Pamflet pe pâine

Etichetă: sport

SPORTUL ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATE

Mai schimbăm puțin registrul de la politică pentru că și așa nu se întâmplă nimic notabil în urbe. E la fel, aceeași direcție: în jos.

Nu cred că este un secret, sau nu am ascuns niciodată faptul că sunt pasionat de diverse sporturi și că încerc să practic sporturile preferate. Ba chiar am și o licență în domeniu, susținută din pură pasiune și fără a o folosi practic la ceva.

Când eram prin clasa a 4-a am aflat de la colegii Radu Gangan și Tudorel că duminica dimineața, la Sala Sporturilor (RIP) se țineau cursuri de tennis de câmp. L-am bătut pe tata la cap și m-a lăsat să mă înscriu. De la ora 10 era antrenamentul începătorilor (je) cu domnul inginer Dornescu. De la 11 erau avansații cu Mirel Caea. Ei bine, după vreo 2 luni am primit de la Codru Sava o rachetă Yamaha de aluminiu (cu husă orijinală). Eu aveam rachetă de lemn Reghin fraților. Deci primisem o rachetă. Atunci am prins curaj și l-am rugat pe Mirel Caea să mă primească la grupa de vansați. Mă lăsa să stau, nu cred că am prins un minut în teren, dar eram fascinat.

După vreun an sau 2 lucrurile s-au dus la vale. Sala era neîncălzită și a urmat o paragină accentuată până în ziua de azi. Cam de prin 96 (aproximez) am văzut că orice revirement se încerca cu acea sală era sortit ețecului.

Mereu mă gândeam că odată cu paragina Sălii Sporturilor a urmat și declinul total al unui sport elegant. Salvarea a venit de la guvern și un pariu a lui Țiriac. Bref, pentru liceu a fost construită o Sală de Sport decentă, ca vreo alte 200 din țară. Cu acea sală a reînviat sportul buhușean, atât cât s-a putut… dar avem, de bine de rău, sport! Dacă sala dispare, dispare și sportul. Unul dintre sporturile ce au revenit spectaculos la Buhuși este Tennisul de câmp. Sunt extrem de încântat când văd că același antrenor din 95-96 Mirel Caea încă predă și pune bazele sau primii pași unor copii ce nu mai stau la PC sau pe tabletă ci fac un sport elegant, fac ceva pentru sănătate!

Acum că Mirel este antrenor e una, dar fiți atenți că e antrenor care și joacă! Uite aici un concurs de nivel național la nivel 6 +50 unde Mirel Caea, la Brașov ia locul 2. Boșilor joacă cu oameni care au jucat în viața lor, nu cu mine care țin racheta ca pe sapă. Un atrenor care nu a rămas sedentar ca unii antrenori ce nu mai joacă nimic, pun burtă și asudă când mănâncă.

Pun poze mai jos cu sala unde s-a jucat, cupa, diploma și pot spune că mă înclin în fața fostului meu antrenor și că abia aștept să ne vedem în concursuri să mă bată cu un nesurprinzător 6-0, 6-0. Promit să scriu și atunci:))

Dragi copii, părinți și bunici, dacă aveți posibilitatea (financiară, timp, dispoziție) duceți copiii la tennis. E dovedit că oamenii care practică tennis trăiesc cu 10% mai mult, sunt mai frumoși, mai inteligenți și sunt și modești. Hai cu un Ace!

PS: vedeți ce important este să ai o bază solidă? Niște investiții în comunitate… Ce-ar fi însemnat ca Sala Sporturilor să fi fost renovată de vreo 20 de ani..? Poate cu renovarea vechiului stadion Textila și a noului stadion Andreea Lăiu (sper) vor avea acces și oamenii la un loc unde să mai faci un sport. Sau cum ar fi 2-3 terenuri de tennis cu zgură. Aur! Sau vreo 2-3 maidane… uh!

AMICAL: Textila – LPS Roman

Textila Buhuși a avut un meci amical cu LPS Roman. Am mers la teren, sincer să fiu, fără pretenția de a vedea un meci spectaculos. Din multe motive: pandemie, lipsă de confruntări în teren, echipa se cam plimbă prin alte locuri, nu au bani, etc etc. Oameni buni, ori Textila Buhuși joacă foarte bine, ori LPS sunt foarte slabi, ceea ce nu cred. Am rămas foarte plăcut surprins! Doar că eram deja „nervos cu nervii capului” că în prima repriză au ratat mult în fața porții. Țipam acolo și mă bucuram de ziceai că joacă Steaua la Sevilia. Mi-a plăcut mult echipa. Au câțiva jucători tehnici, un căpitan cu spirit de lider. Au apărare bună și cel mai important au atitudine, sunt mereu primii la minge, atacă mingea, se duc peste adversar. Asta e important! Spiritul! Auzeam și pe antrenorul de la Roman că-i certa pe elevii săi că nu se implică la fel ca cei de la Textila.

Mi-a crescut inima, normal! Când auzi de ai tăi din oraș că-s buni și-s lăudați și de adversar…băi! O mândrie. Sincer! Deci trebuie să mergeți să-i vedeți! Și unde nu este tehnică, ei compensează prin muncă și se vede pe teren.

Un aspect mai puțin plăcut a fost faptul că ambele echipe s-au schimbat pe teren. Nu au fost primite la vestiare și asta este extrem de…penibil. Ne facem de râs. Îmi era mie rușine de rușinea lor…nu a copiilor, ci a autorităților. Vine echipă cu autocar de la Roman și le interzici să intre la cabine? Se schimbau copiii afară… Jenant! Dacă nu vedeam, nu credeam, dar… Am rămas cu un gust amar, cu o mare durere în suflet când vezi niște copii care se agită, care muncesc și sunt tratați așa. Nu mă interesează că e Nae Butuc, sau e Zizu, sau putea fi și nea’ Purică…Oricine ar fi fost trebuiau lăsați să se schimbe la vestiare că suntem în 2021 și copiii au drepturi, sunt egali. Ei trebuie să facă un meci frumos, nu să se schimbe pe teren, mai ales că erau și spectatori…

PS: Antrenorul de la LPS Roman striga „nu mai fiți indolenți!” și m-a întrebat un băiețel din tribună „ce înseamnă indolent”, i-am explicat. Uite că și la stadion se poate face și alt fel de educație, nu doar fizică. Iar dacă mă uit la atitudinea căpitanului și a echipei…se face și educația caracterului, a moralei, a atitudinii..nu o zic eu, o zicea chiar antrenorul echipei adverse.

Hai Textila, Hai Buhușiul!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén