Munikipiul Buhusi

Pamflet pe pâine

PRIMELE APARTAMENTE SUNT GATA ÎN CÂTEVA LUNI

Un proiect foarte fain se apropie de finalizare și merită atenția noastră. În spatele grădiniței nr 6, grădinița de la centru, pe strada Ion Borcea, se ridică un bloc. Aș spune că este primul bloc privat din Buhuși de după 89 dar primul, teoretic, este blocul Covired de la elegant. Putem spune însă că vor fi primele apartamente private gata de vânzare din Buhuși de după 89, având în vedere situația.

Acest bloc are la parter 4 spații comerciale, perfecte pentru nevoile locatarilor. La subsol are buncăr antiatomic, are parcare pentru mașini, deci ai mașina în parcare la subsol, LUX, plus parcare în curte. dacă ai 2 mașini ai zero stres la parcare. Am urcat la primul etaj și apartamentele sunt de 2 sau 3 camere extrem de faine pentru că sunt la stadiul la care pot fi compartimentate de către cumpărător. Vrei open space? Ai open space. Genial. La etajul 1 apartamentele nu au balcoane… AU TERASE! Am fost pe o astfel de terasă… e genială. Terasa cred ca este cât apartamentul:)) Foarte tare. la etajul 2 sunt balcoane spațioase.

Geamurile sunt un mare plus fiind cu 3 straturi de sticlă. Calitate. Încălzirea este în pardoseală, distribuitoare de căldură, întrerupătoare cap scară, aerisire la băi, ce să vă spun? Este făcut totul cu simț de răspundere. Cred că de asta a și durat mai mult pentru că se face foarte bine. Ușile la apartamente vor fi uși serioase, nu coji de ceapă, adică nivel mare de siguranță.

Atenția la detalii, curățenia din șantier, parcarea, dispunerea apartamentelor.. toate aceste aspecte m-au convins că este un proiect extrem de bine gândit. Terasa de la ultimul etaj va avea panouri solare ce vor ilumina casa scării. Tare!

Dincolo de aceste aspecte tehnice și de faptul că nu toate aprtamentele sunt la fel, ceea ce dă senzația de unicitate și îmi place, un mare avantaj este poziția. Ești vecin cu grădinița, ai copil mic, îl timiți singur, îl vezi de pe geam, de aceea am și pus poză. Strada este (Doamne ajută) proaspăt asfaltată! Iar priveliștea… Nu am cuvinte! Poate pozele nu fac dreptate deoarece era nebulozitate în ziua în care am fost eu, dar vor fi niște poze instagramabile la asfințit deoarece se vede Ceahlăul de la aceste apartamente. Su-perb!

Am întrebat și de preț. Mie mi se pare un preț mic pentru ce oferă. Nu îl spun pentru că poate mai face ceva și mai adaugă la preț, dar aceste apartamente sunt apartamente în care s-a băgat banul cu simț de răspundere, eu asta am văzut, la cât mă pricep. Nu sunt agent imobiliar, pe mine nu mă plătește nimeni să scriu articolele. Tot ce am scris a fost mereu de la mine. Chiar eu l-am sunat pe Cludiu să-mi permită să vizitez tocmai pentru că mi se pare un proiect mișto și intuiesc că e un proiect în care s-a băgat vreun milion de euro la câte s-au făzut. Poate exagerez că nu mă pricep, dar de la pământ, autorizații, elevație, buncăr… etaje, geamuri, finisaje… e o muncă imensă și e de felicitat că există nebuni frumoși care au curajul să facă ceva la Buhuși. Să nu rămânem în urmă, să nu fie Buhuși-ul ultima gâscă.

Felicităr!

Nu știu dacă se pot face vizionări sau dacă sunt scoase apartamentele la vânzare, eu am dorit să văd apartamentele pentru curiozitatea mea. Merită văzute, vă spun. Uitați-vă la terase, la balcoane. Livingul open space e superb. Aveți multe de văzut. Luați legătura cu Claudiu și mergeți măcar de curiozitate pentru că veți vedea calitate, poziție bună, beneficiile de care vă spuneam cu parcarea și magazinele la parter, dar mai ales priveliștea. Priveliștea face toți banii. Blocul nu are nume dar eu i-aș pune numele „Belvedere” așa cum i-am zis de la primul articol. Că este o Belle-vedere.

Am urmărit cu interes acest proiect și pot spune că este unul extrem de bun și chiar esențial pentru dezvoltarea urbei. Orașul Buhuși nu merge înainte, vedem cu toții că populația este îmbătrânită, copii mai puțini la școli etc. Dacă și domeniul imobiliar stagnează sau i se tot pun bețe în roate de autorități, asta face ca orașul să fie din ce în ce mai neatractiv. Mulți au senzația greșită că în oraș locuiesc doar buhușeni. Fals. De curând în zonă s-a vândut o casă la un preț imens pentru un cetățean care face naveta la Piatra. Sunt oameni care ar face naveta la Bacau, la Piatra, la Roman. Doctori care sunt și la Buhuși la spital și la Bacău și la Piatra… Așa cum mai precizam, Buhuși preia funcția de oraș dormitor, dar are nevoie de 2 lucruri: infrastructură bună (străzi, apă, servicii) și de locuințe la nivel european. Ei bine, partea cu locuințele începe să se rezolve organic, indiferentr câte obstacole mai apar.

𝗟𝗜𝗖𝗘𝗨𝗟 „𝗜𝗢𝗡 𝗕𝗢𝗥𝗖𝗘𝗔❞ 𝗖𝗘𝗟 𝗠𝗔𝗜 𝗕𝗨𝗡 𝗟𝗜𝗖𝗘𝗨

Înainte de toate vreau să vă scriu că este un articol personal, nu pot să mă mai dedublez și să vorbesc din exterior. Liceul „I.Borcea” face parte din viața mea și nimic nu poate schimba asta. Sunt un mândru absolvent de Borcea. Am absolvit cel mai bun liceu, nu doar din Buhuși.

