Munikipiul Buhusi

Vasile Zaharia, vremelnicul primar al urbei noastre, este de departe cel mai penal primar din istoria noastră. Termenul de „penal” are mai multe sensuri. Când spui penal, spui om anchetat penal. Ceea ce Zaharia a fost și a dat la pace cu procurorii dându-și demisia ca viceprimar. Oricum a fost un viceprimar slab, foarte slab. În afară că a fost anchetat penal, nu a avut nimic notabil. A luat, ca și acum, salariul degeaba. Unii spun că-și dădea singur de lucru firmei sale. Că, deși nu avea dreptul legal, ca viceprimar dădea unele activități remunerate firmei proprii… Vorbe din oraș, un procuror bun le-ar dovedi, dacă nu ar fi prescrise.

Dar primarul Zaharia este penal din alt punct devedere, la modul figurat este cel mai mare penal din oraș, adică un om fără cuvânt sau caracter. Un bărbat fără bărbăție, cel care calcă pe cadravre, care vinde pe oricine doar, doar mai câștigă un mandat. Zaharia scuipă legea în față nerespectând-o. Deși are o lege de finanțare, are buget alocat, dânsul finanțează doar campaniile mascate ale PSD. Spre exemplu nu respecta o lege doar pentru a trimite, pe banii noștri, TSD în Germania, adică o campanie electorală pe banii noștri (fără ca acești bani să treacă prin buget… nicio anchetă pentru asta?)… Nu respecta HCL și REFFUZĂ SĂ DEA BANI LA NOII NĂSCUȚI, dar are 120.000 pentru zilele orașului, loc unde buhușenul nu mai merge, vin doar de la țară, de prin prejurimi.

Iată cât de penal este acest om. A trecut nivelul de penibil, acum este penal de-a dreptul. Te minte pe față, nu respectă legi, nu respectă HCL uri, ascunde bani, ascunde proiecte, îngroapă orașul în datorii și toate astea în timp ce-și mărește salariul ăla gras pentru? Pentru ce un salariu așa mare? pentru NIMIC realizat. Cel mai mare eșec al acestui oraș este Vasile Zaharia. Noroc că nu e născut aici, că ne făceam de cacao total. De departe cel mai slab, hâtru, rău voitor, mincinos, mândru, răzbunător și penal primar pe care eu l-am cunoscut.

Ar trebui să aibe un minimum de bun simț și să iasă la pensie acum, cu acest salariu GIGANTIC. Și așa va avea și pensie specială, nu? Ce îi mai trebuie? Să se mai răzbune încă 4 ani pe noi? Vrea 4 ani ca să mai distrugă puțin câte puțin orașul? Așa se pare! Caracter zero!
#canceruldezvoltăriiorașului

Titlul ar trebui sa fie de fapt un meme. Deoarece pixul pe care ni-l arată domnul primar este locul unde-l doare de cetățeni! Dacă va plângeți de apă, de străzi, de investiții, de miros etc, domnul primar scoate dibaci pixul din plisc. E plin de dureri pixul ăsta și le aduna de muuulți ani.

Exista, totuși, si cetățeni cu adevărat importanți la Buhuși. De exemplul împăratul nu prinde durerea de pix. Nu, nu. Daca Împăratul cere ceva, păi se face!! Zilnic domnul primar caută soluții pentru a inventa posturi de economist sau ceva bun pentru duamna consilieră. Pai nu o poate lăsa așa, fără ceva sigur, de viitor. Nu o poți lăsa să se „chinuie” așa sărăcuța… Că se supără și plânge si nu o mai împacă nimeni, nici domnul vice, oricate cafele ar aduce… ea tot supărată ie.

Păi vă dați seama așa o economistă de bună și nu are post? E păcat! O să vă spună și protopopu ca e pacat, ca si el tare s-a simpatizat, tot cu economistele… Vă zic, e păcat! E păcat să nu dea faliment si primăria cum a dat banca. Păcat… mare păcat!

Așa că hai repede domnu primar, lasati pixu ca el adună dureri de la fraierii care v-au votat. Neinteresanți! Dumnevoastră trebuie doar să rezolvați sinecura, cea care v-a îndatorat atât de tare la campania din 2020…

Peste un an vom avea alegeri locale la Buhuși. Așadar, intrăm în linie dreaptă pentru campania electorală. Facem o analiză sumară pentru a vedea ce alegere vom avea de făcut în cabina de vot.

