Pamflet pe pâine

Categorie: dinoraș Page 1 of 12

PRIMELE APARTAMENTE SUNT GATA ÎN CÂTEVA LUNI

Un proiect foarte fain se apropie de finalizare și merită atenția noastră. În spatele grădiniței nr 6, grădinița de la centru, pe strada Ion Borcea, se ridică un bloc. Aș spune că este primul bloc privat din Buhuși de după 89 dar primul, teoretic, este blocul Covired de la elegant. Putem spune însă că vor fi primele apartamente private gata de vânzare din Buhuși de după 89, având în vedere situația.

Acest bloc are la parter 4 spații comerciale, perfecte pentru nevoile locatarilor. La subsol are buncăr antiatomic, are parcare pentru mașini, deci ai mașina în parcare la subsol, LUX, plus parcare în curte. dacă ai 2 mașini ai zero stres la parcare. Am urcat la primul etaj și apartamentele sunt de 2 sau 3 camere extrem de faine pentru că sunt la stadiul la care pot fi compartimentate de către cumpărător. Vrei open space? Ai open space. Genial. La etajul 1 apartamentele nu au balcoane… AU TERASE! Am fost pe o astfel de terasă… e genială. Terasa cred ca este cât apartamentul:)) Foarte tare. la etajul 2 sunt balcoane spațioase.

Geamurile sunt un mare plus fiind cu 3 straturi de sticlă. Calitate. Încălzirea este în pardoseală, distribuitoare de căldură, întrerupătoare cap scară, aerisire la băi, ce să vă spun? Este făcut totul cu simț de răspundere. Cred că de asta a și durat mai mult pentru că se face foarte bine. Ușile la apartamente vor fi uși serioase, nu coji de ceapă, adică nivel mare de siguranță.

Atenția la detalii, curățenia din șantier, parcarea, dispunerea apartamentelor.. toate aceste aspecte m-au convins că este un proiect extrem de bine gândit. Terasa de la ultimul etaj va avea panouri solare ce vor ilumina casa scării. Tare!

Dincolo de aceste aspecte tehnice și de faptul că nu toate aprtamentele sunt la fel, ceea ce dă senzația de unicitate și îmi place, un mare avantaj este poziția. Ești vecin cu grădinița, ai copil mic, îl timiți singur, îl vezi de pe geam, de aceea am și pus poză. Strada este (Doamne ajută) proaspăt asfaltată! Iar priveliștea… Nu am cuvinte! Poate pozele nu fac dreptate deoarece era nebulozitate în ziua în care am fost eu, dar vor fi niște poze instagramabile la asfințit deoarece se vede Ceahlăul de la aceste apartamente. Su-perb!

Am întrebat și de preț. Mie mi se pare un preț mic pentru ce oferă. Nu îl spun pentru că poate mai face ceva și mai adaugă la preț, dar aceste apartamente sunt apartamente în care s-a băgat banul cu simț de răspundere, eu asta am văzut, la cât mă pricep. Nu sunt agent imobiliar, pe mine nu mă plătește nimeni să scriu articolele. Tot ce am scris a fost mereu de la mine. Chiar eu l-am sunat pe Cludiu să-mi permită să vizitez tocmai pentru că mi se pare un proiect mișto și intuiesc că e un proiect în care s-a băgat vreun milion de euro la câte s-au făzut. Poate exagerez că nu mă pricep, dar de la pământ, autorizații, elevație, buncăr… etaje, geamuri, finisaje… e o muncă imensă și e de felicitat că există nebuni frumoși care au curajul să facă ceva la Buhuși. Să nu rămânem în urmă, să nu fie Buhuși-ul ultima gâscă.

Felicităr!

Nu știu dacă se pot face vizionări sau dacă sunt scoase apartamentele la vânzare, eu am dorit să văd apartamentele pentru curiozitatea mea. Merită văzute, vă spun. Uitați-vă la terase, la balcoane. Livingul open space e superb. Aveți multe de văzut. Luați legătura cu Claudiu și mergeți măcar de curiozitate pentru că veți vedea calitate, poziție bună, beneficiile de care vă spuneam cu parcarea și magazinele la parter, dar mai ales priveliștea. Priveliștea face toți banii. Blocul nu are nume dar eu i-aș pune numele „Belvedere” așa cum i-am zis de la primul articol. Că este o Belle-vedere.

Am urmărit cu interes acest proiect și pot spune că este unul extrem de bun și chiar esențial pentru dezvoltarea urbei. Orașul Buhuși nu merge înainte, vedem cu toții că populația este îmbătrânită, copii mai puțini la școli etc. Dacă și domeniul imobiliar stagnează sau i se tot pun bețe în roate de autorități, asta face ca orașul să fie din ce în ce mai neatractiv. Mulți au senzația greșită că în oraș locuiesc doar buhușeni. Fals. De curând în zonă s-a vândut o casă la un preț imens pentru un cetățean care face naveta la Piatra. Sunt oameni care ar face naveta la Bacau, la Piatra, la Roman. Doctori care sunt și la Buhuși la spital și la Bacău și la Piatra… Așa cum mai precizam, Buhuși preia funcția de oraș dormitor, dar are nevoie de 2 lucruri: infrastructură bună (străzi, apă, servicii) și de locuințe la nivel european. Ei bine, partea cu locuințele începe să se rezolve organic, indiferentr câte obstacole mai apar.

𝗟𝗜𝗖𝗘𝗨𝗟 „𝗜𝗢𝗡 𝗕𝗢𝗥𝗖𝗘𝗔❞ 𝗖𝗘𝗟 𝗠𝗔𝗜 𝗕𝗨𝗡 𝗟𝗜𝗖𝗘𝗨

Înainte de toate vreau să vă scriu că este un articol personal, nu pot să mă mai dedublez și să vorbesc din exterior. Liceul „I.Borcea” face parte din viața mea și nimic nu poate schimba asta. Sunt un mândru absolvent de Borcea. Am absolvit cel mai bun liceu, nu doar din Buhuși.