Am intrat într-a noua cu a 10-a medie pe oraș deși aveam 9.80 sau ceva de genul. În clasa mea eram a 8-a medie. Spun astea tocmai ca să subliniez ce concurență, ce colegi am avut. Beton armat. Toți au ajuns foarte bine și cred că liceul a avut o amprentă importanță în formarea lor. Pe vremea când am intrat eu la liceu, în ‘99, eram prima generație cu capacitate și admitere (capacitate la 4 obiecte). Pe atunci nu pleca nimeni la liceu la Bacău, liceul Vrânceanu era „doar încă un liceu”, iar la Borcea se intra greu…

Am avut nu doar cei mai buni colegi, cei mai ambițioși și cei mai smart, dar am avut cei mai buni profesori. Clar veți spune că au fost și alți profesori buni, desigur, dar pentru generația mea și pentru noi, am avut profesorii perfecți. Cred că cel mai important profesor la noi la clasa a fost chiar mama, adică profa de română, Carmen Zaharia. Toți am luat Bacu la română cu note bune. Maică-mea are marele meoit de a ne fi încurajat creativitatea și gândirea critică, să analizăm noi singuri. Tezele la română erau cu texte la prima vedere pe care să le comentăm. Eu luam 9.80 și îmi scădea 2 puncte că scriam urât. Ceea ce mă determina să nu mai duc gunoiul două săptămâni acasă, în semn de revoltă.Doar în semestrul II din clasa a 12-a mi-a pus 10. Trist.

La mate am avut un Ionuț Andrei proaspăt ieșit de pe băncile facultății. Un zbir. Mie nu mi-a plăcut Beleuz, era prea old school pentru mine. Ionuț Andrei a fost foarte bun pentru mine. La istorie pe doamna Dobroi care explica foarte bine. La engleză legendara deja Babi Sava la care recunosc că mai lipseam că mă duceam să ud buretele și dus eram că era ultima oră. Dar la câtă pregătire am făcut cu nenea Puiu… eram doxa.

La franceză am avut pe altă legendă, pe Monica Neagu. O profă la fel de bună ca profa din gimnaziu, doamna Iani. La chimie am avut (o să spun des asta) o legendă, pe doamna Rugină. Eu am fost paralel cu chimia de asta eram cam agitat la chimie, dar ea nu știa asta despre mine, sper. Însă, în clasă erau vreo 12 olimpici la chimie. 12… La fizică am avut unul dintre profesorii cu pedagogia unică: Viorel Ciorniciuc. Nu cred că am învățat fizică de la dânsul. Dar am învățat să pun altfel întrebările și să găsesc soluții la chestiuni fără de soluție. Aici trebuie un articol separat că-s multe de spus. Oricum, legendar și nea Viorel și Dacia lui roșie.
La sport am avut pe nimeni altul decât domnul Dantz. Aici nu am nimic de adăugat că e „larger than life personajul”. La filosofie am avut pe domnul Pescaru cel care avea un discurs extrem de fain la ore și cu un simț al umorului pe gustul meu. Mi-a pus 8 la primul test si 8 a rămas până-ntr-a 12-a, la orice materie am făcut cu dânsul.

La geografie am avut pe legendarul Calu, Cătălin Macovei, și, ca absolvent de Geografie, omul era doxă de carte. Și preda la nivel de facultate. Chiar preda… mult și aprofunda materia mai ceva ca la GFR- ul cu Rusu (pentru cunoscători).

Sigur am uitat pe cineva și îmi cer scuze dar amintirile sunt multe și am tot felul de flash back- uri cu pozne pe care le-am făcut în liceu sau momente faine cu trupa de umor (teatru) 4 amigos din care făceau parte și Adrian Rotaru, Adrian Podoleanu, Alex Tiron, ulterior și Vlad Clapon. Trupă cu un real succes în județ și nu numai. Multe amintiri frumoase.

Au existat profesori legendari pe care nu i-am avut și sunt foarte ok cu asta, erau poate prea „legendari” pentru mine. Dar clar pentru alte generații dinaintea mea au fost importanți cum sunt doamna Dumitroaia Stela, domnul Ioan Ivan, domnul Beleuz, domnul Roșca, de istorie, domnul Andrei, de matematică, domnul Petrucă Botezatu (pe care l-am avut prof la mate până să se facă inspector), doamna Mișca, de biologie, doamna Bârlădeanu și domnul Lazăr (de chimie) etc

Sau chiar o generație mai în urmă: domnii Balter, Macovei și Ciubotaru (română), domnul Engler (franceză), doamna Pintescu (rusă), doamna Dima și doamna Gligor (biologie), domnul Vasiliu (istorie), domnii Dinco și Ingel (fizică), doamna Farcaș (chimie), domnii Aciobăniței, Alexandrescu și Antonovici (matematică), domnul Șentea (geografie), Domnul Pintesu (sport), domnul Drîmbe (muzică), domnul Negură (filosofie). Ursache Gheroghe de Geografie pe care l-am și avut prof un an. Cred că am omis pe unii profesori și regret. Puteți adăuga în comentarii.

𝙇𝙄𝘾𝙀𝙐, 𝘾𝙄𝙈𝙄𝙏𝙄𝙍 𝘼𝙇 𝙏𝙄𝙉𝙀𝙍𝙄𝙏̗𝙄𝙄 𝙈𝙀𝙇𝙀 (𝙊𝘼𝙍𝙀❓)
𝙇𝙄𝘾𝙀𝙐𝙇 𝘼𝙎𝙏𝘼̆𝙕𝙄

Cred că eram în clasa a 9-a când am auzit acest vers al lui Bacovia la ora de limba și literatură română. Pot să vă spun cu certitudine că nu sunt de acord cu el. La orice podcast, cu orice om vorbesc spun că Liceul „Ion Borcea” este cel mai bun liceu din Buhuși și nu este o ironie. Având în vedere că este singurul, automat este cel mai bun, nu?