Încep seria cu PSD deoarece este partidul „la guvernare” având atât primarul cât și viceprimarul. Despre primarul Zaharia am spus tot ce era de spus. Știe toată lumea părerea mea despre #voievod. Având în vedere vizita șefului de la Bacău, este FOARTE probabil ca voievodul să candideze din nou. De altfel se vede în oraș o lene generalizată a construcțiilor oprite intenționat pentru a termina „previzibil”… fix la alegeri. Scehma „clasică” de prostire pentru voturi.

Cine vine din spate? Mi s-a atras atenția că Adrian Păduraru, zis și Tzintzi, se pregătește, așa cum de altfel singura se lăuda online, pentru campania de primar. Mi-a fost arătată pagina sa de FB și cam așa văd și eu. Clar omulețul este în campanie. Nu știu dacă are aprobare de la șefu mare, dar ambițiile politice sunt străvezii. Nu cred ca PSD Buhuși a ajuns atât de rău/jos încât chiar să-l considere pe Tzintzi candidat la primar. Imaginați-vă un discurs public sau în ședință a domnului… e de Doamne ferește… nu există logoped în lumea asta să rezolve așa probleme iar primarul, prin definiție, este un comunicator.

Ca idee, când interesul este să fie votat un om trecut de pensie, se pune placa „avem nevoie de continuitate și experiență”, Când e nevoie să votăm unul de 40jde ani, se pune placa „să vină un tânăr”. Da, să vină un tânăr, da nu un sinecurist care nu e în stare să realizeze nimic fără partid sau fonduri cu care cumpără serviciile și apoi să laudă că a organizat dânsul. Dânsul nu a fost în stare de nimic fără susținere gravă de la partid. Adică chiar se dorește un primar a cărui singură realizare pe CV înainte de a fi membru PSD este aceea de fi fost angajatul lunii la Intersport? Atât?:))) Nu e destul că vânzătorul de teniși conduce „cultura” buhușeană? Se mai vede și primar? A ajuns rău tare PSD Buhuși dacă a ajuns la așa oameni…

Ba ARE! PSD are cel mai de succes buhușean: Constantin Poiană. Să pui pe Tzintzi la același nivel pe listă cu dl. Poiană… Scuzați.. dar dl. Poiană nu are niciun rival pe o rază de 80 de km… Este național, nu local sau județean… Hai să ne uităm că PSD mai are niște nume mari. Trebuie doar lăsate să prindă aripi.

La alegeri, dacă se merge iarăși cu Zaharia, sunt șanse de 54% să iasă primar, dacă este un singur tur de alegeri. Consilieri nu văd mai mulți de 6. Cu mari eforturi și asfaltări pe ultima sută… Hai un 7 consilieri, asta doar dacă numărul consilierilor este același ca acum. Altfel.. se mai schimbă numărătoarea. Pe scurt, nu cred că PSD va avea majoritate în Consiliul Local, deci se redeschide discuția despre viceprimar.

Despre dl. Teslariu voi scrie un articol aparte. Merită:*.

E amuzant sloganul dl. Zaharia: „pe drumul cel bun”… care drum? Ca noi nu avem drumuri, aia e problema majoră!:))))) Clar „a demonstrat” ce drumuri NU face:))))

Astăzi, 25 mai, deodată cu sărbătoarea creștină a Înălțării, celebrăm și memoria eroilor ce au luptat pentru această patrie. Oare dacă știau ei pe ce mâini lasă orașul, se mai jertfeau?

Tot astăzi am participat pentru prima dată la o astfel de acțiune. Îmi aduc aminte, când eram mic, îl vedeam pe tata cum depune coroane de flori la astfel de ocazii. Era consilier local și era (încă) independent. De altfel, independența sa politică din acea perioadă m-a influențat mult în dezvoltare. De aceea nu am fost vreodată membru de partid și nici nu cred că voi fi.

Cu toate acestea, la această zi de sărbătoare, am participat alături de un grup de consilieri locali din opoziție la depunerea de coroane. De ce? În primul rând pentru că am fost invitat. E o onoare că după aproape 40 de ani de existență în urbe sunt invitat ca profesor de teatru la o așa manifestare. Credeam că doar „lumea bună”, doar anumiți profesori sunt invitați. Sper că nu sunt și eu din acea categorie acum:). Bref, alături de două eleve de care sunt și foarte mândru, am depus un buchet frumos de flori și mă uitam în public să-l văd pe micul Ștefan… așa cum eram eu la 10 ani în public și mă uitam la tata. Am sesizat că nu prea era public. Păi la 10 ani erau 4.000 de oameni la o astfel de manifestare.