Am intrat într-a noua cu a 10-a medie pe oraș deși aveam 9.80 sau ceva de genul. În clasa mea eram a 8-a medie. Spun astea tocmai ca să subliniez ce concurență, ce colegi am avut. Beton armat. Toți au ajuns foarte bine și cred că liceul a avut o amprentă importanță în formarea lor. Pe vremea când am intrat eu la liceu, în ‘99, eram prima generație cu capacitate și admitere (capacitate la 4 obiecte). Pe atunci nu pleca nimeni la liceu la Bacău, liceul Vrânceanu era „doar încă un liceu”, iar la Borcea se intra greu…

Am avut nu doar cei mai buni colegi, cei mai ambițioși și cei mai smart, dar am avut cei mai buni profesori. Clar veți spune că au fost și alți profesori buni, desigur, dar pentru generația mea și pentru noi, am avut profesorii perfecți. Cred că cel mai important profesor la noi la clasa a fost chiar mama, adică profa de română, Carmen Zaharia. Toți am luat Bacu la română cu note bune. Maică-mea are marele meoit de a ne fi încurajat creativitatea și gândirea critică, să analizăm noi singuri. Tezele la română erau cu texte la prima vedere pe care să le comentăm. Eu luam 9.80 și îmi scădea 2 puncte că scriam urât. Ceea ce mă determina să nu mai duc gunoiul două săptămâni acasă, în semn de revoltă.Doar în semestrul II din clasa a 12-a mi-a pus 10. Trist.

La mate am avut un Ionuț Andrei proaspăt ieșit de pe băncile facultății. Un zbir. Mie nu mi-a plăcut Beleuz, era prea old school pentru mine. Ionuț Andrei a fost foarte bun pentru mine. La istorie pe doamna Dobroi care explica foarte bine. La engleză legendara deja Babi Sava la care recunosc că mai lipseam că mă duceam să ud buretele și dus eram că era ultima oră. Dar la câtă pregătire am făcut cu nenea Puiu… eram doxa.

La franceză am avut pe altă legendă, pe Monica Neagu. O profă la fel de bună ca profa din gimnaziu, doamna Iani. La chimie am avut (o să spun des asta) o legendă, pe doamna Rugină. Eu am fost paralel cu chimia de asta eram cam agitat la chimie, dar ea nu știa asta despre mine, sper. Însă, în clasă erau vreo 12 olimpici la chimie. 12… La fizică am avut unul dintre profesorii cu pedagogia unică: Viorel Ciorniciuc. Nu cred că am învățat fizică de la dânsul. Dar am învățat să pun altfel întrebările și să găsesc soluții la chestiuni fără de soluție. Aici trebuie un articol separat că-s multe de spus. Oricum, legendar și nea Viorel și Dacia lui roșie.
La sport am avut pe nimeni altul decât domnul Dantz. Aici nu am nimic de adăugat că e „larger than life personajul”. La filosofie am avut pe domnul Pescaru cel care avea un discurs extrem de fain la ore și cu un simț al umorului pe gustul meu. Mi-a pus 8 la primul test si 8 a rămas până-ntr-a 12-a, la orice materie am făcut cu dânsul.

La geografie am avut pe legendarul Calu, Cătălin Macovei, și, ca absolvent de Geografie, omul era doxă de carte. Și preda la nivel de facultate. Chiar preda… mult și aprofunda materia mai ceva ca la GFR- ul cu Rusu (pentru cunoscători).

Sigur am uitat pe cineva și îmi cer scuze dar amintirile sunt multe și am tot felul de flash back- uri cu pozne pe care le-am făcut în liceu sau momente faine cu trupa de umor (teatru) 4 amigos din care făceau parte și Adrian Rotaru, Adrian Podoleanu, Alex Tiron, ulterior și Vlad Clapon. Trupă cu un real succes în județ și nu numai. Multe amintiri frumoase.

Au existat profesori legendari pe care nu i-am avut și sunt foarte ok cu asta, erau poate prea „legendari” pentru mine. Dar clar pentru alte generații dinaintea mea au fost importanți cum sunt doamna Dumitroaia Stela, domnul Ioan Ivan, domnul Beleuz, domnul Roșca, de istorie, domnul Andrei, de matematică, domnul Petrucă Botezatu (pe care l-am avut prof la mate până să se facă inspector), doamna Mișca, de biologie, doamna Bârlădeanu și domnul Lazăr (de chimie) etc

Sau chiar o generație mai în urmă: domnii Balter, Macovei și Ciubotaru (română), domnul Engler (franceză), doamna Pintescu (rusă), doamna Dima și doamna Gligor (biologie), domnul Vasiliu (istorie), domnii Dinco și Ingel (fizică), doamna Farcaș (chimie), domnii Aciobăniței, Alexandrescu și Antonovici (matematică), domnul Șentea (geografie), Domnul Pintesu (sport), domnul Drîmbe (muzică), domnul Negură (filosofie). Ursache Gheroghe de Geografie pe care l-am și avut prof un an. Cred că am omis pe unii profesori și regret. Puteți adăuga în comentarii.

𝙇𝙄𝘾𝙀𝙐, 𝘾𝙄𝙈𝙄𝙏𝙄𝙍 𝘼𝙇 𝙏𝙄𝙉𝙀𝙍𝙄𝙏̗𝙄𝙄 𝙈𝙀𝙇𝙀 (𝙊𝘼𝙍𝙀❓)
𝙇𝙄𝘾𝙀𝙐𝙇 𝘼𝙎𝙏𝘼̆𝙕𝙄

Cred că eram în clasa a 9-a când am auzit acest vers al lui Bacovia la ora de limba și literatură română. Pot să vă spun cu certitudine că nu sunt de acord cu el. La orice podcast, cu orice om vorbesc spun că Liceul „Ion Borcea” este cel mai bun liceu din Buhuși și nu este o ironie. Având în vedere că este singurul, automat este cel mai bun, nu?

Să fim sinceri, să ne uităm în urmă și să recunoaștem: la Buhuși, la liceu se face carte, fraților! Fiind singurul liceu putea să se plafoneze, putea fi „încă un liceu de provincie”, dar nu! Deloc. S-a ambiționat să fie un liceu bun, unde se făcea și se face carte și astăzi. Un liceu pe care, dacă îl termini, poți spune cu mândrie că ai fost elev la Borcea.