Să fim sinceri, să ne uităm în urmă și să recunoaștem: la Buhuși, la liceu se face carte, fraților! Fiind singurul liceu putea să se plafoneze, putea fi „încă un liceu de provincie”, dar nu! Deloc. S-a ambiționat să fie un liceu bun, unde se făcea și se face carte și astăzi. Un liceu pe care, dacă îl termini, poți spune cu mândrie că ai fost elev la Borcea.

Deși mare parte dintre profesorii menționați sunt la pensie, sau o parte sunt deja plecați dintre noi, acum există o generație nouă de profesori, majoritatea sunt cam de-un leat cu mine. Ceea ce înseamnă că au avut aceeași profesori ca mine. Spiritul liceului, cel creat de profesorii din generația veche, s-a transmis mai departe prin profesorii care sunt acum la catedră. Cred că asta este cel mai mare avantaj al liceului: mulți profesori de aici au fost elevi ai liceului și au preluat din stilul predecesorilor sau au dus mai deoparte spiritul liceului dat de profesorii din generația pe care și eu am prins-o. Spiritul Borcea merge mai departe. În continuare liceul nu se mulțumește cu a fi „doar un liceu de provincie” și se încăpăținează să rămână relevant, să facă activități extrașcolare mișto, să meargă în Erasmusuri, să facă spectacole mișto, să facă și carte la nivel de oraș mare, să aibe rezultate la olimpiade. Profesorii de azi, foști elevi de ieri, printre care enumăr pe: Ionuț Andrei, Andrei Sebastian, Andreea Cojocaru, Adina Călugăru, Izabela Dănilă, Daniela Mihai (actualul director), Țaga Ionela, Manuela Borceanu etc.

Și aspectul liceului s-a schimbat. Nu mai este sobrietatea și răceala (uneori la propriu) din liceu. Acum atmosfera e mai caldă, există dotări mișto, sală de sport de la Năstase, WC uri curate, o cancelarie care a dat praful jos și arată la nivel de 2026, sălile sunt mult mai faine decât mi le amintesc eu. Pe vremea mea era un lambriu urât și aveam bănci de alea de la clasa I. De nu le puteai muta și aveam parchet de ăla vechi cu covor pe mijloc. Dar uite că am ajuns oameni mari și așa fără termopane. Bine că acum liceul are toate dotările fără să-și piardă sufletul sau identitatea.
Liceul Borcea e cel mai bun liceu din Buhuși, da!?

Noul model de politician

Observ că noul stil de a face politică este modelul „pe net”. De la CiolaCU CAre făcea clipuri GRWM și până la președintele în funcție, toți bagă mare tik-toace, facebuceli, instagrameli etc.

Cea mai agresivă (pentru mine) este noua ministră a Mediului. Nu mă pot ascunde de dânsa. Pe orice pagină aș fi, îmi apare o reclamă cu duamna aceasta care ne explică ce ocupată este. Deschid televizorul, apare dânsa, deschid frigiderul, sar ochelarii din salată.. nu mai pot!:)

Eu nu știu când au timp oamenii ăștia să muncească pe bune, dacă pare că sunt not stop într-o campanie de marketing. Nu mai pot! Politicieni care se tund, care fac murături, care fac shaorma… fraților, toți vreți să fiți influencheri?

Am scris toate astea pentru că la Buhuși USR nu există și nu atac pe nimeni din târg scriind aceste rânduri (politicienii sunt firi sensibile). Clar este că cei de la USR sunt TOP la acest tip de postări promovate în online pe banii noștri, binențeles. Ce mă tem eu este că e un trend care se va împământeni foarte bine în următorii ani, odată cu schimbarea relicvelor din altă era a politicii ce stau acum la butoane. Eu cred că în câțiva ani se va alege primarul/președintele direct pe tik tok. Dă-l naibii de vot, iese președinte/primar cine are cei mai mulți folouărși. Să vezi atunci ce challange uri se vor face pe la noi prin târg: cine face cei mai mulți covrigi, cine bea vin cu pastă de dinți, cine aduce mai multe coroane la soldat… Bijuterii.

Nu mi place agresivitatea asta. Vreau politicieni care comunică, dar nu unii care folosesc 90% din resursele și timpul lor pentru a-și face reclamă imitând în fapt munca.

DEZBATERE PE BUNE

A trecut o perioadă bună de timp de când nu am mai văzut o dezbatere în Consiliul Local, drept pentru care nici nu am mai scris despre ședințele de CL. Cred că acum un an a mai fost o dezbatere cu Răzvan Rotaru în sală. De atunci… liniște și pace. PSD are o majoritate confortabilă ce transformă orice ședință într-o formolitate (da, așa am scris).

Astăzi, 23 octombrie, a avut loc una dintre cele mai faine dezbateri pe care le-am văzut, ever. Nu o dezbatere de consiliu, ci o dezbatere în general. Nu știu dacă mă știți din perioda liceului, dar eu am fost membru la un club de dezbateri unde făceam echipă chiar cu fata domnului primar, care era o colegă super și un debater de talie națională. De atunci am luat acest microb al dezbaterilor și îmi plac enorm dezbaterile cu argumente solide, alea făcute în cei 4 pași: afirmație, explicație, dovadă (exemplu) și concluzie cu relevanța la caz. Asemenea dezbatere de tip parlamentary a avut loc astăzi în Consiliul Local, iar eu am urmărit toată dezbatrerea de peste o oră opturat uneori de momentele în care (suspect sau nu) transmisiunea nu mai avea sunet.

M-am simțit ca la o dezbatere pe care o arbitram acum vreo 10-15 ani la o competiție națională de la Slănic. Dar o dezbatere bună, nu una de amatori, o finală de aia între o echipă de la Ploiești și una de la București, sau o echipă de la Buhuși de prin 1998 sau 1999. A fost fix ce a lipsit la aceste alegeri prezidențiale, o dezbatere care l-a determinat pe propunătorul punctului să-l  retragă de pe ordinea de zi pentru că erau prea multe argumente. Tare, sau ce?