Răutăcioșii ar spune că cei 4.000 au fost plecați alături de AUR. „Cel mai” patriot partid a lipsit astăzi. La fel cum a lipsit primarul de 1 Decembrie? Nae nu e, nici Pascăluță, susținătorul AUR de la gazetă nu au fost. Cu siguranță au fost undeva unde erau mai patrioți decât aici, la amărâtul de Buhuși. Miau!

Ca să nu vă încurc, le spun pe rând: ca profesor am venit la orice activitate de gen, indiferent cine ne invită, exemple avem. Ca cetățean… sunt gata să votez orice candidat care are șanse împotriva lui Zaharia. Dacă va candida un Ficus și e în turul 2 cu Zaharia, votez Ficusul. Pe persoană fizic nu mai pot cu acest domn, monument de impotență administrativă dar politruc desăvârșit.

Ultima instanță este… Munikipiul, cel care a scris mereu just, imparțial, lovind cu putere de fiecare dată când derapajele au devenit de-a dreptul drifturi penibile. Munikipiul nu va susține niciodată un candidat. Este apolitic și va fi. Ba mai mult, la fiecare campanie electorală pagina va fi închisă. Cred că am muncit prea mult pentru acest brand recunoscut până și de cei mai aprigi contestatari pentru echidistanță. Doar frustrații se fac că văd doar când critic o parte (puterea)…

Deși mutrele din față păreau triste și plictisite, au fost aceleași evenimente seci și lipsite de consistență cu un discurs scris de chat gpt… well… fost o zi super. A fost soare, m-am gândit la bunicu și cum s-a prăbușit el cu avionul (în mintea mea și el e erou)… m-am gândit la tata și cum era el independent pe vremuri… a fost o zi memorabilă. Fără AUR.

Domnul primarele a intrat in campania electorala. Bine, el nu a ieșit niciodată din ea de 7 ani, dar acum e la fel de activ în a se lăuda cu nimic, mai – mai zici ca duminică-s alegerile. Ce vedem noi în ultima sa postare? Că este „verde” la Buhuși. :))) am ras, mult! Pe scurt, a trebuit sa treacă atât timp ca să taie toți copacii și sa toarne 3 alei strâmbe? Asta a fost? Asta e marele proiect? Pentru acest micronic parc?:)))) nu există ceva mai penibil! Deci a venit o firma care a pus gazon rulou intr-o zi. Alta a turnat Strâmb 3 alei. Asta e tot? Asta a durat 3 ani de la alegeri? Atât a reușit sa facă domnul Zaharia? Scuze dar asta trebuia sa facă in primul mandat in primele 2 săptămâni, dacă era gospodar adevărat. Sau am uitat că e prinar de 7 ani și vice vreo 12?:))) E un parc cat 2 apartamente… i-au trebuit 7 ani?Hai sa vă spun una mai buna. Acum 12 ani am mers in CL cu o propunere pentru ca o bucată din acel parc să devină trotuar lățit, pentru siguranța cetățenilor. S-a votat in unanimitate proiectul și viceprimarul de atunci, dl Zaharia, a promis ca face el proiect de HCL și il depune dânsul. Hopa.. a mințit? A uitat? S-au i-au luat 12 ani sa facă asta? Ne dezvoltam cu viteza melcului. Important este ca buhuseanul e mulțumit. Primarul mai anunță ca asfaltează 1.1 km iar asta va fi fix la alegeri, în campanie, ca data trecută… iar oamenii il vor alege din nou. Din zecile de km de străzi distruse in Buhusi, daca oamenii vad 1 km asfaltat, gata, e bun de inca 4 ani de stat degeaba intr-un scaun prea mare pentru ritmul sau Iohanisian. Din perspectiva mea, e un dezastru la Buhuși tocmai pentru ca dl Zaharia nu are ce căuta în nicio funcție publică deoarece e prea lent, sau incapabil de a face lucruri. Dar dacă buhușenii sunt fericiți cu 10m patrati de gazon rulou, fără copaci si 1 km de asfalt, atunci de el sa aveți parte încă 20 de ani:)))) Poza este cu alt spațiu verde inaugurat de primar de la începutul mandatului pana azi. 7 ani de incapacitate!

