Din exterior privit, orașul acesta pare mort, dar, de fapt, el fierbe mereu la foc mic și, uneori, dă în clocot. Apar scandaluri, dramolete, bârfe, etc., dar un lucru rămâne constant în viețile noastre de provincie: Magnoliile.
De când mă știu, primăvara era marcată de florile albe de magnolie. Bulevardul Republicii, atunci mult mai eliberat de trafic și mașini parcate, era parcă pictat… Știu că aveam prieteni sau verișori care mă vizitau și rămâneau uimiți de frumusețea acestor copaci. La facultate, în anul II, la practică, am vizitat cu toții o gradină botanică și în centrul atenției era o magnolie înflorită. Toți colegii și profesorii se pozau cu magnolia mai puțin eu pentru că eu aveam acasă, la Buhuși, magnolii mult mai frumoase.
Uneori, cred că nu știm să apreciem ce avem. Poate ar trebui să ne oprim și să ne bucurăm mai mult de spectacolul naturii ce nu ține cont de circul din oraș.
Sper că se vor bucura și buhușeni de mult plecați din urbe.
V-am pupat!:)
Lasă un răspuns