Discuția principală a fost despre faptul că doamna profesoară Mărdărescu Lavinia a contestat un PUZ votat de CL pentru firmei Covired. E vorba de  blocul de la Elegant, cel oprit din construcție. Nu dezbat blocul sau procesele dintre Mărdărescu și Covired, pe mine mă interesează dezbaterea în sine. La ședință au fost cei doi frați Roșu și avocata firmei Covired, spre final a intervenit și arhitecta șefă a primăriei.

Dezbaterea a durat o oră și vreo 10 minute iar eu vă propun să analizăm una două linii de argumentare. Linia de argumentare se formează când de la început și până la finalul dezbaterii a existat un argument preluat de toți cei care participă la dezbatere. Cele două tabere au fost: la afirmatori a fost firma Covired și avocata firmei care argumentau pentru ca PUZ ul să rămână cum a fost aprobat. La negatori au fost o parte dintre consilierii PSD, primarul și arhiteca primăriei care se opuneau prin argumente unui PUZ pe care (paradoxal) ei l-au susținut și aprobat acum 2 luni:D.

Argument 1: doamna avocat susține că PUZ-ul a fost acordat de primărie pentru că toate actele au fost în vigoare și corecte. Contraargumentul a fost că acum există o contestație a acelei plângeri. Revenirea avocatei: acea plângere vine prea târziu iar argumentele plângerii sunt ilare deoarece doamna Mărdărescu acuză Covired că îi blocează semnalul de la internet și nu a putut studia actele. Negatorii au spus că acea contestație invocă 2 procese pe rol între doamna Mărdărescu și Covired prin care se cere cere dărâmarea construcției. Avocata a revenit și a spus că acele procese sunt din februarie 2025, iar PUZ ul a fost aprobat de CL in august 2025 deși se știa de procese…

Argument 2. Doamna avocat ridică problema costului de 1 milion de lei al edificiului și că există pierderi. Consilierul PSD prin Giani Șerban (cred că e el după voce, oricum era cel mai vehement impotriva PUZ-ului) spune că se simte amenințat. Cornel Roșu intervine contraargumentând că și el a avut pierderi și că în urma primului proces cu doamna Mărdărăscu, Covired a plătit toată dauna, adică și partea primăriei în proces. Primarul intervine spunând că investitorii își asumă riscuri la investiții. Cornel Roșu revine: „dacă vor fi pierderi, firma își asumă pierderile ca și până acum, între timp vrem să construim în oraș.”

Au existat și luări de poziție mult mai directe și oneste. Bogdan Burhui de la PSD a avut, surprinzător sau nu, cea mai liberală atitudine punând o întrebare retorică. Scurt și la subiect.

Alte intervenții tehnice ale adoameni avocat, mai ales pe decizii ale CCR, au fost cele care l-au uimit până și pe dl. primar, cerând timp de cercetare.

Consilierul Flenchia a vorbit și, spre surprinderea mea, a vorbit corect, parafrazez: „cred că au apărut multe argumente despre care noi, consilierii, nu știam. Am dori amânarea decizie, pentru a studia mai bine actele și argumentele.” Această remarcă a fost făcută după ce s-a aflat, atunci, chiar la ședință, faptul că firma Covired a semnat o hârtie notarială prin care își asumă pierdere ulterioară dacă va fi să existe. Adică primăria nu pierde NIMIC. Doar încasează niște taxe de la orice plătește dezvoltatorul. Atunci a fost momentul când primarul și toți au zis „unde e hârtia asta, există așa ceva?”… iar doamna secretară a confirmat că hârtia exista. A fost acea carte finală care a întors balanța covârșitor. Era destul de evident că nu mai exista motivul real prin care sa spui „nu”. După ce consilierul Flenchia a cerut amânarea, domnul primar, ca un vulpoi bătrân, a întors imediat placa și a invocat „articolul 136 alin. 11” și a retras punctul de pe ordinea de zi, el fiind propunător în ședința de C.L. a acelui punct fierbinte.

Dacă veți urmări cu atenție dezbaterea, veți urmări mai multe astfel de argumente și cele prezentate de mine au fost „transcrise” fix cum ar face un arbitru, deci nu le luați ad literam că nu am citat exact, am parafrazat încercând să creionez contextul dezbaterii, cu scopul de a vă determina să ascultați ședința și să ascultați singuri. Dacă eram arbitru la dezbateri așa analizam și aveam și un verdict, dar nu îl scriu aici.

Cel mai dificil este de urmărit în dezbatere este doamna arhitect. Nu o cunosc și nici nu îmi doresc, dar cred că ar fi minunat dacă ar mai coborî puțin pe pământ. Doamna lucrează la primăria Buhuși (care nu e New York), iar la Buhuși are și zone mărginașe (periferie)… Cred că i-a dat prea frumos replica dl. Burhui. E grea facultatea de arhitectură, știm cu toții asta, dar când vorbiți așa de sus… „aceste atitudini ne doare”. Poate că dânsa este o persoana minunata și din emoții lasă această impresie de aroganță, dar de la ședință așa impresie mi-a lăsat. Pe foaia de arbitraj are punctaj mic, un 21. Repet, replica consilierului Burhui a fost la obiect și a închis cazul (sper).

Eu, dacă eram consilier în locul lor, ceream și eu amânarea. Acum mulți ani am scris și eu despre subiect și am aflat ulterior că adevărul era altul și că datele din teren sunt altele decât cele care se vehiculează „pe surse”. Când auzi pe dl. primar care zice că distanța este de 3 ori mai mare decât e limita legală, începi să ai niște alte întrebări.