Tot aud în Buhuși promisiuni electorale că se vor construi blocuri, stadioane, complexe, parcuri… urmează autostrăzile suspendate. Pe hârtie și la promisiuni suntem Campioni mondial. La muncă e mai greu. Nu sunt in stare sa termine o stradă de 7 ani, dar se laudă că vor face orașe întregi… a început campania, e clar!

Din punctu meu de vedere, orașul este grav bolnav iar boala este „politrucism acut”. Este nevoie de o operație prin care să fie stârpită această tumoră beningă numită Zaharia. Cred că toți primarii mint, dar să te mintă public, în față, de față cu zeci de oameni, asta e oau!

Mii de buhușeni au plecat și nu se mai întorc acasă… nu se vor mai întoarce din cauza acestui politruc plăvan, acestui mincinos care promite dar nu este in stare de absolut nimic fără ca interesul să fie puțină campanie electorală. Cei care au rămas sunt blazați. Puțini, prea puțini realizează in ce mocirlă sunt ținuți de cel mai puturos primar din istoria acestui oraș. Cei ce rămân se mulțumesc să supraviețuiască de la o zi la alta prin glod, fără apă curentă și mințiți zilnic de către omul partidului unic.

Politrucul s-a folosit de scaunul pe care a aterizat din greșeală pentru a se răzbuna pe rivali, lovind in elevi, copii și oameni simpli fără milă dar mai ales.. fără scrupule. Un om fără inimă și fără Dumnezeu, care a descoperit biserica doar după ce a ajuns primar. Pupă orice icoană îi păstrează scaunul ce nu poate fi ținut mult, in primul, din cauza vârstei.

ORICE om va veni după acest primar va fi o schimbare în bine deoarece toată ura si frustrarea acestui mic, mic om.. toate acestea vor pleca odată cu el și va fi un nou inceput. Se va incheia, în sfârșit, o etapă neagră a Buhușiului numită hegemonia Turcea-Zaharia… doi penali, anchetați în același dosar, au loc doar în negrele pagini de istorie.

#opriticancerul #lagunoi

Cred că eram în clasa a 3-a deci cam 1993 sau 1994… nu mai știu exact, dar era acum 30 de ani, știu sigur că eram în clasele primare când bunica mea Nuța, cea care m-a și crescut, mi-a spus într-o seară că dimineață ne trezim devreme pentru că vom merge la Mănăstirea Ciolpani. A doua zi, pe la 6, am plecat pe jos spre mănăstire… Era important pentru bunica să mergem în acea zi deoarece era Pogorârea Sf. Duh sau Rusaliile, deci o zi de sărbătoare aparte.

Ajunși la Ciolpani, am rămas impresionat de dimensiunea mănăstirii… o biserica mică, mică.. din lemn. Era multă lume și toți stăteam afară. Eu am găsit loc undeva la umbră, lângă un mormânt cu gard de metal alb-crem. Bunica m-a pus să stau în genunchi și ascultam slujba unui preot cu barbă albă și lungă, iar bătrânul preot slujea din pragul bisericuței. Când a inceput partea specială a slujbei, bunica mi-a atras atenția: „aici să te rogi să primești și tu har de foc”. Imi explicase că la acea sărbătoare ne amintim de momentul în care apostolii au primit darul de a vorbi in limbile pământului. Si că, dacă ma rog, voi primi și eu un talant. Cum stăteam în genunchi, cu ochii inschiși și ascultam slujba bătrânului preot ce nu avea microfoane sau boxe, la acea bisericuță de lemn, îmi imaginam cum se coboară peste noi niște limbi de foc, de sus, din ceruri și ne sfințesc pe toți acolo, printre morminte. Am deschis ochii și am vazut cum ninge… era cald, foarte cald și totuși, în acel moment, fix în acel moment, a început să ningă cu petale albe. Copacii infloriți iși scuturau petalele si totul părea aievea, părea ca o minune pe care mi-o imaginam. Sau poate o imagine de film japonez… sau nu știu ce era în acea adiere a vântului… Dar nu era imaginație, era suprarealismul unui moment în care am simțit că Dumnezeu ne ascultă, că acel preot foarte bătrân avea un har aparte. Când slujba s-a oprit, s-au oprit și copacii din binecuvântarea lor. Pe jos erau milioane de petale albe. Preotul a mai ținut o scurtă cuvântare în care ne-a explicat semnificația acelei zile și toți ne-am ridicat și… parcă totul fusese un vis. Doar petalele pe care călcam ne confirmau că totul chiar avusese loc.