Deși mare parte dintre profesorii menționați sunt la pensie, sau o parte sunt deja plecați dintre noi, acum există o generație nouă de profesori, majoritatea sunt cam de-un leat cu mine. Ceea ce înseamnă că au avut aceeași profesori ca mine. Spiritul liceului, cel creat de profesorii din generația veche, s-a transmis mai departe prin profesorii care sunt acum la catedră. Cred că asta este cel mai mare avantaj al liceului: mulți profesori de aici au fost elevi ai liceului și au preluat din stilul predecesorilor sau au dus mai deoparte spiritul liceului dat de profesorii din generația pe care și eu am prins-o. Spiritul Borcea merge mai departe. În continuare liceul nu se mulțumește cu a fi „doar un liceu de provincie” și se încăpăținează să rămână relevant, să facă activități extrașcolare mișto, să meargă în Erasmusuri, să facă spectacole mișto, să facă și carte la nivel de oraș mare, să aibe rezultate la olimpiade. Profesorii de azi, foști elevi de ieri, printre care enumăr pe: Ionuț Andrei, Andrei Sebastian, Andreea Cojocaru, Adina Călugăru, Izabela Dănilă, Daniela Mihai (actualul director), Țaga Ionela, Manuela Borceanu etc.

Și aspectul liceului s-a schimbat. Nu mai este sobrietatea și răceala (uneori la propriu) din liceu. Acum atmosfera e mai caldă, există dotări mișto, sală de sport de la Năstase, WC uri curate, o cancelarie care a dat praful jos și arată la nivel de 2026, sălile sunt mult mai faine decât mi le amintesc eu. Pe vremea mea era un lambriu urât și aveam bănci de alea de la clasa I. De nu le puteai muta și aveam parchet de ăla vechi cu covor pe mijloc. Dar uite că am ajuns oameni mari și așa fără termopane. Bine că acum liceul are toate dotările fără să-și piardă sufletul sau identitatea.
Liceul Borcea e cel mai bun liceu din Buhuși, da!?

DEZBATERE PE BUNE

A trecut o perioadă bună de timp de când nu am mai văzut o dezbatere în Consiliul Local, drept pentru care nici nu am mai scris despre ședințele de CL. Cred că acum un an a mai fost o dezbatere cu Răzvan Rotaru în sală. De atunci… liniște și pace. PSD are o majoritate confortabilă ce transformă orice ședință într-o formolitate (da, așa am scris).

Astăzi, 23 octombrie, a avut loc una dintre cele mai faine dezbateri pe care le-am văzut, ever. Nu o dezbatere de consiliu, ci o dezbatere în general. Nu știu dacă mă știți din perioda liceului, dar eu am fost membru la un club de dezbateri unde făceam echipă chiar cu fata domnului primar, care era o colegă super și un debater de talie națională. De atunci am luat acest microb al dezbaterilor și îmi plac enorm dezbaterile cu argumente solide, alea făcute în cei 4 pași: afirmație, explicație, dovadă (exemplu) și concluzie cu relevanța la caz. Asemenea dezbatere de tip parlamentary a avut loc astăzi în Consiliul Local, iar eu am urmărit toată dezbatrerea de peste o oră opturat uneori de momentele în care (suspect sau nu) transmisiunea nu mai avea sunet.

M-am simțit ca la o dezbatere pe care o arbitram acum vreo 10-15 ani la o competiție națională de la Slănic. Dar o dezbatere bună, nu una de amatori, o finală de aia între o echipă de la Ploiești și una de la București, sau o echipă de la Buhuși de prin 1998 sau 1999. A fost fix ce a lipsit la aceste alegeri prezidențiale, o dezbatere care l-a determinat pe propunătorul punctului să-l  retragă de pe ordinea de zi pentru că erau prea multe argumente. Tare, sau ce?

Discuția principală a fost despre faptul că doamna profesoară Mărdărescu Lavinia a contestat un PUZ votat de CL pentru firmei Covired. E vorba de  blocul de la Elegant, cel oprit din construcție. Nu dezbat blocul sau procesele dintre Mărdărescu și Covired, pe mine mă interesează dezbaterea în sine. La ședință au fost cei doi frați Roșu și avocata firmei Covired, spre final a intervenit și arhitecta șefă a primăriei.

Dezbaterea a durat o oră și vreo 10 minute iar eu vă propun să analizăm una două linii de argumentare. Linia de argumentare se formează când de la început și până la finalul dezbaterii a existat un argument preluat de toți cei care participă la dezbatere. Cele două tabere au fost: la afirmatori a fost firma Covired și avocata firmei care argumentau pentru ca PUZ ul să rămână cum a fost aprobat. La negatori au fost o parte dintre consilierii PSD, primarul și arhiteca primăriei care se opuneau prin argumente unui PUZ pe care (paradoxal) ei l-au susținut și aprobat acum 2 luni:D.

Argument 1: doamna avocat susține că PUZ-ul a fost acordat de primărie pentru că toate actele au fost în vigoare și corecte. Contraargumentul a fost că acum există o contestație a acelei plângeri. Revenirea avocatei: acea plângere vine prea târziu iar argumentele plângerii sunt ilare deoarece doamna Mărdărescu acuză Covired că îi blocează semnalul de la internet și nu a putut studia actele. Negatorii au spus că acea contestație invocă 2 procese pe rol între doamna Mărdărescu și Covired prin care se cere cere dărâmarea construcției. Avocata a revenit și a spus că acele procese sunt din februarie 2025, iar PUZ ul a fost aprobat de CL in august 2025 deși se știa de procese…

Argument 2. Doamna avocat ridică problema costului de 1 milion de lei al edificiului și că există pierderi. Consilierul PSD prin Giani Șerban (cred că e el după voce, oricum era cel mai vehement impotriva PUZ-ului) spune că se simte amenințat. Cornel Roșu intervine contraargumentând că și el a avut pierderi și că în urma primului proces cu doamna Mărdărăscu, Covired a plătit toată dauna, adică și partea primăriei în proces. Primarul intervine spunând că investitorii își asumă riscuri la investiții. Cornel Roșu revine: „dacă vor fi pierderi, firma își asumă pierderile ca și până acum, între timp vrem să construim în oraș.”

Au existat și luări de poziție mult mai directe și oneste. Bogdan Burhui de la PSD a avut, surprinzător sau nu, cea mai liberală atitudine punând o întrebare retorică. Scurt și la subiect.

Alte intervenții tehnice ale adoameni avocat, mai ales pe decizii ale CCR, au fost cele care l-au uimit până și pe dl. primar, cerând timp de cercetare.