Astăzi au fost atât de multe argumente că nu știu cum aș fi putut vota, cu inima împăcată, punctul de pe ordinea de zi așa cum a trecut la comisie. Dar faptul că însuși primarul a retras punctul, a cerut spre studiere decizia CCR și nu știa de declarația notarială… well…. arată că lucrurile sunt încă pe masă. Vom vedea. Până acum a fost o dezbatere extrem de interesantă la care au ieșit la iveală niște aspecte (decizii notariale, ordinea actelor, distanțe, petiții, cine a plătit daunele…etc) de care mă bucur că le aflu. Și mă mai bucur de faptul că decizia nu a fost luată de o comisie nefilmată. Chiar, ar fi foarte fain să vedem și discuțiile de la comisii, cred că acolo (de fapt) se iau deciziile de multe ori iar noi, oamenii de rând, nu avem acces la comisii.

La această ședință Nea Ionel a dormit. Chiar voiam să vă rog să vorbiți mai încet. Omu așteaptă alegerile din 2056:)).

14 POSTURI DE LA PRIMĂRIA BUHUȘI TĂIATE DE BOLOJAN?

Bolojan, acest copil teribil al Bihorului, taie în stânga și dreapta, comasează, impozitează, taxează orice amărât, scuipând apoi în sân și blestemând DEFICITUL și clamând „Reforma”.

Acum, la câteva luni de când „Reforma” a început, putem recunoaște cu toții că ce face Bolojan e orice numai reformă nu. La educațe este prăpăd și rezultatul se va vedea peste nici 2 ani, la pensii.. se impozitează tot și cu o economie de 0.007% din PIB, mamele ce au copii primesc mai puțini bani (și așa erau puțini, vă spun sigur)… lista poate continua.

În același timp, tot Bolo este cel care a renunțat la colectarea de 1% din cifra de afaceri a marilor firme, undeva la 1 miliard de euro, bani siguri.

Acum, Bolo are ochii pe UAT-uri. La Buhuși se pare că se dorește să se desființeze cele mai multe posturi din județ: 14. Asta înseamnă aproximativ 10% din angajați.

Nu cred că există cineva din Buhuși să fie mulțumit 100% de cum arată orașul, parcurile, de timpul în care se implementează proiectele și așa mai departe. Când afli că de fapt la Buhuși sunt cei mai mulți angajați care vor fi dați afară, realizezi ca acest UAT are cei mai mulți angajați per capita din județ, nu? Sau au fost măriri de salarii prea mari în ultima perioadă și bugetul pentru salarii depășește plafonul stabilit de Bolojan? Sau ambele?…

Deși am scris de multe ori că aparatul domnului primar e cam stufos, cred cu argumente solide că dacă se va ajunge la disponibilizarea celor 14 oameni asta va însemna servicii mai slabe și orașul va arăta mai rău. Disponibilizarea nu înseamnă reformă!

Fraților, trebuie să fii nebun să te bucuri că (în teorie) se vor disponibiliza 14 posturi la UAT Buhuși deoarece și așa, cu cei aproape 160 de angajați, lucrurile merg greu. Nu cred că reforma se va face așa cu heirupisme de astea. Nu se oferă mijloace ci doar se impun tăieri de sus. Și soluția?

În plus, din experiența celor 35 de ani de democrație știm că atunci când se fac disponibilizări nu pleacă cei care nu fac treabă. Exclus, sunt dați afară (conform grilei – sanchi) ei incomozi, cei care nu sunt prieteni cu partidul sau șeful, cei care au venit ultimii. În general (aici nu vorbesc de UAT Buhuși), pilele rămân. De multe ori pleacă ăia care mai au și rezultate. Dau exemplul meu, ca să nu avem discuții, dacă mâine se taie 10 posturi la „Palace”, eu sunt primul pe listă care e dat afară pentru că nu am nici carnet și am și gura mare:))). Nu contează DELOC ce grade am, realizări, evenimente etc. La fel și la orice UAT din țară.

Un alt argument este cel economic. 14 familii rămân fără venit fix când e mai greu. 14 familii se vor chinui pentru „reforma” prin tăieri, care de fapt nici nu e reformă…

Acum sunt 160 (aprox.) de angajați dar nu există unul dedicat pentru parcul central care a ajuns un soi de maidan… tocmai pentru că nu există un angajat dedicat pentru acel parc. Că așa este legea, așa e infrastructura, așa e meteahna la noi în România.

Mai corect mi se părea să debirocratizeze TOT, să se vină cu măsuri și apoi să fie reduse TOATE salariile până când se atinge plafonul. Măsura primarului Zaharia de acum un an de a mări salariile tuturor angajaților cu 10% este DIRCT responsabilă pentru aceste posibile tăieri. Am fost înjurat atunci pentru acel articol, ne-a dat la ziar la Digi… a vuit târgul și acum? Acum tăiem posturi pentru că salariile reprezintă o cotă prea mare din buget.

În concluzie: sper că aceste tăieri vor fi evitate, sper că dl. primar și consilierii vor vota diminuarea salariilor pentru a menține oamenii pe posturi, sper că se va face reformă REALĂ și nu o tăiere arbitrară și adesea (ca peste tot la noi) după regulile pe care le-am descris mai sus.

Aparte:

Urmărind „reforma” lui Bolojan, mă felicit și astăzi că nu am votat nici în decembrie și nici în mai. Era evident că va ieși duo-ul Nicu-Bolo, dar și mai evident era că va fi rău după alegeri, indiferent de cine va fi căștigător. Am luxul de a spune că măcăr nu îmi vor face rău cu votul meu. Știu, o bucurie infantilă… dar o accept și pe aceasta, la momentul dat.

PREMII DE PESTE 10.000 DE EURO LA PRIMA EDIȚIE A MUSCLE CHAMPIONSHIP ARENA

Duminică, 14 septembrie, la Teatrul de Vară „Radu Beligan” din Bacău a a bit loc prima ediție a concursului de culturism Muscle Arena Championship.