Drumul de întoarcere a fost superb. Bunica m-a dus pe alt drum. Am coborat o pantă, o râpă de lângă mânăstire și am mers pe marginea unui pârâu, pârâul Bodesti, unde am întâlnit niște poienițe.. cum mi le imaginam pe cele descrise de Sadoveanu. Acolo am mancat, am aflat mai târziu că se numește picnic ce făceam noi acolo, pe păturică. Eram extrem de obosit de toate elementele senzoriale care mă bombardau și abia așteptam să ajung acasă și să las să intre in mine toate acele trairi, să le pot procesa și absorbi prin toți porii.

Nu am mai mers la Ciolpani mai bine de 25 de ani. După acești ani am revenit și am intrat să caut acea bisericuță de lemn. Dar nu se mai vedea. În jurul ei erau ziduri mari, de beton și piatră, „împodobite” hidos cu cioburi de sticla sus, pe metereze, ca la o carceră piteșteană. Am trecut de ziduri și am văzut schele și cum se construiește o nouă mănăstire lângă alta mai mică, adică era deja una de betoane și se contruia una și mai mare… O mînăstire, care era mai mult o catedrală, mare, din beton gri și fără petale… Peste tot era piatra rece si beton. La mănăstirea ajungeam acum cu mașina si totul era bine ingrădit, iar singura metoda de a intra era să suni la un clopot.

Din acel an, 2007 cred, nu am mai intrat la noua manastire Ciolpani. Am vrut să rămân cu acea amintire divina pe care am avut o cu bunica Nuța.

Documentându-mă pentru a scrie „Prima monografie a orașului Buhusi”, am aflat de ce acel deal, dar și mănăstirea și catunul poartă numele „Ciolpani”. Este numele sulițașului care acum mai bine de 400 de ani a intemeiat locașul de cult (1602) pe un vârf de deal unde adesea intalnești caprioare…

Am aflat, zilele acestea, că „autoritățile” locale doresc schimbarea numelui străzii din „Ciolpani” în „Arhimandrid Emilian”. O fi bine, o fi rău… nu știu. Știu sigur că numele Ciolpani e printre cele mai vechi câteva nume ale zonei printre care mai enumăr: Theodor Buhuși, Bodești sau Runcu.

În SUA, mișcarea „woke” cere schimbarea numelor, dărâmarea statuilor sau șteregea istorie ce nu convine convingerilor actuale (sau doctrinelor actuale). Se pare ca la noi avem parte de alt tip de miscare Woke, una în care încercăm să uitam de istorie pentru a face loc interesului local actual. Spun asta pentru ca singura dată când văd maicuțele de la Ciolpani în Buhuși este la alegeri, atunci când sunt aduse cu maxi taxi la Buhuși să voteze, ordonat și încolonat. Orice vot contează… dar cu ce preț.

Arhimandritul, cel care a plecat la cele veșnice acum 4 ani, nu poate fi întrebat dacă el vrea ca strada să nu mai fie denumită Ciolpani, așa cum este cunoscută de 400 de ani, ci să-i poarte numele… Modestia și pioșenia, zic eu, l-ar face să refuze. Nu vom ști asta niciodată. Ce știm este că Arhimandritul a fost persecutat de Securitate. Dar nici asta nu mai contează deoarece aceeași primărie a scos paragraful care nu dădea voie turnătorilor la securitate sau chiar torționarilor să fie denumite Cetățeni de Onoare. Noua mișcare woke de Buhuși funcționează.:)

Sunt, totuși, un fericit pentru că fac parte din generația care a prins mănăstirea Ciolpani atunci când ea era plină de har și mai puțin… privatizată.