Consilierul Flenchia a vorbit și, spre surprinderea mea, a vorbit corect, parafrazez: „cred că au apărut multe argumente despre care noi, consilierii, nu știam. Am dori amânarea decizie, pentru a studia mai bine actele și argumentele.” Această remarcă a fost făcută după ce s-a aflat, atunci, chiar la ședință, faptul că firma Covired a semnat o hârtie notarială prin care își asumă pierdere ulterioară dacă va fi să existe. Adică primăria nu pierde NIMIC. Doar încasează niște taxe de la orice plătește dezvoltatorul. Atunci a fost momentul când primarul și toți au zis „unde e hârtia asta, există așa ceva?”… iar doamna secretară a confirmat că hârtia exista. A fost acea carte finală care a întors balanța covârșitor. Era destul de evident că nu mai exista motivul real prin care sa spui „nu”. După ce consilierul Flenchia a cerut amânarea, domnul primar, ca un vulpoi bătrân, a întors imediat placa și a invocat „articolul 136 alin. 11” și a retras punctul de pe ordinea de zi, el fiind propunător în ședința de C.L. a acelui punct fierbinte.

Dacă veți urmări cu atenție dezbaterea, veți urmări mai multe astfel de argumente și cele prezentate de mine au fost „transcrise” fix cum ar face un arbitru, deci nu le luați ad literam că nu am citat exact, am parafrazat încercând să creionez contextul dezbaterii, cu scopul de a vă determina să ascultați ședința și să ascultați singuri. Dacă eram arbitru la dezbateri așa analizam și aveam și un verdict, dar nu îl scriu aici.

Cel mai dificil este de urmărit în dezbatere este doamna arhitect. Nu o cunosc și nici nu îmi doresc, dar cred că ar fi minunat dacă ar mai coborî puțin pe pământ. Doamna lucrează la primăria Buhuși (care nu e New York), iar la Buhuși are și zone mărginașe (periferie)… Cred că i-a dat prea frumos replica dl. Burhui. E grea facultatea de arhitectură, știm cu toții asta, dar când vorbiți așa de sus… „aceste atitudini ne doare”. Poate că dânsa este o persoana minunata și din emoții lasă această impresie de aroganță, dar de la ședință așa impresie mi-a lăsat. Pe foaia de arbitraj are punctaj mic, un 21. Repet, replica consilierului Burhui a fost la obiect și a închis cazul (sper).

Eu, dacă eram consilier în locul lor, ceream și eu amânarea. Acum mulți ani am scris și eu despre subiect și am aflat ulterior că adevărul era altul și că datele din teren sunt altele decât cele care se vehiculează „pe surse”. Când auzi pe dl. primar care zice că distanța este de 3 ori mai mare decât e limita legală, începi să ai niște alte întrebări.

Astăzi au fost atât de multe argumente că nu știu cum aș fi putut vota, cu inima împăcată, punctul de pe ordinea de zi așa cum a trecut la comisie. Dar faptul că însuși primarul a retras punctul, a cerut spre studiere decizia CCR și nu știa de declarația notarială… well…. arată că lucrurile sunt încă pe masă. Vom vedea. Până acum a fost o dezbatere extrem de interesantă la care au ieșit la iveală niște aspecte (decizii notariale, ordinea actelor, distanțe, petiții, cine a plătit daunele…etc) de care mă bucur că le aflu. Și mă mai bucur de faptul că decizia nu a fost luată de o comisie nefilmată. Chiar, ar fi foarte fain să vedem și discuțiile de la comisii, cred că acolo (de fapt) se iau deciziile de multe ori iar noi, oamenii de rând, nu avem acces la comisii.

La această ședință Nea Ionel a dormit. Chiar voiam să vă rog să vorbiți mai încet. Omu așteaptă alegerile din 2056:)).

Primarul și Insula Iubirii

Citesc postările făcute de dl. primar Zaharia și mă gândesc la Insula Iubirii. Nu, dânsul nu este concurent și nici nu cred că se uită la Insula, pentru dacă s-ar fi uitat, ar fi știut despre expresia „să fim asumați!”.

Intr-o postare recentă, dl. primar spune că se termină, cu mare dificultate, străzile Mihai Viteazul și Ion Ionescu de la Brad (Bărc). Trecem peste faptul că proiectul a fost unul micronic, sunt străzi mici, nu trimitem rachete pe lună, nu se face o autostradă. Trecem peste faptul că a durat enorm până să le facă și că centrul orașului a arătat ca o zonă bombardată din Ucraina timp de 3 ani… Dar faptul că domnul primar este neasumat și dă vina exclusiv pe constructor, asta e ceva halucinant. De parcă e la primul proiect și noi, cetățenii, suntem complet trepanați, de parcă am uitat toate intârzierile de până acum.

Pai hai sa va postez o imagine cu domnul primar înainte de campanie în care ne spunea ce constructor bun, ce lucrări bune va face, că le urmărește indeaproape etc. Apoi tot domnul primar a cerut amânarea lucrării, recunoscând public că nici măcar nu exista contract pentru acele străzi, a zis-o intr o ședință de CL. Cu toate acestea, neasumarea este demnă de Insula Iubirii (aia din Spania:)) ).

Citesc ce scrie dl. primar și parcă aud o vrăjeală ieftina a unei ispite masculine cu mușchi. Iar noi suntem un soi de concurente naive care credem orice? Ex-clus!

Fraților, majoritatea lucrărilor făcute de dl primar în cele x mandate plus viceprimar x mandate… Majoritatea au avut întârzieri ENORME și mereu altcineva a fost de vina. Dar noi toți știm, din experientele anterioare, că nu e chiar așa. Cum a fost pe Florilor? Lucrare incepută în 2016 și terminată de alegeri in 2020.. fix de alegeri… Tot vina constructorului? Nu cred, pentru că era firma de casă RusTrans (nu degeaba e invitat la ziua de naștere a șefului )… Să mai spun de rețeaua de apă pe care primarul a refuzat să o înlocuiască apoi a dat vina pe CRAB apoi a recunoscut că trebuie să o înlocuiască dânsul? Sau să vorbim despre Bd. N. Bălcescu care a fost întârziat enorm pentru 300 de metri de asfalt… Să mai zic de stadion, de Sala Polivalentă? Că despre Bodești nu mai am sănătate și energie să vorbesc… Deci toate exemplele duc la un singur cuvânt: neasumare!

