Am observat cu toții schimbarea numelui Casei de Cultură din localitate. Inițial, Casa de Cultură se numea „a Sindicatelor”, apoi Casa de Cultură Buhuși, iar acum poartă numele regizoarei buhușence Elisabeta Bostan.

Schimbarea acesta, precum și acordarea titlului de Cetățean de Onoare, reprezintă dezideratul meu de mai bine de 6 ani. În tot acest timp am luptat constant cu autoritățile nepăsătoare, cu domnul primar Zaharia care mi-a ignorat constant cererile până acum. Sunt extrem de fericit ca visul meu a devenit realitate. La fel cum am insistat și pentru ca Pușa Teslaru să fie Cetățean de Onoare, alt demers de suflet pentru mine, demers la care domnul Zaharia a fost mult mai receptiv decât cel de a schimba numele Casei de Cultură sau altele din această sferă culturală.

Vă dați seama cum mă simt acum … după ani de zile în care simțeam că vorbesc degeaba, la pereți, când propuneam, insistam, ajunsesem să mă rog de domnul primar în live-uri pe Facebook pentru a face acest demers atât de simplu și plin de normalitate?! Acum, într-un final, visul meu a luat contur. Sunt extrem de fericit și am și cumpărat ieri o sticlă de Roze pentru a sărbători cu familia mea, în colțișorul meu de lume, această izbândă personală.

Despre organizare nu am ce scrie. La cât a costat… sper că a ieșit bine. A costat atât pentru că a chemat o firmă să organizeze, pe bani… Nu există cineva competent în primărie să organizeze. Așa că plătim. Ceea ce e mai bine că dacă organiza duamna.. Valeu!:))) mai bine așa cu o firmă din afară pe bani. Chit că filmarea din fața Casei de Cultură a semănat mai mult cu o Cântare a României din era Ceaușistă:))). Mai lipsea domnul Găucan să ia cuvântul și să lăcrimeze:)))

Fiind o chestiune de partid, nu am fost invitat și nici nu m-am dus eu peste ei să le stric zen-ul:)). Nu e ca și cum trebuia să mă invite pe mine, un regizor… care a venit cu această inițiativă:))) Exclus! La decernarea titlului de Cetățean de Onoare pentru un regizor nu vorbește alt regizor! Doamne ferește! Vorbește domnul primar inginer Vasile Zaharia care este și el regizor… de multe campanii electorale și alte producții din bani publici:))). Era Normal să nu mă invite, ce naiba:)))

Ce urmează? Păi ar mai fi, așa cum am mai spus în viu dar și în scris, de schimbat numele sălii mici de la Casa de Cultură în sala Pușa Teslaru. Ar mai trebui puse 2 plachete cu numele celor două mari artiste și o scurtă descriere a lor, pentru profani. Și, așa cum am cerut deja de un an, acordarea titlului de Cetățean de Onoare filantropului Nuțu Anghelina și sculptorului Leonard Răchită, doi buhușeni cu care ne putem mândri și care ajută la clădirea unui sentiment de mândrie locală, de identitate, ceea ce nu avem și nici nu se încurajează, din păcate.

De ce era nevoie de aceste demersuri și de ce e nevoie și de următoarele? Simplu: pentru că nu avem identitate. Am pierdut-o. Buhușeanul de rând trăiește din amintirile a ceea ce a fost odată Buhușiul… Copiii pleacă din Buhuși fără să știe ceva despre oraș, despre ce oameni importanți a dat acest oraș. Nu știu NIMIC pentru că autoritățile, inclusiv Turcea și Zaharia, tac. Nu au făcut și nu au o strategie pentru refacerea imaginii și cunoașterea istoriei acestui oraș. Cei doi (echipa de vis de atâția ani) sunt vinituri. Ei nu sunt buhușeni (născuți și crescuți aici) și nu au cum să simtă acea mândrie locală pe care noi o simțim. Am fost în toată lumea asta și am reprezentat țara în mai multe competiții. De fiecare dată am spus cu mândrie că-s buhușean, nu băcăuan sau român. NU! Am zis că-s buhușean pentru că sunt Mândru că-s buhușean, ceea ce ei nu au cum să înțeleagă pentru că nu sunt Buhușeni adevărați și nici nu sunt mândri de acest oraș care, de fapt, i-au făcut cine sunt.

Iată de ce mă zbat ca un pește pe uscat de atâția ani, pentru că avem nevoie să lucrăm la rebrandurirea acestui oraș, avem nevoie de modele, de o identitate. Refuz să mă identific cu o fabrică, fie ea de postav sau de sârmă. Vreau să merg să spun că-s buhușean, că-s din aceeași localitate cu Isaac Friedman, cu Pușa Teslaru, Elisabeta Bostan, Aneta Zaharia, Nuțu Anghelina, Eugen Alcaz, Leonard Răchită sau Dan Dumitru. Atâtea legende locale despre care ei nu vor să știți pentru că au senzația că noi trebuie să știm doar despre ei, despre cât de mari sunt ei.

Concluzie: Bine că a făcut și mă bucur că visul meu a prins contur și am fost, în sfârșit, ascultat de dl. primar Zaharia. Poate mă ascultă și la restul cererilor că, după cum se vede, sunt idei bune și poate și el profita imagistic din ele. Ar fi păcat să se răzbune în continuare pe mine nerăspunzând la solicitările-mi culturale.

PS: font-ul ales pentru scris mi se pare …Oh Doamne! Lipsă totală de gust dar… lasă așa, bine că a făcut ceva…