Organizatorul, „Asociația Lungu Cristian pentru sport”, cu ajutorul sponsorilor, a reușit să atragă sportivi din toate colțurile țării, oferind premii de peste 10.000 de euro la toate categoriile de concurs.

Atmosfera a fost extraordinară, iar efervescența și entuziasmul apariției unui concurs de o asemenea amploare în județ a contaminat toată sala, fie că a fost vorba de arbitri, concurenți sau spectatori. Un asemenea eveniment nu a mai fost organizat în Bacău de peste 30 de ani, iar concurenți din alte județe au lăudat public atât organizarea cât și inițiativa de a organiza un asemenea eveniment.

Suntem cu atât mai mândri de acest eveniment având în vedere că organizatorul este din Buhuși, lucru precizat pe scena de la teatrul de vară de mai multe ori. In lumea culturismului, orașul Buhuși este bine reprezentat având parte de respect la nivel național și internațional.

Felicitări organizatorilor, echipei din spate și familiei Lungu: Cristi, Ancuța și Amelia pentru câte faceți pentru acest sport!!

Mai jos prezentăm categoriile de concurs și câștigătorii:

Bikini fitness 166 cm

locul 1 – Teodora Mitu

Locul 2 – Andrea Erika Ilyes

Locul 3 – Dascălu Stefania Ioana

Bikini fitness +166cm

Locul 1 – Ana Petreanu

Locul 2 – Vasilica Andreea Zamfir

Locul 3 – Dedu Diana

Câștigătoarea bikini fitness Overall : Teodora Mitu

Catigatoarea Welness overall – Arhire Corina

La Băieti

Categoria

Men ‘S Phisique 176 cm

Locul 1 – Kristof Vlad Andrei

Locul 2 – Ciuperca Sergiu Emanuel

Locul 3 – Zota Bogdan

Men’s Phisique +176 cm

Locul 1 – Lungu Marian

Locul 2 – Marcu Alexandru Marian

Locul 3 – Zota Bogdan

Castigatorul overall : Kristof Vlad Andrei

Clasic Phisique176cm

Locul 1 – Ghineț Razvan

Locul 2 – Barabule Andres George

Locul 3 – Kristof Vlad Andrei

Clasic phisique +176 cm

Locul 1 – Sava Vasile

Locul 2 – Gândila Marcus

Locul 3 – Manole Ionuț Cristian

Castigatorul Clasic Phisique overall – Ghineț Razvan

Culturism categoria 70 kg

Locul 1 – Kristof Vlad Andrei

Locul 2 – Gabriel Florin Mărculescu

Locul 3 – Petru Paladiu

Culturism 80kg

Locul 1 – Barabula Andres George

Locul 2 – Răzvan Ghineț

Locul 3 – Radu Stefan Darie

Culturism 90kg

Locul 1 – Cristian Ioan Berciu

Locul 2 – Sava Vasile

Locul 3 – Stinigută Ovidiu

Culturism 90+

Locul 1 – Adrian Chelba

Locul 2 – Craia Razvan

Locul 3 – Iacob Hojdea

Castigator premiu special „Best poser”: David Dinu din Buhuși.

Castigatorul Culturism Overall, adică sportivul câștigător absolut:

Adrian Chelba

Felicitări tuturor!

DIRECTOAREA CARE A JAGUARIZAT ȘCOALA 4

În aceste perioade tulburi, mă tot întreb : „de ce ar vrea cineva să fie director de școală?” De ce? Salariu mare nu ai, zile libere nu ai, liniște sau statut nu ai… în schimb ai griji, acte, nopți pierdute, lupte nesfârșite cu Ministerul și ISJ ul, hârțogăraie și părinți diverși și (uneori) dificili. Ca să nu mai spun de profesorii care-s o tagmă (din care fac și eu parte) extrem de stresată. Deci, de ce ar vrea cineva să fie director de școală? Pentru că cineva trebuie să se sacrifice.

Ei bine, când cel care se sacrifică mai are și talent sau fler de manager, apar minunile. Școala nr 4 („Mihai Eminescu”) a fost mereu școala de centru. Cea mai mare, cea mai dotată etc. Doar că este printre școlile care nu au fost renovate din temelii de autorități, ca alte școli. Școala nu a primit un sprijin total, așa că a fost nevoită să se descurce cum poate. Acum vreo 2 ani scriam despre un apel de strângere de fonduri pentru școală. Ce să vezi? Cu banii strânși directoarea Oana Mălinici (că despre ea este vorba) a asfaltat toată curtea din spate. Singură! O femeie contra tuturor obstacolelor din România anului 2024. Într-un oraș în care asfaltul e o dată la patru ani, un om s-a enervat și, cu ajutorul comunitații, a asfaltat singur curtea școlii. Cred că e unic în România. Vezi că e greu cu autoritățile și… faci tu! Tare sau ce?

Dar nu doar atât. Ați vazut curtea interioară? Nici la București nu au așa spații: mese de tenis, șotron, baschet, porți de handbal/fotbal, terenuri peste terenuri. Școala este complet schimbată de ce știam de pe vremea domnului Fercu, acum e colorată, TOATE sălile renovate și colorate, mai mare dragul să mergi la școală!

În plus, laboratoarele sunt full, laptopuri, modele, machete, robotică, table interactive…TOT ce îți poți imagina, Școala nr 4 are. Lista de schimbări și dotări este Foarte lungă… Orice dotare ai crede că poate avea o școală, școala nr. 4 are de 3 ori acea dotare…

Un alt upgrade imens este spațiul verde ce înconjura școala pe 2 laterale: față și laterala dinspre parcul central. Curtea dinspre parc a fost regândită ca spațiu elegant pentru profesori și parcare corectă și europeană pentru navetiștii ce predau în școală. Locul de așteptare pentru părinți a fost lărgit și au fost montate mese de șah, toată zona fiind acoperită astfel că părinții nu stau în ploaie.