Cred că o știu și buhușenii care nu mai sunt ușor de prostit. Cu tot aparatul de propagandă, cu toate postările, share-urile de partid, cu toți banii și like-urile false, dl primar nu mai este în formă pe net. Se vede că oricât ar promova postările, oamenii nu mai „pun botul”…

Hai cu asumarea. Macar acum, că tot e la pensie, să recunoască faptul că și el are o bucată (mare) de vină pentru halul în care a arătat centru orașului atâția ani pentru o lucrare care trebuia să țină 3 luni… și a durat 3 ani…

Oare vreți și despre „pușculița primarilor” numită Anghel Saligny un articol? Sau ne oprim aici?:))

HAI ÎN ORAȘ (3) – MONTE CARLO

Nu am crezut că o simplă cafenea mă poate emoționa. Uite că se poate! Am citit deunăzi pe Buhuși.net că se deschide o cafenea nouă în oraș: Monte Carlo. Am stat și am calculat și am realizat că de fapt este mai mult decât o simplă cafenea, este o bucată de istorie locală, este o bucurie pentru sentimentalii ca mine.

Să explic! Cred că aveam vreo 8-10 ani (anii 90) când urcam cu tata de la prietenii de familie Sava spre casă și, undeva pe la Fata cu Ulciorul, îi spun lui tata că aș cam vrea la baie și am mers cu el la barul Monte Carlo. Pentru cei mai tineri, trebuie să vă spun că unde este acum magazinul Penny era o pădurice. Acea pădurice plină de pini, avea niște poteci mici și lungi pe care noi ne dădeam cu sania. Nu prea erau norme de protecție, putem lejer să luăm în brațe un copac, dar alea erau vremurile. Păduricea aceea se numea „Rădulița” iar la capătul ei era această construcție de lemn, o căbănuță care era un băruleț pe nume Monte Carlo. Cei mai de un 45-55 de ani știu bine despre ce vorbesc. Avea un altfel de aer acel local. Nu era Cireșica, bar de zi sau orient. Era Altceva!

Cumva toată nostalgia m-a luat de jos în sus când am realizat că noua cafenea ce se află chiar pe locul fostului bar se numește tot Monte Carlo, ca o reverberație în prezent a unui trecut din vremuri mai așezate, vremuri în care puteai sta la un șpriț fără să îl programezi cu o lună înainte pe calendar google sau pe watsapp.

Am mers și eu să văd locul și mă așteptam să văd un bar cu podea de lemn lipicioasă, un bar cu tejghea înaltă și o baie mirositoare. Ei bine … noua cafenea nu are nicio legătură cu vechea locantă. O, dar cât de departe este… Pot spune, fără să supăr pe nimeni, că este cea mai mișto cafenea, nu doar din oraș, cred că rivalizează, fără exagerară cu orice cafenea din județ.

Trebuie să mergi să vezi, nu am ce să descriu. Finisajele sunt deosebite. Nu există niciun soi de discuție sau argument. Fraților… e TOP! Dacă descriu, stric impresia pe care o veți avea când veți intra, trust me!

Cât despre cafea… aș vrea să comentez dar eu nu beau cafea. Uite mâine o să cer una dar tot nu înseamnă că pot comenta pentru că nu mă pricep. Ce pot comenta și mi-a plăcut este asocierea atât cu numele vechiului loc: Monte Carlo, dar și micile easter egs postate pe polițe cu circuitul de F1 de la Monte Carlo. Smart.

Partea cu adevrat misto este afară, la terasă. Dacă prinzi o zi faină, se vede toată valea Bistriței, un soi de pansament pentru orice suflet obosit, așa cum este al meu. Am zăcut pe un scaun, afară, în briza de vară și mi-am odihnit neuronii cu privirea pierdută hăt, departe. M-am deconectat complet. Și cred că asta este avantajul acestei cafenele, că are această poziție strategică. Parcarea este mare și verde, ai unde să parchezi și să stai, ferit de trafic și ochii lumii, să bei o cafea sau un ceai și pur și simplu să exiști. Să ai acel dolce far niente, să nu ai zgomot de mașini, de drujbe, de motocoase, de vecini, de bârfe, nu vezi gropi, gunoaie… vezi o mare de verde și … la un moment dat, aș fi vrut un hamac acolo în spate să mă întind jumătate de oră, adevărat!

Dacă în centru, la bulevard, avem cafeneaua orașului, cafeneaua omului care se grăbește și își ia o licoare neagră cu caimac și pleacă la muncă, în partea de jos avem alt fel de cafenea. Una mai cu tihnă, fără trafic și unde poți discuta despre „cuceririle” culturale grecești față de romanii mai vulgari. Mi se pare fantastic că există cafenele pentru toate momentele zilei. Aceeași clienți, stări diferite, zile diferite, momente diferite.

Eu am fost cucerit de noua cafenea prin design-ul interior, prin amplasarea cu acea vederea superbă asupra văii Bistriței și (mai ales) de numele ales. Sunt totalmente înamorat de lovitura de geniu alegând un nume ce te face să fii nostalgic de la prima gură de cafea: Monte Carlo.

CINE PE CINE EVACUEAZĂ

Întortocheata poveste a ambulatoriului.

Am observat un interes mai mare pentru postarea de acum o săptămână în care puneam câteva întrebări cu privire la adresa postată de doctorul Miron pe ușa cabinetului său din spital prin care scria că este nevoit să elibereze cabinetul. Lângă această adresă apărea un afiș scris de mână în care ni se spunea că acel cabinet este închis prin decizia primarului Vasile Zaharia.

Am făcut o postare numai cu întrebări pentru că atunci când vezi un asemenea mesaj pe ușa unui doctor, te sperii. Sunt vreo 5000 de pacienți care au nevoie de rețete. Este o situație inedită, fără doar și poate. Din păcate, primăria nu a venit cu niciun răspuns. Ca de obicei. Aș fi vrut să am o legătură normală cu primăria sau dl primar dar nu se poate… Ultima dată l-am sunat pe dl primar în 2021 când nu i-a convenit un articol și m-a făcut „mincinos și ordinar” și mi-a spus „la mine să nu mai suni niciodată că nu mai ai ce vorbi cu mine…”. Faină atitudine de edil față de un cetățean, dar mai ales față de o publicație. I-am respectat solicitarea impetuos formulată! Deci să nu ne mirăm că există dialog zero cu primăria. Dacă există un ofițer de presă care să-mi dea niște răspunsuri la întrebări, oficial sau neoficial, aș fi dispus să l contactez. M-ar scuti de mult timp pe care îl consum să caut singur în actele ascunse prin hățișurile birocratice. E în interesul cetățeanului să fie informat, zic.

