt fericit că am văzut-o pe Eliza în Tiadora, cea mai bună piesa din repertoriul Bacovia din această stagiune. Mă bucur că am văzut-o în acea piesă de adevărat teatru, pentru că dacă o vedeam pentru prima dată în „Steaua fără nume” jucând Mona (și nu domnișoara Cucu, așa cum era normal), aș fi rămas cu un gust amar. Aș fi rămas în cap cu manierismele și pălmuțele aruncate în sus la fiecare replică nervoasă, într-un manierism zdrobitor…Dar știu de ce roluri puternice este capabila Eliza și cred că este greșeală de regie să fie distribuită în Mona, parcă cineva și-a propus să o pună in situația asta penibilă, jenantă..

Am ieșit la pauză să mă ventilez. In fața teatrului, mai mulți tineri comentau (dezamăgiți) cât de slabă este piesa. Printre acești tineri se afla și o adolescentă care a insistat: „lasă că partea a doua e mai bună”. Am fost curios și am revenit în sală și cu adevărat la partea a două au apărut două personaje care au mai salvat din acest accident feroviar: profesorul Udrea și Grig. Cel mai savuros a fost cel din urmă care, deși îmbrăcat de prost gust, ca un pimp din LA (deși e departe de textul original), a animat atât piesa, cât și sala care a râs, în sfârșit, la text. Același efect l-au avut în partea a doua: Domnișoara Cucu și Radu Udrea. Prea puțin, prea târziu.

Păcat de acești actori cu mare potențial. Am văzut asta în alte piese de teatru.. de adevărat teatru. Știu cât de important este să simți publicul.. să reacționezi la scenele tale, să râdă, să plângă cu tine…dar să nu se râdă la o piesă atât de mare.. să se râdă doar la improvizație sau sporadic la unele scene…Cred că doare și pentru actori…

Angajări cu recomandare la UAT Bohoș. Sez. 2, ep. 1

Imediat după alegerile din 2020, primaria Bohoș s-a grăbit să angajeze cât mai mulți „soldați”ce au luptat în „tranșee” pe tot parcursul campaniei electorale. De la LedMan, până la Tzintzi (Nenumitul) sau duamna consiliera, plus alții, așa s-au plătit polițele din campanie.

Unii ne-am revoltat de tupeul scandalos al primarului de a face aceste manevre fără nicio jenă, un adevărat Lanister deoarece „își plătește mereu datoriile”…

Desigur că s-a zvonit că au mai existat și alte instituții folosite pentru răsplata noilor colegi din Consiliu Local… gurile rele spun că a fost folosit chiar și spitalul.. dar n-am dovezi, deci nu pot spune asta, deși spitalul este cel mai mare angajator de bugetari din Bohoș…

Au mai fost angajări la primarie în ultima perioadă, dar anunțul de luni mi-a sarit în ochi. Se caută un contabil, iar eu m-am mirat pentru ca fix acum Curtea de Conturi se află la Buhuși. Întâmplător sau nu, la liceu nu mai avem contabil șăf de la 1 aprilie și nu, nu e păcăleală.

La fel de întâmplător, observam de un an de zile că ALDE a devenit un fel de M10 din mandatul trecut, adică un PSD sub acoperire (PSD2), iar liderul ALDE, dl. Cojocaru, susține vocal si cu votul absolut orice proiect sau strategie a PSD.

M-am uitat pe lista ALDE de la alegeri și acum se închide un cerc, înțeleg mai bine contextul descris mai sus cu controale, demisii și concurs scos (”previzibil”) acum. La începutul articolului scriam despre campanie 2020 și de faptul că cei mai implicați în campanie au fost răsplătiți… dar dacă trebuie „răsplătiți” și „soldații” de la PSD2, adică ALDE? E o întrebare, iar răspunsul îl aflăm imediat după concurs.

Ce este la fel de interesant este ca primăria nu face niciodată public pe pagina de FB când sunt posturi scoase la concurs. Trebuie să știi pe cineva, care știe pe cineva, care să te anunțe. Pe site-ul primăriei greu găsesc și eu anunțurile, dar nu cred că mulți știau, spre exemplu, de concurs de angajare pentru postul lui Geo cinema Victoria… A fost concurs… știa cineva?? Iată o metodă de a te asigura că se prezintă doar cine trebuie: nu popularizezi concursul (deși ești obligat prin lege)…

ps: sunt intrebat de ce nu scriu direct despre cine e vorba. Am scris în trecut și oricum nu l-a deranjat pe dl. primar. Acum doar punctez. Până acum am „ghicit” toate angajările dinainte să-și depună candidații dosarul… oare pentru că erau posturi cu dedicație? Sau am eu intuiție bună? Vom vedea dacă o „nimeresc” și de data asta.