După ce s-a terminat evenimentul, o doamnă (nu dau nume), îmi spune: „Acum ar trebui să scrii pe Munikipiu cum a fost, dar să scrii cum scrii tu…”. Cred că are dreptate, dacă tot scriu despre orice și pretind că sunt just, ar trebui să scriu la fel și despre evenimentul ăsta, ca și cum ar fi orice event, nu unul pe care l-am organizat. Așadar… schimb locul de scris ca Disney, pun pălăria pe cap și mângâi Globul de Cristal și scriu, ca și cum aș fi fost un simplu participant:

„Ieri, la Casa de Cultură „Elisabeta Bostan”, a avut loc un eveniment interesant, o seară de scurtmetraje românești și o lansare de scurtmetraj filmat în târg, acum ceva ani. Am primit o invitație și m-am prezentat la ora 18 la adresă, că neinvitat nu merg. De la intrare am fost întâmpinat de niște liceence cu ecusoane scrise de mână („Voluntar 3”) ce mi-au dat o broșură. Atât intrarea, cât și broșura, au fost moca ceea ce eu nu prea agreez, evenimentele gratuite sunt moartea artei dar mna, așa a decis, să fie primit! După ce am luat broșurica, am fost invitat să fac o poză lângă un panou cu o siglă.. cam sarakie, dar am făcut poza, mai ales că era puțină lume. Puțină lume și în sală. Pe film de scurtmetraj.. mai greuț.

Nu am reușit să număr bine dar aș aproxima sub 100 de oameni în sală, cu voluntari cu tot, cu organizatori și 3 pisici. S-a stins lumina la 18 si 10, nu prea îmi place lipsa de punctualitate, dar merge că și la București începe la și 20 pe motiv că „nu are lumea unde parca”. La început a vorbit organizatorul, Ștefan Zaharia. Se vedea că are emoții pentru că i s-au ridicat pantalonii peste gleznuțe, de-l bătea cu pietre Dănuța, dacă ar fi fost în sală. A explicat de organizatori și despre „Grupul de Acțiune” despre care nici acum nu am înțeles ce e, a spus cine face parte, dar nu am înțeles ce este mai exact. După scurta introducere au început și filmele. Am deschis fluturașul primit la ușă, era de fapt un Caiet Program cu cele 6 filme, o idee interesantă dar cam costisitoare pentru un public destul de mic. M-am uitat repede în sală, părea că au venit doar prietenii regizorului. Cred că și el a remarcat cine a venit și sigur i-a trecut la caiet ca „preteni”:)). De remarcat că nu erau așa mulți. Oare acum vreo 5 ani ar fi umplut sala? Nu vom afla niciodată.

Selecia de filme mi s-a părut ok, bine echilibrată. Nu prea apucai sa te plictisești că începea altul. Ceva copii gălăgioși pe sus dar nu îi auzeai că era sunetul foarte tare. Asta ca să se audă în spate, sonorizarea de cinema costă și sala oricum e cam mare pentru cinema. Poate dacă se termină Cinema-ul o sa fie și o sală de 200 de locuri acolo, gen Moinești – Lira. Om vedea.

Ca Munikipiu, filmul preferat a fost „Tuns, ras și Frezat”. Singura dramă din selecție. A fost răscolitor subiectul, mai ales în Casa de Cultură…

Ultimul din seria celor șase proiecții, a fost chiar lansarea, adică scurtmetrajul „Apelul”, cel mai scurt dintre ele, ca o pastilă despre fariseim cu un twist final de reflecție (ca să-l parafrazez pe actorul Vali). După film, pe scenă, pe o canapea cu o cusătură ruptă, s-au așezat în ordine: regizorul, cei doi actori (Vali și Delia) și sunetist/producătorul Andrei. A avut loc un soi de discuție care seamănă mai mult cu un podcast despre film. Fiecare a vorbit despre experiența de la filmarea scurtmetrajului „Apelul”, despre preferințe cinematografice, despre teatru (cei doi actori). Delia, actrița, nu semăna deloc cu fetița din film. Au trecut 4 ani de când a fost făcută înregistrarea și abia acum a fost lansat filmul. Oare de ce, asta nu a fost foarte bine explicat? De altfel, nici din public nu au fost întrebări – le-aș fi pus eu dar… Delia a făcut o impresie foarte bună, refreshing pentru tineretul actual. Interesantă a fost abordarea lui Andrei care a spus ceva simplu, punând punctul pe i: „investiți în tineri, în educație”.

Toate ca toate, fost o seară interesantă, cu aspecte interesante ca organizare, cu public mic și inimos. Un eveniment vizitat, din ce am văzut în sală, de mai mulți băcăuani care au sesizat unicitatea evenimentului: se lansa unul dintre puținele filme produse in județ (dacă nu singurul, după cum spunea și Andrei).

Dacă se mai fac astfel de evenimente, mă mai duc și o să completez și declarația 230, azi mă grăbeam.