Intrigat de situația domnului doctor, am stat și am cercetat mai atent speța și am reușit să iau legătura și cu un reprezentant al acestuia. Apoi mi-am pierdut vreo două ore căutând pe site-ul primăriei documente care să explice situația. Greu! Dar cred că am niște răspunsuri.

1. De ce este evacuat doctorul acum? Proiectul despre care se face vorbire în adresă (Cod SMIS 323077) nu este de astăzi, și nici din 2024, așa cum greșit este scris în adresă, este un proiect foarte vechi, din perioada domnul Toron (îmi cer iertare că iar e Toron). Deci vorbim de 2016-2018.
2. Poate fi evacuat din cabinet? Da și nu! Cabinetul are 2 săli, aproximativ egale. Una este proprietatea doctorului (vreo 20 de m pătrați) și alta este proprietatea UAT ului (cred că vreo 18). Dânsul este evacuat din cea a UAT-ului pentru modernizări. Nu știu exact ce modernizări pentru că nu am cu cine să mă consult la primărie și dacă fac o adresă către dl. primar ori răspunde după 47 de zile (am pățit) ori deloc… (am pățit și asta).
3. M-am întrebat de ce doar dânsul? Pentru că doar domnul doctor funcționează pe o porțiune care nu îi aparține. Are, practic, doar jumătate de cabinet. Ceilalți doctori sunt proprietari pe cabinetele lor.
4. Ce se întâmplă cu pacienții? Rămân pacienți și se întrevăd două soluții reale: ori domnul doctor reduce cabinetul al partea la care e proprietar, ori se mută în altă parte.
5. Există o cale amiabilă: soluție? Da, dacă ambele părți ar sta la o masă și ar comunica, și dacă ambele părți ar lăsa din mândrie. Și dl doctor…

Nu știu dacă am răspuns la întrebări ca să mulțumesc ambele părți, doar că nu asta era scopul meu, al unui „mincinos ordinar”)) Scopul paginii este să lămurească câteva mii de pacienți care citesc o adresă postată pe o ușa de cabinet și se revoltă, pe bună dreptate. Oricine citește acea adresă, se va enerva.

Comunicarea la nivel de UAT este cel puțin deficitară… Nu mă refer la articole elogioase, ci la comunicare adevărată, cu publicații, cu cetățenii, folosind mijloacele media, etc… Campania electorală nu este comunicare reală. La fel pot spune și despre domnul doctor că nu a avut comunicare ok postând acea adresă scoasă din context pentru că, la o studiere mai atentă a proiectului, toți doctorii și-au dat acordul, implicit și dânsul.. deci știa?

Am o întrebare, pe final: cum a funcționat atâția ani domnul doctor acolo? Nu a cerut nimeni din primărie un cent chirie pentru jumătate de cabinet? Eu încerc să fiu corect, așa cum cer ca RusTrans să plătească atunci când folosește spațiul UAT pentru balastieră, așa aș cere să plătească și dl Doctor dacă stă pe un spațiu al UAT. Egalitate… de ce a tăcut toată lumea din UAT vreo 15 ani de când a cumpărat doctorul cabinetul?… Uite că am încercat să răspund la niște întrebări și au apărut altele.

𝐍𝐔 𝐓𝐎𝐓𝐈 𝐄𝐑𝐎𝐈𝐈 𝐏𝐎𝐀𝐑𝐓Ă 𝐂𝐀𝐏Ă

Acum vreo 2 luni am făcut pană în centrul orașului, chiar la profi in față. Nu, nu despre asta e subiectul ci despre oameni și omenie. M-am dat jos din mașină să constat situația iar afară ploua, urât, rece… Nașpa! Din altă mașină a ieșit un cetațean care s-a oferit să mă ajute. A scos lichidul pentru pană și compresoprul de la mașina mea. Este un lichid special în loc de rezervă iar eu nu l-am mai folosit iar el m-a ajutat. Degeaba, nu se lipea pana așa că ne-am gândit că e veche soluția. Cetățeanul (eroul 1) s-a oferit să folosim soluția lui de la mașină. Tot nu se lipea.

Bref, am scos roata, am pus-o în mașină la tata, am lăsat mașina pe cric în față la Profi și am mers la vulcanizare. Acolo am constatat cât de gravă era tăietura. Practic nu era pană, era tăiat cauciucul – ireparabil… O pană am făcut cu toții dar să-ți tai așa cauciucul în centrul orașului? În centru?… Mă rog. Am vrut să cumpăr un cauciuc și nu aveau la vânzare la vulcanizare. Aparent, nici un cauciuc SH cât să ajung acasă nu aveau. Eram așa trist, plouat, obosit, mă uitam la pană, mă gândeam cu ce duc copilul acasă… cum fac naveta etc și discuția e auzită de alt client de la vulcanizare care se oferă să-mi dea el un cauciuc pe care-l avea acasă. Am mers la om acasă cu mașina lui tata, mi-a dat cauciucul, am schimbat, am mers, am pus roata și am ajuns acasă.

De ce am povestit toate astea? Nu, nu ca să scriu ceva de domnul primar că mi-am tăiat cauciucul în centru, i-am băgat carnea binemeritată în frigider … a avut de sărbători carne:))) am povestit pentru a sublinia că doi buhușeni m-au ajutat fără să mă cunoască, fără să cer… Există acești oameni. Acești eroi fără capă. Rămâneam cu mașina pe cric și cu copilul în maxi taxi… dar nu m-au lăsat. În 2025 mai există oameni!

Am mers cu cauciucul de la Vasile, numele eroului nr 2, timp de o săptămână până a ajuns comanda de cauciucuri pentru că a trebuit să le schimb pe toate 4 (altă carne în frigider la primar:))) ).

Între timp au trecut sărbătorile și am comandat de pe net o sticlă nouă de soluție și am scris articolul pentru că vreau să dau de domnul care și-a folosit sticla sa de soluție pe pana mea. Aș vrea să i-o înapoiez. Cum pot da de dânsul dacă nu prin pagina aceasta? Îl rog, pe această cale, dacă poate să-mi scrie în privat pentru a ne întâni să-i dau sticla pentru rezervă, chiar îl rog să mă caute!! Cât despre Vasile, eroul 2, caut momentul să-i dau o sticla de șampanie (fără alcool, desigur:)) ).