Șpațiul verde din fața școlii a fost regândit de la gard până la zonele de relaxare, cu aleea celebrităților, cu lumini, cu tot ce îți poți inchipui. Nici nu-mi imaginam ce ar mai putea construi doamna directoare și m-a surprins… din nou! Anul acesta școlar începe cu altă noutate marca Oana Mălinici: teren de fotbal sintetic. Mai știți acel impracticabil teren de zgură? A devenit un teren UTIL de sport în aer liber cu gard mare să nu mai spargem geamurile de la atelierul domnului Liciu (colegii de generație știu ce zic). Și toate astea cu un proiect scris de director cu echipa sa, fără a împovăra primăria. Un proiect PNRAS de vreo câteva miliarde. Acum elevii au teren afară, au sala de sport, au loc afară pentru recretia mare, au băi curate, au laboratoare, au săli frumoase și colorate, pe coridoare sunt desene și colantări diverse și educative… E o școală ce sfidează orice normă românească!
Am revăzut toate acest realizări astăzi și mi-am amintit de Insula Iubirii, așa că o spun altfel: „la început, școala nr. 4 era așa… mai călugăriț… dar acum este Jaguar Style!”. Școala nr. 4 s-a jaguarizat complet! Zici că ești în alt oraș când intri pe teritoriul ei (atât al școlii cât și al directoarei) deoarece toate aceste realizări de una singură nu rimează cu aspectul curent al orașului:D.

Am evitat subiectul acestei școli până acum deoarece și eu sunt găzduit într-o sală ce ține de Școala nr. 4, dar cred că acea sală intră și ea în renovare, deci nu mai am de ce să mă abțin din a scrie. Am scris fix ce cred, ca de obicei, având în vedere că șederea mea acolo se apropie de final. Vă rog să vă uitați la toate pozele pe care le atașez și să spuneți ce recunoașteți din vechea Școala nr. 4. În plus, aceste fotografii nu le veți vedea în vreo campanie electorală, ca la alte terenuri de sport folosite pe post de combustibil în soba electorală. Pentru că-s făcute de școală… singurică. Elegant!

Foto credit Diana Roxana.

În concluzie: cine vrea să mai fie director de școală în 2025? Nimeni! Dar avem mare nevoie de acești oameni care se sacrifică pentru comunitate, deoarece câștigurile materiale sau de alt fel nu există! Eu sper că doamna director Oana Mălinici să renunțe la funcție și să meargă și în altă parte să schimbe. Nu, nu la primărie… că e prea ușor, e mic orașul asta! ceva mai sus pe la Guvern, Ministrul Educației. Ba nu! Oana Mălinici Premier! NU! Știu! Oana Mălinici Președinte. DA! da! De oameni așa avem nevoie, de încăpățânați care nu acceptă înfrângerea și nu suportă expresia „lasă că merge și așa!” Avem nevoie de mai mulți Mălinici în toate domeniile.

Țineți minte 3 cuvinte
Oana Mălinici Președinte!

Jaguar Style!

Primarul și Insula Iubirii

Citesc postările făcute de dl. primar Zaharia și mă gândesc la Insula Iubirii. Nu, dânsul nu este concurent și nici nu cred că se uită la Insula, pentru dacă s-ar fi uitat, ar fi știut despre expresia „să fim asumați!”.

Intr-o postare recentă, dl. primar spune că se termină, cu mare dificultate, străzile Mihai Viteazul și Ion Ionescu de la Brad (Bărc). Trecem peste faptul că proiectul a fost unul micronic, sunt străzi mici, nu trimitem rachete pe lună, nu se face o autostradă. Trecem peste faptul că a durat enorm până să le facă și că centrul orașului a arătat ca o zonă bombardată din Ucraina timp de 3 ani… Dar faptul că domnul primar este neasumat și dă vina exclusiv pe constructor, asta e ceva halucinant. De parcă e la primul proiect și noi, cetățenii, suntem complet trepanați, de parcă am uitat toate intârzierile de până acum.

Pai hai sa va postez o imagine cu domnul primar înainte de campanie în care ne spunea ce constructor bun, ce lucrări bune va face, că le urmărește indeaproape etc. Apoi tot domnul primar a cerut amânarea lucrării, recunoscând public că nici măcar nu exista contract pentru acele străzi, a zis-o intr o ședință de CL. Cu toate acestea, neasumarea este demnă de Insula Iubirii (aia din Spania:)) ).

Citesc ce scrie dl. primar și parcă aud o vrăjeală ieftina a unei ispite masculine cu mușchi. Iar noi suntem un soi de concurente naive care credem orice? Ex-clus!

Fraților, majoritatea lucrărilor făcute de dl primar în cele x mandate plus viceprimar x mandate… Majoritatea au avut întârzieri ENORME și mereu altcineva a fost de vina. Dar noi toți știm, din experientele anterioare, că nu e chiar așa. Cum a fost pe Florilor? Lucrare incepută în 2016 și terminată de alegeri in 2020.. fix de alegeri… Tot vina constructorului? Nu cred, pentru că era firma de casă RusTrans (nu degeaba e invitat la ziua de naștere a șefului )… Să mai spun de rețeaua de apă pe care primarul a refuzat să o înlocuiască apoi a dat vina pe CRAB apoi a recunoscut că trebuie să o înlocuiască dânsul? Sau să vorbim despre Bd. N. Bălcescu care a fost întârziat enorm pentru 300 de metri de asfalt… Să mai zic de stadion, de Sala Polivalentă? Că despre Bodești nu mai am sănătate și energie să vorbesc… Deci toate exemplele duc la un singur cuvânt: neasumare!

