După ce s-a terminat evenimentul, o doamnă (nu dau nume), îmi spune: „Acum ar trebui să scrii pe Munikipiu cum a fost, dar să scrii cum scrii tu…”. Cred că are dreptate, dacă tot scriu despre orice și pretind că sunt just, ar trebui să scriu la fel și despre evenimentul ăsta, ca și cum ar fi orice event, nu unul pe care l-am organizat. Așadar… schimb locul de scris ca Disney, pun pălăria pe cap și mângâi Globul de Cristal și scriu, ca și cum aș fi fost un simplu participant:
„Ieri, la Casa de Cultură „Elisabeta Bostan”, a avut loc un eveniment interesant, o seară de scurtmetraje românești și o lansare de scurtmetraj filmat în târg, acum ceva ani. Am primit o invitație și m-am prezentat la ora 18 la adresă, că neinvitat nu merg. De la intrare am fost întâmpinat de niște liceence cu ecusoane scrise de mână („Voluntar 3”) ce mi-au dat o broșură. Atât intrarea, cât și broșura, au fost moca ceea ce eu nu prea agreez, evenimentele gratuite sunt moartea artei dar mna, așa a decis, să fie primit! După ce am luat broșurica, am fost invitat să fac o poză lângă un panou cu o siglă.. cam sarakie, dar am făcut poza, mai ales că era puțină lume. Puțină lume și în sală. Pe film de scurtmetraj.. mai greuț.
Nu am reușit să număr bine dar aș aproxima sub 100 de oameni în sală, cu voluntari cu tot, cu organizatori și 3 pisici. S-a stins lumina la 18 si 10, nu prea îmi place lipsa de punctualitate, dar merge că și la București începe la și 20 pe motiv că „nu are lumea unde parca”. La început a vorbit organizatorul, Ștefan Zaharia. Se vedea că are emoții pentru că i s-au ridicat pantalonii peste gleznuțe, de-l bătea cu pietre Dănuța, dacă ar fi fost în sală. A explicat de organizatori și despre „Grupul de Acțiune” despre care nici acum nu am înțeles ce e, a spus cine face parte, dar nu am înțeles ce este mai exact. După scurta introducere au început și filmele. Am deschis fluturașul primit la ușă, era de fapt un Caiet Program cu cele 6 filme, o idee interesantă dar cam costisitoare pentru un public destul de mic. M-am uitat repede în sală, părea că au venit doar prietenii regizorului. Cred că și el a remarcat cine a venit și sigur i-a trecut la caiet ca „preteni”:)). De remarcat că nu erau așa mulți. Oare acum vreo 5 ani ar fi umplut sala? Nu vom afla niciodată.
Selecia de filme mi s-a părut ok, bine echilibrată. Nu prea apucai sa te plictisești că începea altul. Ceva copii gălăgioși pe sus dar nu îi auzeai că era sunetul foarte tare. Asta ca să se audă în spate, sonorizarea de cinema costă și sala oricum e cam mare pentru cinema. Poate dacă se termină Cinema-ul o sa fie și o sală de 200 de locuri acolo, gen Moinești – Lira. Om vedea.
Ca Munikipiu, filmul preferat a fost „Tuns, ras și Frezat”. Singura dramă din selecție. A fost răscolitor subiectul, mai ales în Casa de Cultură…
Ultimul din seria celor șase proiecții, a fost chiar lansarea, adică scurtmetrajul „Apelul”, cel mai scurt dintre ele, ca o pastilă despre fariseim cu un twist final de reflecție (ca să-l parafrazez pe actorul Vali). După film, pe scenă, pe o canapea cu o cusătură ruptă, s-au așezat în ordine: regizorul, cei doi actori (Vali și Delia) și sunetist/producătorul Andrei. A avut loc un soi de discuție care seamănă mai mult cu un podcast despre film. Fiecare a vorbit despre experiența de la filmarea scurtmetrajului „Apelul”, despre preferințe cinematografice, despre teatru (cei doi actori). Delia, actrița, nu semăna deloc cu fetița din film. Au trecut 4 ani de când a fost făcută înregistrarea și abia acum a fost lansat filmul. Oare de ce, asta nu a fost foarte bine explicat? De altfel, nici din public nu au fost întrebări – le-aș fi pus eu dar… Delia a făcut o impresie foarte bună, refreshing pentru tineretul actual. Interesantă a fost abordarea lui Andrei care a spus ceva simplu, punând punctul pe i: „investiți în tineri, în educație”.
Toate ca toate, fost o seară interesantă, cu aspecte interesante ca organizare, cu public mic și inimos. Un eveniment vizitat, din ce am văzut în sală, de mai mulți băcăuani care au sesizat unicitatea evenimentului: se lansa unul dintre puținele filme produse in județ (dacă nu singurul, după cum spunea și Andrei).
Dacă se mai fac astfel de evenimente, mă mai duc și o să completez și declarația 230, azi mă grăbeam.
Advertoriale.pro
Felicitari pentru organizarea excelenta a evenimentului! Este evident ca multa pregatire si energie au fost investite in realizarea lui si se observa aceasta truda prin feedback-ul pozitiv primit. Speram ca acest eveniment va stimula si mai mult interesul pentru scurtmetrajul romanesc si ca va fi un punct de pornire pentru mai multe astfel de evenimente in viitor.