Concluzia este că la Buhuși există oameni. Mai există oameni pentru care merită să se întâmple ceva!

Poza este cu tăietura din cauciuc făcută pe străzile din centrul orașului… semnificativă.
PS: Mulțumesc! Am ajuns acasă cu bine dupa 4 ore de peripeții.

Partidul își premiază tovarășii

O știre ce a trecut pe sub radarul local este aceea că „filosoful” Ion Fercu a fost făcut cetățean de onoare la nivel de județ. Într-un articol elogios din Deșteptarea, „filosoful”, „scriitorul” și fostul director Fercu este periat prin „marile” reușite la nivel local, spre exemplu reușita de a ajunge de la învățător la Balcani, la director la Liceul „Ion Borcea”, fiind chiar premiat de Asociația „Renașterea” cu un premiu inexistent în anul 1996. Cam acesta este CV-ul pe scurt.

Cu ce s-a remarcat tovarășul Fercu, zis și „karatistul de copii” prin anii 90, în ultima perioadă de a fost așa premiat? Păi a lucrat pentru partid. Necontenit. Prima dată a fost „premiat” cu un post de la Biblioteca locală de unde coordona ideologia de partid pentru oraș și județ. Dânsul este un soi de „filosof”, dar nu ca din cei pe care îi citează deoarece nu are filosofie… este un soi de „filosof de partid”, un fel de Dughin pentru Voievod. De altfel, asta m-a și luat de ochi în primul articol de la Deșteptarea, articol pe care îl puteți citi AICI, apelativul de „filosof”…

Faptul că la decernarea acestei distincții, la un ateu convins, au cântat niște popi, mă amuză teribil. De când a luat interviul lu Cozma Jr. am simțit că partidul i-a cerut tovarășului Fercu să o cotească spre înalții prelați, dar așa o surpriză… m-am bucurat ca un copil:))) În loc să-i cânte Internaționala, să-l ungă pe suflet pe bătrânul tovarăș, ei i-au pus colinde de popi, urât! Nu se face!:))

Revenind la cel din urmă articol, observăm că de față la eveniment a luat parte și nelipsitul Voievod care: „a evidenţiat activitatea de dascăl, manager de şcoală, om al cetăţii, jurnalist curajos şi profesionist” (am citat din articol). Îmi puteți da exemplu de un singur articol curajos al tovarășului Fercu? Măcar unul. A fost toată viața omul sistemului, omul partidului, de aceea a și primit mereu funcții de condurece. De unde până unde zice Voievodul că tovarășul Fercu este un „jurnalist curajos”? Știți cum e să fii jurnalist curajos? Mergeți în Rusia să vedeți acolo oameni amenințați, bătuți că relatează adevărul… curajul înseamnă să spui ce nu are nimeni curajul a spune deși toți știu că e adevăr, e curajul de a pune pe tavă dovezi, de a ancheta, nu de a lăuda un singur partid… dincolo de faptul că un jurnalist nu ar trebui să fie membru de partid! În realitate tovarășul Fercu a avut mereu curajul unei găini speriate de artificiile de Revelion.

Remarc, totuși, un premiu important, aș zice unicul, din cariera de scriitor (exclus filosof) al tovarășului: premiul Academiei Române. Am și scris la momentul dat. Dar întrebarea rămâne: a fost tovarășul Fercu turnător la Securitate? Sau (mai nou) se pot acorda astfel de titluri și dacă ai semnat și ai dat în gât oameni? E o întrebare legitimă având în vedere trecutul tovarășului. Și încă o întrebare pentru cunoscători: care este titlul lucrării de diplomă a tovarășului? Credeți-mă că dacă aflați asta… pfff.. înțelegeți de ce e tovarășul și nu „filosoful” pentru mine și pentru mulți…

Felicitări PSD că își susține ideologii, lacheii, „intelectualii” de casă etc.

PS: ați citit vreodată o poezie de Fercu. Eu da. Mai multe. E pe ultimul loc după Ion Iovian și cumătrul Dinvale:*. Din păcate, talentul nu se poate monta pe bază de partid, cu el te naști sau nu, dar sigur… siguuuur mori fără el… Noapte Bună!
Pozele preluate din articolele citate anterior.

SPORTUL ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATE

Mai schimbăm puțin registrul de la politică pentru că și așa nu se întâmplă nimic notabil în urbe. E la fel, aceeași direcție: în jos.

Nu cred că este un secret, sau nu am ascuns niciodată faptul că sunt pasionat de diverse sporturi și că încerc să practic sporturile preferate. Ba chiar am și o licență în domeniu, susținută din pură pasiune și fără a o folosi practic la ceva.

Când eram prin clasa a 4-a am aflat de la colegii Radu Gangan și Tudorel că duminica dimineața, la Sala Sporturilor (RIP) se țineau cursuri de tennis de câmp. L-am bătut pe tata la cap și m-a lăsat să mă înscriu. De la ora 10 era antrenamentul începătorilor (je) cu domnul inginer Dornescu. De la 11 erau avansații cu Mirel Caea. Ei bine, după vreo 2 luni am primit de la Codru Sava o rachetă Yamaha de aluminiu (cu husă orijinală). Eu aveam rachetă de lemn Reghin fraților. Deci primisem o rachetă. Atunci am prins curaj și l-am rugat pe Mirel Caea să mă primească la grupa de vansați. Mă lăsa să stau, nu cred că am prins un minut în teren, dar eram fascinat.

După vreun an sau 2 lucrurile s-au dus la vale. Sala era neîncălzită și a urmat o paragină accentuată până în ziua de azi. Cam de prin 96 (aproximez) am văzut că orice revirement se încerca cu acea sală era sortit ețecului.

Mereu mă gândeam că odată cu paragina Sălii Sporturilor a urmat și declinul total al unui sport elegant. Salvarea a venit de la guvern și un pariu a lui Țiriac. Bref, pentru liceu a fost construită o Sală de Sport decentă, ca vreo alte 200 din țară. Cu acea sală a reînviat sportul buhușean, atât cât s-a putut… dar avem, de bine de rău, sport! Dacă sala dispare, dispare și sportul. Unul dintre sporturile ce au revenit spectaculos la Buhuși este Tennisul de câmp. Sunt extrem de încântat când văd că același antrenor din 95-96 Mirel Caea încă predă și pune bazele sau primii pași unor copii ce nu mai stau la PC sau pe tabletă ci fac un sport elegant, fac ceva pentru sănătate!