Cred că o știu și buhușenii care nu mai sunt ușor de prostit. Cu tot aparatul de propagandă, cu toate postările, share-urile de partid, cu toți banii și like-urile false, dl primar nu mai este în formă pe net. Se vede că oricât ar promova postările, oamenii nu mai „pun botul”…

Hai cu asumarea. Macar acum, că tot e la pensie, să recunoască faptul că și el are o bucată (mare) de vină pentru halul în care a arătat centru orașului atâția ani pentru o lucrare care trebuia să țină 3 luni… și a durat 3 ani…

Oare vreți și despre „pușculița primarilor” numită Anghel Saligny un articol? Sau ne oprim aici?:))

SUNTEM PESTE TOT ACASĂ -YOUNG ISLAND FESTIVAL

Am fost până la Insula de agrement să iau pulsul pentru că mâine începe cel mai mare festival din Moldova: Young Island. Chiar dacă nu sunt fan muzica pop 2025, am mers pentru că am vrut să văd cât și cum a evoluat festivalul, pregătirea, scena, sonorizare, etc. Încă de la intrare am rămas uimit când am văzut o coadă mare de tineri care stăteau pentru check in. Deci clar va fi sold out până mâine. Apoi m-am inserat ca un spion până la scenă studiind cu atenție toate detaliile.

Sonorizarea e țiplă iar scena este mai mare și mai impresionantă că în anii precedenți. Ce mi-a plăcut a fost turnul, de aceea l-am și pozat. Seamănă cu turnurile de la festivalurile alea mari gen Burning Man sau la concertele mari. După ce am inspectat tot, furând cât mai multe idei și soluții tehnice pentru ce evenimente aș vrea eu să organizez, mă uitam pe poză și văd că pe turn scrie CoviRed. La fel și pe scenă, și pe zona de VIP, și la bilete , și la pază, și la check in… M-am simțit ca un suporter de la Rapid și fredonam in cap imnul Rapidului:

„Suntem peste tot acasă

Ușile ni se deschid!”

M-a cuprins un sentiment de mândrie locală și îmi venea să mă laud și eu la cei care stăteau la coadă: „CoviRed sunt de la mine de la Buhuși!”

Păi cum? La cel mai mare festival de muzică din Moldova să vezi că Buhuși-ul este peste tot umăr la umăr cu Dedeman? Îți cam crește orgoliul de buhușean! Tare!

Mă gândesc că poate nu am știut noi să folosim resursele locale. Cred că mai sunt și alte firme din Buhuși așa bine inserate în proiecte mișto și noi, la Buhuși, nu știm să le promovăm și să le folosim pentru comunitate. Poate ar trebui făcut ceva in sensul ăsta.

Cred că va fi cel mare, bine organizat, puternic, Răsunător festival din cele făcute până acum. O creștere vizibilă și Buhuși e acolo. Forță!

Un birou numit Phoenix

Nu știu alții cum sunt dar resimt o mare oboseală. Atât la nivel de societate, cât și la nivel personal. Trecem de la o criză la alta. Ne amintim de alți ani de criză care erau, parcă, mai ușori. Ce paradox, nu?

Orășelul nostru este subnutrit, părăsit, prăfuit și va fi lovit de măsurile austerității impuse de Bolojan. Ce contrast, acum un an domnul primar anunța la Digi că sunt bani pentru a mări salariile cu 10%, dar nu a spus că va lua de la sport, de la investiții sau de la cultură. Acum e scos din joben Bolojan care ne arată măsura lucrurilor. Iar cei care vor suferi direct vom fi noi, buhușenii, pentru că minimele investiții, alea care au durat ani peste ani și care abia sunt terminate, nu vor mai avea bani nici de întreținere. Ne uităm la parcul central și ne dăm seama cum va arăta acesta în doar 2 ani… La Buhuși nu doar că nu se vrea, dar nici nu se (mai) poate.

În această lumină sumbră e ușor să devii fatalist și să dorești să-ți iei tălpățița. Cred că cel mai usor este să plecăm cu toții. Să stingem lumina peste oraș și să ne vedem de viață pentru că, așa cum bine sesiza un consătean: „păi și pentru cine să mă agit, pentru unu ca Viciu?”. Cam așa e, când te gândești că un personaj „drosofilo-melanogangster”-ic ca Viciu se vrea primar, îți vine să-ți tai certificatul de naștere. Doar că lucrurile nu sunt chiar atât de întunecate.

Vedeți voi, eu scriu aceste rânduri într-o cameră unde, în dreapta, pe perete, am un document în care este precizată comuna Buhuși, iar documentul este semnat de Majestatea Sa Carol I. În spate am o bibliotecă care este plină de documente, cărți, imagini, poze cu și despre Buhuși. În stanga am atârnat pe perete o poza cu un spectacol ce a avut loc la casa de Cultură din Buhuși. Biroul la care stau și scriu acest articol.. este biroul care a aprținut doctorului Pintilie din Buhuși. În timp ce scriu, mă gândesc că fix în același loc a stat și celebrul doctor ce a tratat mii de buhușeni… iar pentru acest birou trebuie să mulțumesc lui Vasile Țiț care știe cât de pasionat sunt de istoria urbei și mi l-a adus acasă. Ei! Cum să mai fiu atât de pesimist când orice aș face sunt înconjurat de mirosul, imaginea și sufletul unui târg în care m-am născut, crescut și format?

Poate avem zile sau chiar săptămâni când obosim. Când poate simțim că nu mai are rost ce facem, că nu merită toată agitația. E normal, mai ales când ajungi în oraș și vezi cât de greu evoluează, vezi că nu ai apă în 2025… că nu sunt parcări, că se taie copacii, că …. că toate… Cu toate acestea este de datoria noastră, a celor care am rămas aproape de târg, să facem ceva, cât de puțin sau mult, pentru a ridica din colb orașul. Nevoie de apartenență, de mândrie că facem parte dintr-o comunitate este singura cale pentru a ieși din letargia care ne răpune.

Primarii și viceprimarii vin și pleacă, orașul acesta va rămâne. Memoria locului rămâne. Depinde de noi ce dorim să creștem.

Tabloul de mai jos se numește „casa veche de la Buhuși” și este realizat de artistul David Croitor.

Page 1 of 26

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén