Nu am crezut că o simplă cafenea mă poate emoționa. Uite că se poate! Am citit deunăzi pe Buhuși.net că se deschide o cafenea nouă în oraș: Monte Carlo. Am stat și am calculat și am realizat că de fapt este mai mult decât o simplă cafenea, este o bucată de istorie locală, este o bucurie pentru sentimentalii ca mine.
Să explic! Cred că aveam vreo 8-10 ani (anii 90) când urcam cu tata de la prietenii de familie Sava spre casă și, undeva pe la Fata cu Ulciorul, îi spun lui tata că aș cam vrea la baie și am mers cu el la barul Monte Carlo. Pentru cei mai tineri, trebuie să vă spun că unde este acum magazinul Penny era o pădurice. Acea pădurice plină de pini, avea niște poteci mici și lungi pe care noi ne dădeam cu sania. Nu prea erau norme de protecție, putem lejer să luăm în brațe un copac, dar alea erau vremurile. Păduricea aceea se numea „Rădulița” iar la capătul ei era această construcție de lemn, o căbănuță care era un băruleț pe nume Monte Carlo. Cei mai de un 45-55 de ani știu bine despre ce vorbesc. Avea un altfel de aer acel local. Nu era Cireșica, bar de zi sau orient. Era Altceva!
Cumva toată nostalgia m-a luat de jos în sus când am realizat că noua cafenea ce se află chiar pe locul fostului bar se numește tot Monte Carlo, ca o reverberație în prezent a unui trecut din vremuri mai așezate, vremuri în care puteai sta la un șpriț fără să îl programezi cu o lună înainte pe calendar google sau pe watsapp.
Am mers și eu să văd locul și mă așteptam să văd un bar cu podea de lemn lipicioasă, un bar cu tejghea înaltă și o baie mirositoare. Ei bine … noua cafenea nu are nicio legătură cu vechea locantă. O, dar cât de departe este… Pot spune, fără să supăr pe nimeni, că este cea mai mișto cafenea, nu doar din oraș, cred că rivalizează, fără exagerară cu orice cafenea din județ.
Trebuie să mergi să vezi, nu am ce să descriu. Finisajele sunt deosebite. Nu există niciun soi de discuție sau argument. Fraților… e TOP! Dacă descriu, stric impresia pe care o veți avea când veți intra, trust me!
Cât despre cafea… aș vrea să comentez dar eu nu beau cafea. Uite mâine o să cer una dar tot nu înseamnă că pot comenta pentru că nu mă pricep. Ce pot comenta și mi-a plăcut este asocierea atât cu numele vechiului loc: Monte Carlo, dar și micile easter egs postate pe polițe cu circuitul de F1 de la Monte Carlo. Smart.
Partea cu adevrat misto este afară, la terasă. Dacă prinzi o zi faină, se vede toată valea Bistriței, un soi de pansament pentru orice suflet obosit, așa cum este al meu. Am zăcut pe un scaun, afară, în briza de vară și mi-am odihnit neuronii cu privirea pierdută hăt, departe. M-am deconectat complet. Și cred că asta este avantajul acestei cafenele, că are această poziție strategică. Parcarea este mare și verde, ai unde să parchezi și să stai, ferit de trafic și ochii lumii, să bei o cafea sau un ceai și pur și simplu să exiști. Să ai acel dolce far niente, să nu ai zgomot de mașini, de drujbe, de motocoase, de vecini, de bârfe, nu vezi gropi, gunoaie… vezi o mare de verde și … la un moment dat, aș fi vrut un hamac acolo în spate să mă întind jumătate de oră, adevărat!
Dacă în centru, la bulevard, avem cafeneaua orașului, cafeneaua omului care se grăbește și își ia o licoare neagră cu caimac și pleacă la muncă, în partea de jos avem alt fel de cafenea. Una mai cu tihnă, fără trafic și unde poți discuta despre „cuceririle” culturale grecești față de romanii mai vulgari. Mi se pare fantastic că există cafenele pentru toate momentele zilei. Aceeași clienți, stări diferite, zile diferite, momente diferite.
Eu am fost cucerit de noua cafenea prin design-ul interior, prin amplasarea cu acea vederea superbă asupra văii Bistriței și (mai ales) de numele ales. Sunt totalmente înamorat de lovitura de geniu alegând un nume ce te face să fii nostalgic de la prima gură de cafea: Monte Carlo.