Fără scrupule…

Deși scriu și opinez în mediul online despre orașul Buhuși de mai bine de 10 ani, am avut mereu o limită, am avut câteva principii de la care nu m-am abătut. Cel dintâi este Familia. Niciodată nu am atacat, online sau offline, familia unui politician sau angajat al primăriei. Am considerat a fi josnic să fac asta.

În campania din 2020, deși aveam pagina închisă, mi-a fost atacată familia de un cont fake din partea unui partid. Evident că atacul era un fake ordinar, dar era făcut de un membru de partid cu interes în cursa electorală și dornic de a lovi într-un candidat folosind familia mea. Josnic și fake.

Am observat cu tristețe, zilele acestea, un artidol cu care dezavuez complet. Nu am scris, până astăzi, niciodată despre politica editorială a altor publicații locale, dar simt că limita jurnalistică a fost încălcată pentru .. nimic. Nu există nici măcar interes jurnalistic pentru a face asta. Doar o răutate gratuită. După acest moment trist în jurnalismul local, te aștepți oricând ca sora, soția, mama, tatăl tău să fie filmat săunând ceva ce nu are legătură cu tine. Ce vină are orice consilier local din orice oraș din România că-s pensiile mici? De ce ai lega un consilier local și mai cu seama mama pensionară a acestuia de ceva ce nu are Absolut nicio legătură cu el? Dacă era mama Ministrului de Finanțe… poate înțelegeam deși nici acolo nu e ok pentru că, așa cum scriam mai sus, avem limite și familia este una dintre ele.

Poate că nu întâmplător toate i se întâmplă consilierului care coordona cele mai fără de scrupule conturi fake din online-ul Buhușean. Poate că e karma și vede și el cum este să i se atace familia, când și el a făcut asta ani de zile la adăpostul unor conturi fake, dar chiar și așa mă dezgustă demersul. Nu pentru că mi-e milă de dânsul, deoarece nu am nicio milă, mai ales știind câte mizerii a scris online, chiar față de mine și familia mea, dar mi-e rușine de mama acestuia, de o pensionară care nu are absolut nicio vină în această luptă surdă și fără scrupule.

Așa politicieni… așa presă… Nivelul ambelor tabere este atât de jos, atât consilierul în cauză, cât și „jurnalistul”, că îmi vine să închid totul și să merg acasă deoarece nu aș vrea vreodată să-mi fie amestecat numele cu cele 2 personaje fără de scrupule și onoare.

Stimată doamnă, ne cerem noi scuze pentru situația creată. Sunteți o victimă atât a guvernanților ce vă umilesc cu o pensie infimă, dar și a politrucilor locali ce vă folosesc fără scrupule. Să vă dea Dumnezeu sănătate și pensie lungă!

DOAR DE 8 MARTIE…

Observăm cum, de 8 Martie, politicienii locali își amintesc de doamne și domnișoare distribuind flori și (mai important) distribuind pe Facebook poze ca dovadă a faptului că au dat flori pe stradă. Pe lângă gestul ușor penibil de a te poza și prezenta cum dai flori doamnelor, gest ce ar trebui să fie intim și fără publicitate, găsesc că este și de o falsitate imensă situația în sine.

Ponderea doamnelor în comunitate este aproximitiv egală cu cea a domnilor. Cu toate acestea, nu avem NICIO doamnă în Consiliul Local. Nici măcar una, niciun consilier local femeie… Niciun lider local ce împarte flori astăzi și își postează reușita „galantă” pe facebook nu a catadicsit să pună pe liste, pe locuri eligibile, doamne sau domnișoare. Partidele sunt conduse de bărbați care au pus pe locuri eligibile DOAR bărbați. Un macho toxic..

E bine să fim galanți de 8 Martie, dar e mai bine să fim onești și să luptăm pentru șanse egale și împotriva discriminării pe bază de sex. Gestul de astăzi denotă un arhaism generalizat în gândirea liderilor politici prin care ni se transmite că locul femeii este la cratiță sau la copii, iar politica este „chestiune de bărbați”. De parcă suntem înapoi în anii 20-30. Suntem mult în urmă din acest punct de vedere fiind conduși de lideri cu viziuni mult depășite în 2023…

PS: măcar dacă se pozau în locuri curate dar s-au poza cu străzi sparte și boscheți urâți. Un fel de „vă dăm o floare ca să uitați de gropi…”

La mulți ani doamnelor, îmi cer scuze în numele acestor domni, atât putem… deocamdată.

Page 2 of 23

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén