Profesorul de matematică Beleuz ne-a părăsit săptămâna aceasta într-un mod discret, în urma unei boli pe care a dus-o cu putere până la final.
Eu nu l-am avut că profesor la clasă. Unii spun că am scăpat, alții spun că am pierdut ceva. Ce va pot spune sigur este că ne era un pic teama de dl.profesor pentru că la el ori știai, ori rămâneai pe vară.
Într-o zi, pe ușă clasei intra la ora dl. Profesor Beleuz. Cu toții am încremenit. Venise să țină ora in locul profesorului nostru dl. Botezatu care era accidentat la o mana. Aceea a fost singura ora pe care am făcut-o cu dl Beleuz. Am inceput sa discutăm niște probleme și posibile rezolvări. Clasa in care eram era o clasă foarte buna. N-am niciun merit eu pentru asta, pur și simplu a fost una dintre clasele cele mai bune din istoria Liceul Teoretic „Ion Borcea” Buhusi Pagina Oficiala (am zis o). Incercam cu toții să aducem o soluție, să arătăm celebrului profesor că avem idei, că putem rezolva… Am ridicat și eu mâna și am zis soluția mea și dl. Beleuz s-a gândit un moment și a spus „stai jos, tu ești cu româna, sora-ta e cu matematică „. Vă dați seama ce era în sufletul meu având în vedere că eu credeam că mai știu ceva despre limite, matrici, ipotenuze și integrale. Dar profu’ avea dreptate. Sora mea, Raluca Sailsman preluase talentul de matematician din familie.
Așa era domnul Beleuz, direct, franc iar ca profesor era dur, dar foarte bun. Un profesor de legendă. Deși nu mi-a fost profesor, știu zeci de povești, de legende cu domnul profesor. Legendele au ajutat la crearea mitului, la construirea unei legende între liceeni. Povestea cu colegul sora-mii care a mers la pregătire și a scris pe perete „ce faci Bilă?” Și profesorul a văzut… Sau când l-am sunat personal pe profesorul Gheba să discute despre o problemă de matematică. Alta când a dat teza la mate și un amic copia și proful s-a așezat lângă el în bancă… Amicul credea că a fost desconspirat cand de fapt profu’ avea altă țintă… Nu pot fi povestite toate, dar clar fiecare fost elev are cel puțin o poveste cu profesorul de mate.
Mersul, postura, părul… Totul trăda la domnul profesor că este de matematică. Dacă aș avea în minte un arhetip, o imagine clasică a profesorului de matematica a anilor 80-90 domnul Beleuz ar fi cap de listă. Exprimarea sa la clasă, idiolectul său era demn de a fi situat pentru un rol de compoziție.
L-am vizitat pe domnul profesor și acasă, având în vedere că și tata este profesor de matematică, l-am cunoscut și altfel, mai intim. I-am cunoscut băiatul care a plecat imediat din țară pentru a-și pune creierul său briliant la muncă. Un talentat matematician. Am vizitat și crama domnului profesor care se afla in beciul garajului. Acolo, cei doi profesori de matematică: tata și dl. Beleuz, vorbeau pe limba lor. Lipsea Gheba și era petrecerea perfectă.
Chiar daca nu l-am avut profesor la clasă, cu toții știm ce personalitate imensă a fost domnul profesor. Avem nevoie de astfel de personalități in comunitate. Profesori, doctori, ingineri… Intelectuali care să pună nordul pe busola unui târg care pare in derivă identitară.
Sper să vă amintiți și voi cu drag de domnul profesor.
Duminică la ora 12.00 are loc înmormântarea.