Acum că Mirel este antrenor e una, dar fiți atenți că e antrenor care și joacă! Uite aici un concurs de nivel național la nivel 6 +50 unde Mirel Caea, la Brașov ia locul 2. Boșilor joacă cu oameni care au jucat în viața lor, nu cu mine care țin racheta ca pe sapă. Un atrenor care nu a rămas sedentar ca unii antrenori ce nu mai joacă nimic, pun burtă și asudă când mănâncă.

Pun poze mai jos cu sala unde s-a jucat, cupa, diploma și pot spune că mă înclin în fața fostului meu antrenor și că abia aștept să ne vedem în concursuri să mă bată cu un nesurprinzător 6-0, 6-0. Promit să scriu și atunci:))

Dragi copii, părinți și bunici, dacă aveți posibilitatea (financiară, timp, dispoziție) duceți copiii la tennis. E dovedit că oamenii care practică tennis trăiesc cu 10% mai mult, sunt mai frumoși, mai inteligenți și sunt și modești. Hai cu un Ace!

PS: vedeți ce important este să ai o bază solidă? Niște investiții în comunitate… Ce-ar fi însemnat ca Sala Sporturilor să fi fost renovată de vreo 20 de ani..? Poate cu renovarea vechiului stadion Textila și a noului stadion Andreea Lăiu (sper) vor avea acces și oamenii la un loc unde să mai faci un sport. Sau cum ar fi 2-3 terenuri de tennis cu zgură. Aur! Sau vreo 2-3 maidane… uh!

𝐏𝐑𝐈𝐌𝐀𝐑𝐔𝐋 𝐙𝐀𝐇𝐀𝐑𝐈𝐀 𝐂𝐄𝐑𝐄 𝐌Ă𝐑𝐈𝐑𝐄𝐀 𝐒𝐀𝐋𝐀𝐑𝐈𝐈𝐋𝐎𝐑 𝐃𝐈𝐍 𝐏𝐑𝐈𝐌Ă𝐑𝐈𝐄 𝐂𝐔 𝟏𝟎%!!!!! Ș𝐎𝐂 Ș𝐎𝐂 Ș𝐎𝐂!!!!

Pentru ședința de Consiliu Local ce va avea loc pe data de 26 septembrie, la punctul 8, dl primar Vasile Zaharia cere Consiliului Local să aprobe o creștere salarială a angajaților din primărie cu 10%. Conform memoriului depus de angajați, cică atât e inflația:10%, iar salariile sunt mici, ei necăjiți și merită 10% la salariu. Fraților… s-a ieși în stradă la proteste pentru 3%… ei vor dintr-un Tun 10% așa… din pix???

Știu că îmi voi face mulți dușmani în primărie cu acest articol dar sincer, vouă vi se pare că acest oraș arată atât de bine, că proiectele merg strună și bugetul primăriei își permite să susțină această creștere imensă?

Apropo de buget, acum o lună primarul a spus public, parafrazez: „domnilor, dumneavoastră credeți că bugetul primăriei este așa mare, nu avem bani, voi credeți că bugetul acesta este un sac fără fund?”. Păi dacă nu sunt bani de un AC la copii, de unde mama naibii doamna Pahoncea scoateți 130.000 ron pe lună? Așa scrie dânsa în ăroiectul trimis de primar că impactul bugetar este de 130.000 lei pe lună. Adică va fi o cheltuială suplimentară de 26.000 euro pe lună, adică 312.000 euro pe an sau 1,5 milioane lei noi… 15 miliarde vechi. Doamna Contabil Șef Carmen Pahoncea de unde scoateți acești bani că din referat nu reiese că îi aveți? Că dacă se vrea să se facă ceva în oraș spuneți la unison cu primarul că „nu sunt bani!!” de unde scoate 300.000 de euro pe an? Și așa bugetul local e 50% salariile din primarie. O să ajungeți la 60% și investinții din ce?

Fraților, este greu să scriu eu acum „să nu se mărească salariile” că e dreptul lor să aibe salarii cât se poate de mari dar mi se pare rușinos să ai un oraș care arată ca după bombardament, cu locuitori săraci și speriați și tu să vrei să-ți mărești leafa aia grasă… Dacă ar fi zis că se măresc salariile mici, adică a celor amărâți din primărie, ăia cu salarii mizere… ok… dar când ai suta de milioane și beneficii și mai vrei 10 milioane pe lună taxă de smecher… Fraților e aberant!

Deci e foarte probabil că este ULTIMA ședință a acestui consiliu local în această formă. Clar consilierii PSD au demonstrat că nu au pic de rușine personală, clar toți vor vota pentru deși ei știu că este o aberație să mărești din pix salarii fără o acoperire… Că nu au de unde… Clar Giani Șerban, cel care ia atitudine când sunt probleme, acum va tăcea și va băga capul jos votând pentru, deși și el știe că este o anomalie… Cum dorm oamenii ăștia noaptea știind că iau de la investiții și dau la salarii? Cum?

Oare Opoziția va avea curajul să se opună acestei prostii? Și să nu uităm că salariile au fost deja mărite… mai ales a primarului care și așa s-a scutit singur de la plata impoiztului pe 5 ani… mi se pare de-a dreptul culmea tupeului această propunere pe care Vasile Zaharia o face la ultima ședință a CL-ului. Dacă toți consilierii PSD vor băga capul în pamânt și vor vota cu da, îi voi pomeni încă 4 ani ca fiind cei care au îngropat orașul. Odată votat acest drept el nu se mai poate întoarce. Și așa salariile (unora) din primărie sunt mai mari decât cele ale altor primărie iar numărul de angajați merge spre maximum posibil deși știm și noi (și ei) că unii împing aerul prin primărie, începând cu Vicele, marele adormit trezit doar când trebuie să voteze sau când ia salariul.

Voi ce părere aveți despre o mărire de 10% așa.. din pix. V-ar plăcea și vouă?

În poză este primarele Zaharia care aruncă cu bani că-s ai lui, moția lui, domnia lui… tupeul lui:)

Page 1 of 12

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén